Românizarea toponimiei Dobrogei

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Noembrie 2025
Timp de citire: 12 minute

Iată că a fost identificat și cel care s-a implicat direct în procesul de redenumire a așezărilor din Dobrogea — un demers ce poate fi privit, pe alocuri, ca o falsificare a istoriei acestei regiuni.

Chiar dacă criteriile propuse au încercat să confere procesului o aparență științifică, rezultatele au fost, uneori, cel puțin discutabile: denumiri precum Dunărița de Jos sau Tămăduirea pentru Techirghiol ilustrează caracterul artificial pe care l-a căpătat sau l-ar fi putut căpăta peisajul toponimic al Dobrogei.

Constantin I. Brătescu (1882–1945) a fost un geograf român originar din zona Dobrogei, născut în satul Câșla, județul Tulcea. Cunoscut drept „geograful Dobrogei”, el a studiat în profunzime evoluția fizică și umană a regiunii și a publicat numeroase articole și volume sub egida revistei Analele Dobrogei.

În mod special, Brătescu a militat pentru schimbarea toponimiei Dobrogei — adică pentru înlocuirea denumirilor considerate străine (turcești, tătare etc.) cu nume românești.

El considera că, în perioada anilor 1920–1930, deși Dobrogea devenise o regiune cu populație majoritar românească (sau cel puțin în curs de românizare), toponimia încă reflecta imaginea unui „ținut al unei țări turcești”, după cum afirma el însuși.

În anul 1923, o comisie interimară din județul Constanța l-a delegat pe Brătescu să întocmească un „tablou” al schimbării numelor străine ale comunelor și satelor din județ.

În această lucrare, el a propus o serie de criterii pentru procesul de redenumire:

• Reînvierea numelor antice, acolo unde acestea existau.

• Păstrarea denumirilor românești atestate încă din perioada dominației otomane.

• Acceptarea denumirilor apărute după 1878 (anul integrării Dobrogei în România) sau a celor cu caracter românesc evident.

• Menținerea unor denumiri turcești sau străine doar dacă aveau o valoare documentară deosebită ori erau bine integrate în realitatea locală.

Acest proces de schimbare a toponimiei s-a înscris într-un program mai amplu de romanizare administrativă, culturală și etnică a Dobrogei, inițiat după 1878, odată cu integrarea regiunii în statul român modern.

Mai jos este redat un fragment din revista Analele Dobrogei, care aduce lămuriri suplimentare asupra acestui caz și asupra rolului lui Constantin I. Brătescu în procesul de romanizare a toponimiei dobrogene.

NOILE NUMIRI DE SATE DIN DOBROGEA-VECHE

de Dr. C. BRĂTESCU, profesor universitar

Nu este o chestiune nouă aceea a botezării satelor din Dobrogea cu nume româneşti. Pentru întâia oară, după ştiinţa noastră, ea s'a pus în județul Tulcea, pe timpul neuitatului pre- fect loan Nenițescu, fără însă a se fi ajuns la un rezultat mul- tumitor. De atunci, sau mai dincoace, datează unele nume rămase până azi, date în cinstea membrilor Familiei Regale, sau a unor bărbați reprezentativi în politica şi cultura noastră, însă trecuţi din viață, precum: Regele Carol, Carmen Sylva, Principele Fer- dinand, Domniţa Maria, Principele Carol, Principele Mircea, Prin- cipele Nicolae, C. A. Rosetti, Mihail Cogălniceanu, Ion Brătianu, Vasile Alexandri, etc. In deosebire de aceste nume, destul de dificile de rostit pentru populaţia rurală şi nu tocmai adapta- bile, mai fericit alese, tocmai fiindcă sunt mai aproape de spiritul limbei populare, sunt celelalte numiri aşa de fireşi, pre- cum: Floriile, Fântâna Dulce etc. şi chiar denumirile date după vechii Domnitori, precum: Mircea Vodă, Mihai Viteazul etc. In judeţul Constanța s'a lucrat mai puțin în această direcţie.. In afară de vechea toponimie românească de lângă Dunăre, ră- masă din vremea Turcului, puține sate au avut fericirea să-şi vadă schimbate numele odată cu schimbarea caracterului lor etno- grafic. S'ar putea cita: Carol 1, Dorobanțul, Satu Nou, Carmen Sylva etc.

Vina pentru întârzierea acestei prefaceri nu rebue căutatǎ deloc în o oarecare ipotetică rezistenţă sau antipatie a unei popu- lații creştine, care nu are de apărat nici o tradiție națională de vea- curi, fiindcă o asemenea tradiţie nu există şi nici a populaţiei musulmane în proces de dispariție, ci în nepăsarea conducăto- rilor şi chiar în sofismele de gândire ale unor intelectuali. Po- porul, la rândul său, cu mici excepții onorabile, nu devenise conştient de necesitatea unor atari schimbări, el, de felul lui, fiind conservativ şi păstrând cele apucate din părinţi. Din mij- locul acestui popor însă, în ultimele decenii, s'au ridicat tot mai mulţi cărturari, cari socot că, a mai persista în menţinerea unor nume barbare, fără sens pentru viața lor sufletească, este de-a dreptul o ruşine şi culturală şi naţională.

In multe rânduri m'am întristat de uşurinţa şi nepregătirea cu care unele persoane dispun asupra societății întregi, dispun de noi, cetățenii cinstiți ai acestei ţări şi de sufletul nostru; dar niciodată mâhnirea mea nu s'a impregnat de mai mult desgust ca atunci. Era serios ceea ce se făcea? Şi noi, cari în cea- surile de restrişte dela Iaşi meditaserăm şi asupra acestei ches- tiuni cu toată durerea pe care ne-o coborâse în suflete o cotro- pire inamică, noi nu aveam nici măcar puterea de a interveni în potriva unei batjocuri ca aceasta. Socoteam aşa: se vor chema bătrânii din sate şi cineva le va comunica ordinul dela centru; se va alege un nume firesc, isvorât din sufletul popular şi din inspirația locală; consiliul comunal apoi va încheia cuve- nitul proces-verbal; se vor centraliza apoi rezultatele, care se vor supune unei comisiuni alcătuite dintr'un arheolog, un istoric şi un geograf, pentru a corecta abaterile dela bunul simţ şi, ici colo, a face noui propuneri; se va trece apoi proiectul prin parlament şi, în urmă, cu slujbă dumnezeească în biserici, se va boteza creştineşte în fiecare sat pământul pângărit atâtea veacuri...

Nu s'a făcut aşa, dar nici despre proiect nu s'a mai auzit nimic.

A venit apoi guvernarea liberală. Problema a fost scoasă din nou la lumină şi, actualul prefect al județului Constanţa, punându-mi la dispoziție procesele verbale ale comunelor spre consultare, mi-a cerut să studiez chestiunea şi să fac propuneri. M'am simţit, nu măgulit, ci fericit că mi s'a dat mie prilejul a spune un cuvânt acolo unde, prin cercetările mele anterioare, eram în măsură a aduce un serviciu real şi desinteresat.

M'am achitat de obligaţia ce mi-am luat-o, iar tablourile cu nouile numiri precum şi harta județului le-am înaintat prefecturii spre a fi trecute prin consiliul judeţean. Cu câteva modificări, aceste tablouri au fost trimise apoi mai departe, la centru, spre a căpăta întărirea prin Parlament.

De oarece în afară de un nume, schimbat de consiliul judeţean şi de alte câteva, schimbate de d-l I. N. Roman, celelalte au fost admise aşa precum au fost propuse pe tablourile pe care le-am înaintat prefecturii de Constanţa, socot necesar, pentru cititorii dobrogeni, a face aici o dare de seamă asupra criteriilor de care m'am călăuzit în alegerea nouilor nume de sate, precum şi asupra acestor nume, pentru ca toți oamenii de bun simţ să-şi poată da seama de valoarea lucrării şi să-şi poată face o convingere față de critica ce se va aduce.

Asa dar :

1 . Acolo unde inscriptiile pe monumente si pe stânci, sau märturiile scriitorilor vechi ne dovedesc cd a existat un sat cunume frumos antic, acest nume a fost reinviat si dat satului actual cu nume barbar. Exemple: Caranasuf s'a numit Istria, după numele cetății vecine; Şeremet s'a numit Casian, după inscripția grecească ce se păstrează şi astăzi pe un perete de stâncă într'o vălcică din apropierea satului; Pantelimonul de sus s'a numit Ulmetum după numele cetății desgropate în apropiere; Adam Clisi Traian, după cetatea şi Trofeul lui Traian de lângă sat; Cara Murat Clementina, după inscripția care pomeneşte aici un sat antic Vicus Clementinus"; Cogealia Valea Neagră, după numele Mavro-Vale pomenit aci de scriitorul Procopios; Cala-chioi Capidava, după numele cetăţii vecine, etc.

2. Vechile nume româneşti, rămase din vremea Turcului, s'au păstrat. Exemple: Oltina, Mârleanu, Satu-Nou, Gârliţa, Pârjoaia, Ostrov, Cochirleni, Seimenii Mari, Ciobanu, Gârliciu, Bǎltăgeşti, Peştera, etc.

3. S'au păstrat,, evident, şi numirile româneşti mai noui, date la înfiinţarea satelor după 1878. Exemple: Viile Noi, I. C. Brăteanu, Carmen Sylva, Traian, Ştefan cel Mare, Pantelimonul de jos, Carol I, Dorobanţul, Mircea Vodă, Satu Nou, etc.

4. S'au păstrat şi câteva nume turceşti care prezintă valoare documentară istorică precum: Beilicul, Vlah-chioi sub forma Vlahii, Saraiu, Cerchez-chioi sub forma Cerchezul, Coslugea (un sat cu numele Coslogeni e pe malul Borcei, în lalomiţa), Dulgheru, Tortoman, Facria sub forma Făclia, Mamaia, etc.

5. Numele turcești, care în traducere ne arată o caracteristică a locului, au fost traduse întocmai sau apropiat, cu condiția ca numele românesc cel nou să fie frumos şi firesc. Exemple: Horozlar - Cocoşii, Taşaul Piatra, Agigea -- Amara, Laz-Mahale Laza, Tuzla Sărata, Duingi-Nunta, Inan-cişme Fântânelele, Tariverde - Dorotea, Ceamurlia - Nămoloasa, Gargalâcul Corbul, Pazarlia - Târgovişte, Ghelengic -Mireasa, Hamamgia Baia, Casimcea Sân Dumitru, Sarighiol Galbena, Acbaşi. Albeşti, Hoşcadân - Cadâna, Başpunar Sipotul Mare, Cavaclar Plopeni, Merdevenli punar - Scărişoara, Chertic punar Scripetele, Enişenlia Macieşul, Armutlia Periş, Cartalu Şoimul, Biulbiul Ciocârlia (mai bine decât Privighetoarea, care nu e caracteristică locului), Chiostel Castel (fiind lângă ruinele a două castele romane), Parachioi Banul, Teche deresi Valea Tapului, Bugeac Ungheni, Dauluchioi Darabani etc. etc.

6. Numirile frumoase cerute de locuitori sau comună, s'au păstrat. Exemple: Caciamac Podgoreni, Sofular - Plopul, Docuzol Cuza Vodă, Agi Cabul Golea, Murfatlar Basarabi, Alibeiciair Remus Opreanu, Idriscuius Valea Veteranului, Mamut cuius Isvorul mare, Polucci Valea adâncă, Seimenii mici Domneasca, (şi balta de lângă lac se numeşte astfel), Muslubei - Horia, Muslu - Cloşca, Capugiu - Crişan, Palazul mic Adunații, Toxof Călugăreni, Potur Pandurul, Casicci Chiriaceşti, Ascilar - Vanatori, Ghiuvenlia - Porumbele, Carachioi (pl. Mangalia) Ghioceii, Baeramdede Independența, Cealmagea - Veterani, Baccuius Floriile, Cazil Murat Feteşti, Başpunar Tătarul, etc.

7. Dacă un sat are nume turcesc, însă valea, dealul sau, în genere, locul de lângă sat are un nume românesc mai vechiu, din vremea Turcului, sau chiar şi mai nou, atunci s'a reînviat acest nume. Exemple: Nazarcea Valea Ciobanului, Geabacu Valea Țibrinului, Seimenii mici - Domneasca, Cadicâşla - Bălăceanu (după numele väii Bălăceanului), Erchesec Valea Stupinei, Hasancea Valul lui Traian, Mangea Punar - Berindei, Chirişlic Clisura, (cu sensul de defileu), Caugagia - Dealu Mare, Ester Gura Dobrogei, Calfachioi Valea Vinului, etc. etc.

8. O seamă de sate s'au numit apoi după caracteristica geografică a locului, după ocupația locuitorilor, după proveniența coloniştilor, după aspectul vegetal, după nume istorice, sau chiar şi după impresie, acolo unde nici unul din criteriile mai sus pomenite nu se puteau aplica. Exemple: Velichioi Porumbacul, Câşla - Luminişul, Agemler Miorița, Defcea Gherghina, Derinchioi Vaiuga, Boasgic Dunărea Mare, Chiorcişmea Tepeş Vodă, (şi după cererea comunei), Ivrinezul S-ta Maria, Azizia Domniţa Ileana, Saragea-Dumineca, Balgiu Albina, Satişchioi Crucea, Erchesec Valea Stupinei, Topalu - Hăsăneşti, Cicârâcci - Sibioara, Caracoium Năvodari, Hasiduluc Cumpăna, Osmanfacȧ Bărăganul, Mohametcea Dropia, Abdulah Potărnichea, Techirghiol Tămăduirea, Casapchioi Bogați, Cavargic Crăila, Cogelac Domneşti, Şahman Luminița, Caraharman Vadul Sinoei, Caraomer Gavanele, Caracicula Limanul (d-l I. N. Roman propune: Oltenii), Ilanlâc Vama veche, Hagilari Cheiţa, Chiragi - Intorsura, Valala Vălcele, Docuzaci Măgura, Mamuzlia Căscioarele, Amzacea Gemenea, Haidarchioi Singureni, Alibeichioi-Strachina, Mustafaci Comana, Azaplar Apa adâncă, Popucci Călțunul, Cherim cuius Vartoapele, Demircea - Mirceşti, a doua Demirce Mircea Ciobanul, Caugagia Unirea, Borungea Poenița, Bectre Furca, Enigea Burebista, Asarlâc Pădureni, Sevendic Bucuria, Hairanchioi - Dumbrăveni, Schender Furnica, Caraaci - Ulmul, etc. etc.

[...]

Toate bune până aci. Aş avea însă de observat următoarele: mai întâi se face o afirmație false: anume că în judeţul Constanța sunt numeroase sate cu nume şi bulgăreşti! Care sunt acelea? In afară de numirile slave Cernavoda şi Dobromirul, aş dori să mi se citeze un singur, dar un singur nume bulgăresc: Această afirmație greşită şi chiar primejdioasă, ar putea să lipsească.

[...]

Analele Dobrogei, Revista Societăţii Culturale Dobrogene, 1924-1925