Cover Image

Romanizarea Dobrogei

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Iunie 2020
Timp de citire: 11 minute

Destinul Dobrogei romanesti incepe sa se contureze nou o data cu proclamarea independentei Romaniei la 9/21 mai 1877 de catre Adunarea Deputatilor. 

La semnarea ei o zi mai tarziu de catre principele Carol, Romania iesea de sub suzeranitatea otomana angajandu-se alaturi de Rusia intr-un razboi la finalul caruia, prin tratatul ruso-turc de la San Stefano (19 februarie / 3 martie 1878) obtinea independenta. 

Tot prin acest tratat Turcii cedau Rusiei Dobrogea. Rusii au si ocupat-o, dorind insa s-o foloseasca ca moneda de schimb pentru  o parte din Basarabia.

Si iata ca bucuria romanilor la castigarea independentei era umbrita de perspectiva pierderii de teritorii. 

Nimeni nu era incantat de un eventual schimb a sudului Basarabiei cu Dobrogea, o provincie otomana putin cunoscuta, o tara orientala, o "terra incognita".

* * *

Iata ce scria Eminescu in Timpul despre aceasta situatie:

"Misiunea României este pe malul stâng al Dunărei, n-are ce căta pe malul drept, unde, deși locuiesc mulți români, totuși majoritatea populațiunei este de ginte slavă (…) de la echitatea și înțelepciunea ei (a Rusiei) și a Europei am putea cere numai Delta Dunărei, care a fost a noastră, și indemnitatea pentru pagubele noastre de răzbel."

Iar ziarul conservator "Presa":

"Pentru a ține în respect și în ordine populațiunile sălbatice ale Dobrogei, ne va trebui să întreținem acolo o armată considerabilă."

* * *

In vara anului 1878 (13 iunie - 13 iulie) are loc Congresul de la Berlin . La finalul acestuia este recunoscuta independenta Romaniei. Rusia primeste trei judete romanesti din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail),in schimbul carora Romaniei i se cedeaza Dobrogea cu putin mai inainte preluata de rusi de la turci, cu Delta Dunarii si Insula Serpilor.

 La 14 noiembrie 1878  Dobrogea este preluata de catre Romania festiv, cu participarea regelui Carol care da citire "Proclamatiei pentru Dobrogeni" la Braila, traversand apoi Dunarea pentru un scurt popas in noile teritorii , iar la 23 noiembrie 1878 administratia romaneasca intra in noua provincie dintre Dunare si Marea Neagra. 

Dar ce  gaseau la acea vreme autoritatile in teritoriul care statuse 450 ani sub stapanire otomana? Dupa o statistica a timpului, tinutul dobrogean cu 226.000 locuitori era populat cu precadere de musulmani: tatari (71.000), turci (49.000), romani (47.000), bulgari (30.000), urmati de evrei, greci, armeni, rusi, circasieni si germani.

* * *

Si iata cum prezenta presa vremii noul taram romanesc:

Dobrogea si Re'ncorporarea ei la Romani'a (14 nov. anulu 1878)

Dobrogea este o tiera ce se intinde intre Dunăre si Marea negra, intr'o lungime de 100 ore, cuprindiendu peste 1000 de leghe pătrate. — Ba este — dîce D. J. Jonescu — cea mai avuta tiera de monumente antice dintre tote tierile de pe rotogolulu pamentului. Din distantia in distantia, forte aprope un'a de alt'a pe movile si pe dealuri, se vedu ruinele cetatiuieloru romane, atâtu pe tiermurile Marei câtu si pe malulu Dunărei. Asemenea in midiuloculu tierei se vedu, din zare in zare, deosebi de ruinele de cetăţi, atâtu de multe movile naturale si artificiale, incâta de le-amu privi câ morminte de oştiri, din care multe si suntu, amu pote intru adeveru dîce ca «Romanulu in Dobrogea calea pretutindene pe ruinele  marirei Strabuniloru sei!« —Pentru unu archeologu romanu, Dobrogea antica, — numita si Sciti'a mica, — este o mina noua si inavutîta. Cetatiuiele romane, derîmate de tote gintîle ce au calcatu pe pamentulu  Dobrogei, suntu semne invederate de temerile ce aveu Romanii de a vede navalindu pe acolo asupr'a loru, câ prin o porta firesca, tote neamurile barbare din Europ'a si Asi'a. 

Caile dela Mare la Dunăre suntu făcute de Romani, strănepoţii vechiloru Romani. Asie intre altele, este unu drumu asternutu cu petra care merge paralelu cu sîantîulu carui'a Turcii, împreuna cu celealalte popore i-i dîcu sîantîulu lui Traian, altu drumu merge dela Silistr'a 'la Balcicu, care e unu portu menitu dela natura a fi celu mai bunu si mai" sicuru dintre porturile Marei Negre. — Mangali'a, Kiustengea, Bab'a, Saccea, Ignitî'a,  Hîrsiov'a s. c. 1., suntu totu atâte puncte insemnate,unde caletoriulu afla urme invederate de o vechia colonisatura romana. Colonele de marmura si de granitu, capitelurile de stilulu celu mai curatu, ornamintele iscusite ce zacu in ruine suntu o doveda secura ca Romanii au ocupatu locurile acestea pe cându artele la densii ajunseră la celu mai inaltu gradu de înflorire. 

La Kiustengea vedi idoli scobiţi cu o iscusintia potu dîce neimitata inca. Totu acolo in zidu, se gasesce o petra cu doue capete de bou, incongiurate cu ghirlanda si despărţite cu stele, petra ce semena cu ornamintele casei municipale din Turin; unu aghiasmatariu mare dn marmura, sculptatu intocmai câ benisterulu din Pisa; zidulu dela Mangali'a, carele formeza portulu ruinatu, semena cu celu dela Civita-Vechia. Templulu Dianei dela Amcerea, desgropatu de călugării romani, cari si-au facutu acolo o mănăstire, templulu dela Niculitielu, cetate dîsa alui Traianu, prefacutu in beserica, stavil'a de petra pe drumulu Silistrei, si o mulţime de alte asemeni lucruri, remase din vechi'a strălucire a Dobrogei, suntu o viua doveda de inrîurirea poporaloru apusene asupr'a acestei tieri de margine intre Europ'a si Asi'a.

— Poporatiune Dobrogei infacisieza cea mai curiosa adunătura de neamuri deosebite, cari venindu din tote partîle pamentului au gasitu aici unu pamentu bunu si forte roditoriu, unde si-au intemeiatu o noua patria. Desî nu este mai roditoriu decâtu Moldov'a, inse in privinti'a indemânâriloru negotiului, Dobrogea este cu multu mai favorita decâtu dens'a: de o parte Dunărea si de alt'a Marea negra, formându pentru-o tiera asie de mica o mare intindere de tîermuri. Dela Mare la Dunăre si pe malulu ei până la Silistr'a, se afla sieptedieci si unu de sate romaneşti. Romanii suntu asiediati la polele codrului si pe malulu apeloru, câ-ci loru le place umbr'a de codru verde si recorea de apa limpede; la altu locu se nu-i cauţi, ca nu-i gasesci.

— Statistic'a aretatore de numerulu sufleteloru si de averea celoru trei mii siese sute cincidieci si siese de familii române — dedusa inainte de resboiulu roman-ruso-turcu (Statistica lui Ion Ionescu-dela-Brad la 1850 n.r.) — este urmatori'a:  4603 bărbaţi, 4728 femei, 6789 baieti, 8367 fetitie, 1800 feciori holtei, 1744 fete feciore. Acesti'a au o avere in vite, in miere si in oleiu ce se pote estima la 15' milione 410 mii si 500 de lei. Cetindu in aceste cifre dupa cum ne-a invetiatu Napoleonu-celu-mare, aflamu o doveda viua ca in inbelsiugare se inmultiescu omenii: »â cote d'un pain nait un homme«*)—a disu cu multu adeveru Buffon.

 — Romanii din Dobrogea suntu separaţi de celelalte neamuri; ei formeza in fie care satu câte o Daco-Romania in miniatura. Trebue inse se facemu deosebire intre poporatiunea romana statornicu asiediata in acesta tiera si intre cea pastoresca, care merge acolo din angustimele muntiloru Ardealului, pentru de-asi pasce turmele s'ale. Asie in satele Romaniloru dobrogeni, gasimu o poporatiune romana adunata din Basarabi'a, din Moldov'a din Bucovin'a din Banatii si mai desu din Munteni'a. Lucru de mirare! cum aceşti Romani, strămutaţi din cuiburile loru cele mai întemeiate, au ajunsu aici, in scurtu tempu, la asie buna stare, incâtu cu tote pustiirile urmate intr'atâte rânduri, in cursulu celoru 50 de ani trecuţi, ei totusiu au crescutu neincetatu si au adausu fericirea loru materiale. 

Aceşti Romani inse, cari se bucura de o stare materiale atâtu de infloritore, ducu lipsa forte mare de o cultura spirituale. Si acest'a nu din vin'a loru, pentru ca ei cuprindu cu căldura pe totu Romanulu carturariu, care voiesce a-i desceptâ si invetiâ si pe ei; ci din vin'a impregiurariloru in cari s'au aflatu sub domnirea turcesca, care nu assecurâ subsistenti'a omului nici chiar' pe o di inainte, din care causa apoi nici nu s'au pre indemnatu invetiatorii din Romani'a a trece la densii; si deca s'au stracuratu câte unulu, pe acel'a l'au tienutu la senulu loru asie catu mai bine nu i-ar' fi fostu nici in senulu lui Avramu. 

Romanii aici romaniseza pe tote poporele împreuna locuitore cu densii. Tote neamurile celealalte vorbescu limb'a Romanului; cu Turcii si cu Tătarii mai bine se intielege omulu in limb'a romanesca; in beserica chiar' si pe unde suntu mestecaţi si Bulgari printre Romani, preoţii totu in romanesce cânta si cetescu. In cetatea Silistr'a, Romanii, cari suntu mai pucini la numeru, au facutu si pe Bulgaru si pe Grecu a asculta in limb'a romanesca rogatiunea dîsa de preotulu grecu; in scdl'a orasiului, zidita si tienuta cu cheltuial'a si acelorualalte neamuri, dascalulu, care este bulgara, invetia pe teneri in limb'a romanesca, câ un'a ce estemintielesa de toţi. Aceste si alte asemeni fapte suntu o viua doveda despre desvalirea la care pdte se ajungă Romanulu  nostru candu se afla in impregiurari princiose, cându este in stare de a lucra din tdta anim'a pentru sene si ai sei.

Voiesca numai seriosu Romani'a libera si independinta ; si acesta tiera, cu care i-sau mai intregitu pucinu vechiulu ei corpu magnificu, peste pucinu va deveni multu mai romanesca decâtu ins'asi Tier'a Romanesca!

Amicul Familiei 15  DECEMVRIE, 1878

* * * 

De la 1878, timp de sase ani de zile, Dobrogea a fost guvernata prin regulamente speciale si printr-o lege organica speciala, denumita si ,,Constitutia Dobrogei", pana cand Constitutia Romaniei a prevazut si integrarea Dobrogei, la 8 ianuarie 1884. 

Multitudinea de etnii si confesiuni  au fost privite decenii de-a randul cu neincredere de catre politicienii Romaniei, colonizarea cu romani din toate colturile tarii fiind solutia aleasa pentru a inclina pozitiv balanta structurii etnice in favoarea romanilor. Iata ce spunea prim-ministrul Kogalniceanu,  intr-o cuvantare in  Camera Deputatilor la data de 27 februarie 1882 : 

"Domnilor, care este interesul nostru principal in Dobrogea?

Interesul nostru principal este ca să o populăm , să civilizăm această parte a României de azi, s-o populăm, o declar, dându-i sufletul, dându-i simţurile româneşti; zicând aşa, d-v. veţi înţelege că trebue să facem totul ca să ducem acolo mulţi români; ba încă mai mult decât atât, chiar populaţiunile cari vin acolo singure, cu orice chip să le facem româneşti.

Într-un număr oarecare de ani să facem români chiar şi pe musulmani şi să se deosibească de români numai prin aceea că unii vor merge la geamie, iar alţii la biserică."

* * *

La inceputul secolului trecut, in urma colonizarilor intesive, structura etnica in Dobrogea se modifica net in favoarea elementului romanesc.

La 1900, populatia Dobrogei era compusa din circa 300.000 persoane: 145.000 erau romani, 42.000 erau bulgari, 31.000 erau rusi-lipoveni, 25.000 erau tatari, turci erau 10.000, la fel si greci - 10.000, germani - 8.000, tigani - 5.000, evrei - 4.000, gagauti - 3.700, armeni - 3.000, italieni - 1.500, iar alte 3.000 persoane aveau alte nationalitati.(Statistica provine din cartea lui I.N.Roman, ,,Dobrogea si drepturile politice").

Astfel ca dobrogenii isi primesc in sfarsit drepturile politice in anul 1912, atunci cand au putut participa pentru prima data la alegerile parlamentare din Romania.

Un alt capitol al aventurii romanizarii Dobrogei va incepe in 1913, odata cu anexarea Cadrilaterului si sfarsit in 1940, o experienta nu prea reusita insa.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button
Techirghiol
02.07.2020 16:22
Actual: 29° C
Viteza vantului: 5,1 m/s

Vizitatori astazi

296