RUINELE UNEI CLADIRI DIN EPOCA IMPERIALA ROMANA LA CONSTANTA, ASTAZI DISPARUTE

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Iulie 2020
Timp de citire: 6 minute

In 1914, facand o excursie cu elevii mei la Constanta, am constatat ca ruinile de pe coasta malului Nord al portului Constanta, subt scoala de marina, pe care le vazusem in 1902 cu regretatul meu profesor Gr. Tocilescu, dainuiau inca, desi distruse in parte. 

Ele erau menite sa dispara intr'o zi. Deaceea am luat cateva note la fața locului, precum si cateva fotografii, pe care le reproduc acum. Am mai rugat pe d-l inginer Alexandru Teodorof, sa ridice un plan al acestor ruini, pe care Constanțienii le credeau ale unui ternplu grec.

Din planul d-lui Theodorof se vede limpede, ca nu poate fi vorba de un templu, ci de o cladire cu o altà destinatie. Trei incaperi paralele, din care una mai mare, priviau, prin intrarile lor, marea si se razamau pe povarnisul dealului dela spate. Cele doua din stanga aveau cate o singura intrare, cea din dreapta doua. Aceste trei sali nu corespundeau intre ele.

Cladirea se continua spre stanga cu o alta aripa, din care nu ramasesera, in 1914, decat cateva slabe vestigii. Subt aceasta cladire, exista un tunel boltit, destul de larg, putand permite usor intrarea unui om. Acest canal se indrepta spre oras si avea o  ramificafie.

Iata ce informatiuni ne da d-l inginer Alexandru Theodorof, care a facut explorațiunea tunelului in urma dorinței mele. Atata cat se poate vedea, tunelul este construit la fel pe toata lungimea lui: picioarele sunt de piatra, iar bolta de caramida (fara piatra) dupa cum am indicat pe planul trimis. Zidaria de piatra a picioarelor bolții e facuta din blocuri de piatra, legate cu mortar, ,nu innecate in mortar".

"Lungimea tunelului n'am putut'o determina fiind astupat dela o anumita distanța (mai exact inaccesibil decat astupat)".

"Niste baieți mi-au spus cà tunelul se intinde mult de tot (ei s'au putut strecura) si ar fi in legatura cu tunelul, care iese in gradina publica din Constanța, adica mai bine de un kilometru".

"Dupa ce intri in tunel faci circa 50 de metri, dai de o ramificatie, care e deschisa pe o lungime de un metru, restul fiind umplut cu pamant. Ramificația si tunelul sunt construite la fel" ').

Constructia monumentului era ingrijitä. S'au intrebuintat doua feluri de piatra equarrisata, piese mari si mici (marele aparat si micul aparat roman), precum si caramida la tunel si la zidarie.

Cladirea trebuie sa fi fost destul de inalta si ocupa adanc terenul in povarnis.

Ce destinatie avea ea? E greu sa ma pronunț in privința aceasta. Totus voiu incerca o ipoteza. In timpul vizitei ce am facut cu Gr. Tocilescu in 1902, s'au descoperit langa aceste ruini douä placi de marmora, din entablement, pe care era gravata o inscriptie greaca. Aceste fragmente au fost aduse la muzeul de Antichitati din Bucuresti.

Tocilescu m'a insarcinat sa le examinez. Imi aduc aminte, ca am citit pe unul din fragmente cuvantul 'Aπατονρια' si am constatat ca forma si dimensiunile literelor, ca si aspectul fragmentelor de marmora, pe care erau gravate, se asemanau cu cele pe care profesorul meu le publicase intr'una din operele sale.

Fragmentele publicate de Tocilescu, au fost gasite in diferite parți ale județului Constanța: douà la Mangalia, unul in cimitirul turc dela Bas-Punar, patru in cel dela Mahometcea, in sfarsit trei altele in cel dela Omurgea.

Pe aceste fragmente se citeste intreg numele imparatului Hadrianus Antonius Piul, precum si finala numelui lui Marcus Aurelius. Constructiunea deci era din vremea acestor doi imparati.

Unde se ridica ea? Tocilescu, fara a ne arata argumentele sale afirma, ca este vorba de un templu din Constanta. 

Fragmentul similar, citit de mine, care nu stiu unde se afla astazi, gasit la Constanta langa ruinile noastre, ne lumineaza. Daca in adevar facea parte din cladirea in chestiune, cuvântul 'Aπατονρια' ne arata destinatia sa. 

'Apaturiile' erau sarbatorile fratriilor din Atena si alte cetati ioniene ca Trezena, Samos, Chios Cizic, etc.

La Atena, membri fiecarei fratrii se adunau, casa trateze de afacerile lor comune.

"Poate la origine, ei se reuniau in jurul aceluias camin, care era probabil cel al cetatii insesi, in Prytaneu, mai tarziu in Tholos".

Adunarea fratriilor, in timpul sarbatoarei Apaturiilor, avea numai un caracter religios si nu privia interesele publice, decat aceea cä cu acest prilej se inscriau in registrul special (ληζιαρχικον βιδλιον) copiii noui nascuti in vederea drepturilor cetatenesti.

Era obiceiu, ca in ziua aceea, baietii in varstä de a merge la scoala, sa reciteze versuri si sa se distribue premii celor mai buni dintre ei. Alte petreceri si sacrificii aveau loc cu acest prilej, intre altele o alergare cu torțe insoția  imnurile in cinstea lui Hephaistos, cand toti obicinuiau sa apara in hainele lor cele mai scumpe".

Serbatoarea Apaturiilor se celebra, cum am vazut si in alte orase grecesti chiar si in unele de pe litoralul Marii-Negre, cum este Phanagoria din Sciția.

Apaturiile se celebrau, dupä fragmentul de inscriptie, citit de mine si la Tomis si ruinile, din nefericire disparute azi din acest oras, apartineau cladirii, unde se adunau cetatenii pentru inscrierea copiilor lor in registrele lexihiarhice, facerea de sacrificii si discutarea intereselor lor comune.

Cum aceste priviau mai ales navigația si comerțul cu alte porturi, situatiunea cladirii pe malul marii este fireasca.

O. Tafrali

Arta si Arheologia, 1930

* * *

Orest Tafrali a fost un istoric roman, nascut in 1876 la Tulcea in Imperiul Otoman (d. 1937), profesor la Catedra de Arheologie si Antichitati a Univeristatii din Iasi si fondator al revistei Arta si Arheologia (1927).