Rumânii și vecinii, servii slavilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Iulie 2024
Timp de citire: 7 minute

"Moldovenii şi muntenii sunt înalţi şi puternici, dar foarte măslinii, poporul de jos este prea adesea abrutizat de tirania şi ultragierea pe cât de atroce pe atât de ingenioasă ale şefilor săi şi mai ales ale căpitanilor de ţinut, numiţi ispravnici (Isprawniks) ca şi în Rusia, a căror tiranie apasă în modul cel mai direct asupra sa, depăşind orice închipuire. Ţăranul muntean, mândru de pretenţia de a fi urmaş al Romanilor, este mai îndrăzneţ decât moldoveanul, dispune de inteligenţă naturală şi ar fi activ, dacă nu i-ar fi teamă că în felul acesta ar dobândi o bunăstare care i-ar fi imediat răpită."(Alexandre de Langeron)

V-ați întrebat vreodată de ce în texte precum cel de mai sus, scris de Alexandre de Langeron la începutul secolului XIX (general francez în armata rusă care a cunoscut Principatele Române în diferite campanii), apare că țăranul român știe de ascendența sa romană?!

"Ţăranul muntean este mândru de pretenţia de a fi urmaş al Romanilor"?!

El , dar moldoveanul nu?!

Explicația o veți găsi în denumirea țăranului serv din cele doua țări, rumân și vecin. Mult timp m-a preocupat denumirile ciudate pentru un iobag și extrem de diferite, rumân și vecin.

Dar ele sunt și o parte din explicația teoriei mele a originii românilor.

Rumân era termenul folosit în trecut pentru țăranul neliber din Țara Românească ce avea statutul de șerb, clăcăș, în timp ce în Moldova era folosit cuvântul vecin, iar în Transilvania li se spunea iobagi, de diferite categorii.

În documentele slavone țăranii neliberi erau numiți "uboghie liudi" "vecini", uneori "vlahi" sau "poslușnici".

O dată cu remigrarea în Dacia veche, prin Oltenia și Banat, în secolul VIII, alungați de bizantini, vlahii, noul neam de care nimeni nu auzise în istorie până în jurul anului 1000, se răspândesc inițial în "Muntenia" și Transilvania. Relațiile exacte din interiorul noului neam format din foștii Romani, vorbitori de limbă latină inițial slavizați și slavi, probabil nu le vom afla niciodată exact. Aceștia au fost alungați de bizantini, care chiar daca ei înșiși se numeau "romaioi", nu mai aveau nimic de a face cu Romanii, erau grecizați.

Cert este că neamul are deja formate două caste , slavii care se vor "romaniza" și "rumânii", urmașii Romanilor care susțin limba mai departe, binenteles modificata în măsură slavizării de netăgăduit, trunchiul limbii rămânând latin dar gramatica tinde să țină de cea slavă. Slavii se vor româniza și ei până vor devenii "osul domnesc pur românesc".

Aici mai intervin, în afară de acești vlahi, popor nou pe harta Europei medievale, și "pastores romanorum", păstorii romanilor, foștii daco-carpi, daca e să luam ca veridice însemnările cronicarului ungur Anonymous.

Deci în Muntenia, foștii Romani, acum servi a-i stăpânilor lor slavii, se numeau ei înșiși "rumâni", care devenise insa si echivalentul la iobag.

Dar în Moldova, servii erau numiți "vecini"?

Explicația ne-o dă un text al lui Dimitrie Cantemir, despre cum a fost întemeiată Moldova, luată de la tătari și slavi după 1342 de "întemeietorul" Moldovei, Dragoș (numele e slav) din Bedeu, senior vlah/maramureșean aflat de fapt în slujba ungurilor.

Moldova era pustie la jumătatea veacului 14-lea când Dragoș vine din Maramureș și o ocupă! El o împărțește între boierii lui!…De aceea iată ce origine dă Dimitrie Cantemir vecinilor”:

° ° °

"Rusticu (iobagiu) care se fia curatu Moldoveanu, nu este nici unul, cei care sunt se trag sau din Ruși, sau din Ardeleni, căroru-a Moldovenii le zic Ungureni. Căci Dragosiu după descălecarea  în Moldavia, găsind-o fără locuitori, a o împărțitu toată între soții săi de arme. Era aceștia văzând că nu este justu ca boiarul să lucre și se muncească la boiaru (căci toți, care erau născuți din sînge roman, se considerau de boiari), și țînând că e lucru nedemn pentru oameni dedați la arme, să se pună chiar să lucreze pământul, așa au trecut în țările vecine, unde acumu era introdusă servitutea țăranilor și cu învoirea Domnilor acelor țări au luat oameni care erau deprinși cu laboarea și i-au adus și așezat pe la moșiile lor că să lucre."

° ° °

Deci servii din Moldova erau practic țăranii obișnuiți cu munca, romani și slavi "luați" de războinicii moldoveni din țările vecine, Transilvania și Muntenia, de aceea denumirea de "vecini".

Faptul că Modovenii vorbesc aceiași limbă dar cu un dialect mult mai slavizat decât în celelate țări românești, o pun pe seama diferenței de ani și areal, în care limba slavilor din Moldova s-a depărtat de cea a slavilor cu care s-au contopit Romanii în Valea Timocului.

Această pagină face parte, după cum spuneam de "Originea adevărată a românilor", pe care o voi schița curând cronologic pentru o mai buna înțelegere.

Repet aici, aceasta este o schiță, bazată însă pe adevăratele indicii ale etnogenezei românești, restul e treaba istoricilor, când vor pricepe că acesta este adevăratul drum al devenirii romanești și nu bălăriile halucinante cu "urmașii geto-dacilor" care s-au ascuns în munți 1.000 de ani, că apoi să revină în istorie ridicând sub numele de vlahi, "Țaratul Vlaho-Bulgar" .

Adevărul despre aceasta minciuna cu Imperiul Romano-Bulgar îl voi dezvălui zilele viitoare.

Post Scriptum Iar faptul că Moldova nu era decât o altă țară "valahă" (românească) , "Moldo-Valahia", cunoscută ca atare in lumea medievala, este subliniat de Dimitrie Cantemir în "Descriptio Moldaviae" din 1771, în relatarea despre scrisoarea patriarhului Constantinopolului Partenie către domnitorul Moldovei Vasile Albanul:

"Pentru aceasta, smerenia noastră şi tot sfântul sinod roagă cu umilinţă pe Înălţi­mea ta să aduci înapoi la scaunul cel nobil pe nobilul membru al bisericii şi să porunceşti ca Mitropolitul Moldo-Valahiei (căci Grecii astfel numesc Moldova) să ceară iarăşi binecuvântarea dela scaunul nostru ecumenic şi patriarhal, cum era obiceiul din vechime; aceasta va fi cu totul spre slava lui Dumnezeu şi spre cinstea bisericei catolice (ortodoxe în înțeles n.m.), mama noastră."