Religiozitatea tătarilor descrisă în timp, cel puțin în Dobrogea românească, apare ca fiind caldă, discretă și profund umană, integrată în viața de zi cu zi, nu rigidă său exclusivistă.
O mărturie memorialistică din 1919 a învățătorului Ion Dumitrescu Frasin, din satul tătăresc Pervelia, astăzi Moșneni surprinde solidaritatea și toleranța religioasă dintre tătari și un român creștin.
Episodul de mai jos arată o religiozitate practică, sinceră și comunitară: hogea rostește o rugăciune din Coran pentru vindecarea unui om de altă credință, din compasiune.
°°°
Rugăciunea.
In a doua jumătate a lunii Noembrie 1919 eram aşa de bolnav, încât zăceam în nesimţire. Multora dintre Tătari le părea rău, fiindcă ştiusem sa le câştig simpatia. Mai ales învăţătorul turc, care în acelaş timp şi hoge la geamie, muiezin, fiind absolvent al seminarului musulman din Medgidia, mă vizita în fiecare zi.
Odată, cand deschid ochii, văd la capul meu pe hogea ingânând ceva şi alţi câţiva tătari ascultând tăcuţi. Il întreb pe hoge ce spune? Şi mi-a răspuns că zice o rugăciune de însanătoşire din Coran, pentru ca Alah să-mi ajute să mă fac sănătos.
Ion Dumitrescu Frasin, Pervelia
°°°
Mai departe, Temungin Ismail, în următoarea sa epistolă, pomenește și înșiră nume din familia sa — nume cu rezonanțe vechi și exotice, parcă desprinse din povestirile otomane pe care călătorii și le istoriseau odinioară, când poposeau pentru odihna serii între zidurile ocrotitoare ale vreunui caravanserai. În această țesătură de amintiri, el relatează despre o rugăciune a tătarilor la Techirghiol, ca într-un ritual ancestral, amintind de vremurile îndepărtate ale șamanilor triburilor turcice ce străjuiau înălțimile Tian-Șanului.
°°°
Koruma duası!
Ritual de protectie si binecuvintare a copilului!
Am ajuns si bunic iar statutul este unic si greu de descris la plinatatea de emotii!O data cu aparitia unui nou suflet, automat s-a facut o resincronizare temporala a "functiilor civile",printre altele,eu ajungând bunic,soacra a devenit strabunică.
La incheierea fiecarei vizite a nepoatei noastre Adel-Mayra in varsta de 18 luni,inainte de plecare,strabunica o ia in brațe si soptește ceva in urechea dreapta a copilului,atingându-i usor și capul!Din negura timpului mi-am amintit de aceleasi gesturi ale bunicii mele Keanie ,mama tatalui meu,Niat. Am rugat-o pe Mehriban sa-mi descrie ritualul, aceasta soptire, am banuit eu de versete"sacre"de protectie si linistire a copilului,care,incredibil daca este un pic agitat, se cumințește și ascultă recitarea in soaptă a strabunicii cu maximă atentie de parcă ar ințelege sensul ei!Allah este implorat sa protejeze copilul de spirite rele!Imi amintesc, șoaptele bunicii mele erau atât de blânde iar sentimentul era de bucurie si liniște!
Acest ritual apropie spiritual generațiile între care și așa se afla foarte mulți ani!Versetele soptite de strabunica Mehriban sint dupa cum mi-a zis Ayat al-Kursi! (Versetul Tronului) este versetul 255 din sura Al-Baqarah și este unul dintre cele mai cunoscute și recitate versete din Coran.Este considerat de catre specialisti cel mai puternic verset de protectie. In traditia noastra a tatarilor, se sopteste in urechiusa copilului pentru linistire si protectie!
°°°
Pentru cei nefamiliarizați cu literatura veche privitoare la „turcii” din Dobrogea, trebuie spus că, pentru românii nou-veniți, până prin anii ’20 sau chiar mai târziu, toți musulmanii întâlniți aici erau considerați turci, în calitate de foști cetățeni ai Imperiului Otoman.
Intelectuali precum învățătorul Dumitrescu au reușit să conștientizeze diferența dintre turci și tătari, realizând una dintre cele mai interesante monografii dedicate tătarilor. Chiar și în cazul său, însă, nu putem fi pe deplin siguri dacă hogea numit mai sus „turc” nu era, de fapt, tot tătar.