Ruşini şi primejdii dobrogene

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Octombrie 2025
Timp de citire: 8 minute

Dacă este să-l ascultăm pe dl. Nicolae Iorga (vezi mai jos), istoric, publicist, dar și cunoscut xenofob și naționalist român, Dobrogea era, "dupa treizeci de ani de stapinire", împânzită de tot felul de străini, inclusiv de bulgari care, citez, „mai în fiecare zi ne poftesc să ieşim din Dobrogea lor”.

Situația nesigură a dus, însă, în anul 1913, la anexarea Cadrilaterului de la Bulgaria de către România (un spațiu de siguranță ), ca urmare a celui de-al Doilea Război Balcanic.

Ca răspuns, în timpul Primului Război Mondial, bulgarii au participat la ocuparea Dobrogei, iar în urma Păcii de la București din mai 1918 (semnată temporar în contextul ieșirii României din război), s-au stabilit noi frontiere ale Dobrogei:

• Bulgaria a obținut Cadrilaterul și Dobrogea de Sud până la Techirghiol, inclusiv.
• Restul Dobrogei a revenit Puterilor Centrale (Germania și Imperiul Austro-Ungar).
• România a păstrat doar un coridor de circulație către Marea Neagră.

Din fericire pentru noi, această situație a durat doar câteva luni, până la sfârșitul războiului, când echilibrul geopolitic s-a schimbat din nou în favoarea Antantei.

° ° °

Ruşini şi primejdii dobrogene.

Din Tulcea ni se scrie, din cind in cind, o corespondenţă; gazete romäneşti pare că nici nu mai sint: de vre-o revistă pentru folclor, etnografie, istorie, archeologie, pe acest pămint, aşa de darnic pentru... Museul din Sofia, nici se pomeneşte. Constanța ni trimete o foaie de partid, şi nu ne îndoim că este şi a doua, ba nu înţelegem de ce n'ar fi trei in această «provincie» a României, care, de cind Duhul Sfînt in chip de vultur al Moldovei a făcut «democrat» pe d. Tache Ionescu, are trei partide. Odată un Macedonean, injurios pentru unii şi linguşitor pentru alții, scotea o revistă, pe care îndrăznia a o crede literară şi a o inchina marelui nume al lui Ovidiu, - celui ce n'are alt adaus.

La Constanţa e prefect d. Scarlat Virnav, un om foarte cult şi un gospodar bun, un funcţionar care ştie să impuie, dacă nu să cîştige, şi, cu toate ca aparţine unei generații care vorbeşte altă limbă, care ține foarte mult la privilegiile sociale de castă şi care admite legăturile de tot felul cu toate neamurile creştine, e, fără indoială, un bun Romin, şi unul prin faptă, ceia ce e mai greu. La Tulcea a stăpînit odată unul din puținii prefecţi de autoritate ai României, d. Luca Ionescu; apoi Guvernul liberal a dăruit judeţul cu provisorate şi cu conflicte regretabile intre judeţ şi comună, pănă ce, în sfirşit, a fost trimes acolo unul care nu e un om de rind, d. Atanasiu de la Galați, deşi ziarele spun că, în loc să simtă insemnătatea covirşitoare a chemării sale, d-sa se crede in Tulcea ca Ovidiu - care făcea versuri însă şi era un rău patriot la Tomis.

Mai ştiam ca in Dobrogea este un partid de advocați romini, care, în numele autohtonilor, cere drepturi pentru Dobrogea, şi iarăşi ştiam că, pe lîngă Tatari cari mor de infecție prin bordeie, pe linga Turci cari trec necontenit granita, pe linga Lipoveni cari nu fac serviciu militar şi ţin balta pentru Rusia, ca suverani netulburați, pe linga Greci cari ni servese nevoile şi vițiile, ca bacani şi proprietari de cafenele cu... cîntece şi fete, pe lîngă Jidanĭ, cari au drepturi cetateneşti, dar nu se aleg nicăiri (ca atita ar mai trebui !), mai sint Bulgari, cari, mai în fiecare zi, ne poftesc să ieşim din Dobrogea lor.

Şi iată ca doua casuri recente arată că, în adevăr, orice-ar zice unii despre greşelile de asprime ale lui Nenițescu la Tulcea, despre zadarnicia temerilor şi nevoia unei politice de curatá administrație, sint Bulgari de-aceia: in Tulcea o ceată din ei aŭ rupt tricolorul tocmai in ziua de amintire a luptei care i-a dezrobit, iar un individ imbracat in uniforma regelui Carol a scris la «Vecerna Poşta din Sofia n'o fi unul despre care se vorbia mai dăunăzi aici, un bacalaureat, un student, care striga in gura mare batjocuri in obrazul Rominilor din oraşe, un neam nespus de mişel in apărarea terii şi neamului lor?, a scris acolo ca doreşte un razboiù intre Romini şi Bulgari, pentru a zvirli arma si a trada?

Pe cel de la «Vecerna fiti sigur ca nu-l prinde nimeni; pe cel cu steagul cică l-au prins, dar mà intreb dacă-l vor pedepsi.

Față de aceste casuri insa, intrebari se pun, intrebari grele: Cum de am ajuns aici, dupa treizeci de ani de stapinire, si ce putem face pentru a crea altă stare de spirite, căci, orice s'ar zice, de la starea de spirit a locuitorilor unui pamint, de la aceasta, in rindul intaiü, atirnă soarta politică a pămin- tului aceluia?

Am ajuns aici, pentru ca n'am ştiut să administrám nici acolo, cu prefecții schimbatori ai celor doua partide, cu ciurucurile liberalilor şi ale conservatorilor in toate funcţiile de Stat şi in toate comunele, cu un regim care dadea Dobrogii toate pacostile politicei româneşti, fara niciunul din avantagiile ei.

Am ajuns aici, pentru că am plecat de la blestematele idei de indiferenţă nationala si n'am ajutat de loc elementul românese in fireasca lui innaintare.

Am ajuns aici, pentru ca n'am dus cu noi nicio activitate economică prin care toate neamurile sa fie prinse la aceiași munca - - nici pănă azi Tulcea n'are calea feratá care sa o lege cu Constanţa şi cu porturile dunarene marginase Galaţi şi Brăila pentru ca n'am adus o activitate culturală românească, până în cel in urma sat strain, spre a cuceri sufleteşte şi definitiv, pentru că n'am descoperit prin ştiinţă pentru oricine, prin știința razimată pe cunoaşterea metodica a Tinutului, ca nu fugarii Bulgari din Basarabia-de-sud colonisată cu ei in veacul al XIX-lea pot pretinde drepturi istorice asupra fostului sangeacat de Tulcea, plin de sate româneşti inca din veacul al XIV-lea.

Şi am mai facut marea greşeala de a fi păstrat până astăzi caracterul provisoriu, fără măcar un aspru regim militar, acestei «provincii» cucerite, de a fi oprit pe locuitori de la o activitate politică normalá, aruncindu-i astfel da brațele uneltitorilor de conspirații ce se furişează de peste hotarul Bulgariei. Unii cer drepturi pentru Dobrogeni, cum am spus; cer deputație şi senatorie dobrogeaná pentru... pentru dumnealor, fireşte! Adecă cer politicianism romin de partid. Și, dacă e vorba de aşa ceva, bine că nu se dá. Il mai trebuie Dobrogei şi aceasta riie!

Daca insă pe ruinele actualelor partide de clici exploatatoare, ale actualelor societăți cooperative pentru stoarcerea ţerii prin budget şi pe linga budget, se va îndeplini, cum dorim şi căutâm a face, marea schimbare, care va da terii intregi o viața politică adevarata, partide nouă, răzimate pe interese reale şi pe talmaciri originale date nevoilor noastre, dacă ne ajută Dumnezeu a curăți gunoaiele lui Augias, care ni trimet in nas, supt forma de «polemica», parfumul pe care-l simţiţi şi d-voastra celind foile lor, atunci s'ar preface la noi dintr'o zi pe alta, ca dincolo, pe alt teren de putregaiù politic, in Turcia, toate imprejurarile.

S'ar şti atunci limpede pentru oricine din Dobrogea, chiar pentru cei ce au poftă să rupă tricolorul şi să scrie la «Vecerna Poşta» că zvirl puşca şi tradează, cum cá Dobrogea, care nu e a lor prin dreptul istoric, care nu e a lor prin proporție numerică, nu se poate părăsi de Statul romänese decît odata cu viața.

S'ar şti ca Bulgarii sint liberi a-şi alege deputați naționalisti intr'un Parlament romin, unde, in scurtá vreme, li s'ar face o educație cetățenească, ori li s'ar dovedi nevoia de a trece cit mai curind in Parlamentul din Sofia. S'ar şti însă şi aceia că România are cu ce potoli toate furiile celor de alt neam cari stau intre hotarele ei şi ca ea are cu cine indeplini, pe tot teritoriul ei, misiunea de cultură superioară pe care în Răsărit nu i-ar putea-o disputa nimeni.

lar, cit va urmà tindaleala trindavá a partidismului decăzut, vom avea, pe lingă celelalte nenorociri, o chestie dobrogeană, din ce in ce mai acută, primejduind, ca şi chestia teranească şi ca şi chestia evreiască, însăşi viaţa Statului nostru in forma lui firească, «de la Munte la Mare», cum proclamau acum cinci sute de ani marii Voevozi cari au creat Moldova luptătoare (Iorga era moldovean n.m.) şi prin ea viitorul Rominilor.

N. IORGA.

Neamul Romănesc, 7 septembrie 1908