Sanatoriul Marin Eforie şi începuturile balneologiei

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Iulie 2026
Timp de citire: 6 minute

Primul sanatoriu al Eforiei de la Techirghiol, situat de fapt între lac și mare, pe țărmul mării, între cele două Eforii de astăzi (Nord și Sud), era o construcție relativ mică din lemn, cu două dormitoare comune pentru copii, aflată la marginea unei plaje singuratice. Construcția a fost dărâmată de o furtună câțiva ani mai târziu.

Deschis în vara anului 1899 pentru tratamentul scrofulozei la copii (tuberculoză ganglionară), acest sanatoriu reprezintă piatra de temelie a balneologiei românești în Dobrogea.

SANATORIILE MARINE

Se știe că in vara aceasta Eforia spitalelor civile a inaugurat la Techirghiol, pe malul mărei Negre, primul sanatoriu marin din țară, destinat pentru vindecarea copiilor scrofuloși.

Ideia aceasta a sanatoriilor marine e destul de veche și pentru prima oara s’a manifestat în Anglia. In adevăr, pe la 1750 doctorul Russel, după ce a recunoscut eficacitatea tratamentului marin în cazurile de scrofule, a făcut cunoscut resultatul observațiunilor sale într’o carte care a devenit curând celebră.

Russel observase că populațiunile după malul mărei erau mai puțin bântuite de această boală decât populațiunile din interior. Atribuind cu drept cuvînt acest privilegiu felului lor de viață și în deosebi influenței apei sărate, el s’a gândit că s’ar putea vindeca sau mai bine preveni scrofulele la copiii predispuși, punându-i în condițiuni analoge.

Tesa sa, după cum se vede, era departe de a acorda apel de mare puterea vindecătoare care i s-a recunoscut de atunci încoace : el nu-i recunoscea decât o putere profilactică. Deși necomplectă, tesa doctorului Russel conținea însă o mare parte de adevăr și experiența a dovedit-o. Aristocrația engleză în epoca aceea era roasă de scrofule; îndată ce a apărut cartea doctorului Russel întreaga , aristocrație engleză a Început să se îndrepte spre malurile mărei; din acest moment, educațiunea sub cerul liber, sporturile și distracțiile nautice au început să ia atâta importanță în viața engleză.

După ce Englezii au încercat avantagiile metodei doctorului Russel asupra celor mai bogați dintre dînșii, ei n’au neglijat nimic pentru ca și copiii claselor sărace să beneficieze de ea. In acest scop, au construit la Margate, în 1791, așa numitul Royal Seabathing Infirmary for scrofula.O simplă vilă de țară la început, acest sanatoriu pentru copii scrofuloși nu a întârziat să devină un mare și frumos stabiliment, în care puteau fi primiți până la 250 de bolnavi. Alte sanatorii au fost apoi construite treptat la Bournemouth, Seaford, Brighton, Hastigs-Tite, etc.

Se pare însă că nici o națiune nu și-a dat seamă înainte de 1853 de admirabilele resultate obținute în aceste stabilimente pentru vindecarea copiilor scrofuloși.

Abia la 1853 Giuseppe Barellai a renoit în Italia miracolul săvârșit in Anglia aproape cu un secol mai nainte, de doctorul Russel. La această dată, Barellai a publicat un studiu prin care demonstra necesitatea de a supune tratamentului aerului marin pe copiii atinși de scrofula și de tuberculosa. De la teorie, Barellai a putut trece la fapte, grație generoaselor donațiuni ce i s’au pus la disposiție, și a înființat la Viareggio, într’o încântătoare localitate, acoperită cu pini și măslini, primul Ospizio marinode pe continentul european. Barellai a murit la 1884. A văiut însă, în viață fiind, opera sa prosperând și întinzându-se. Astăzii în Italia sunt 21 de spitale marine pe malurile mărei, iar în Franța nu sunt decât vre-o 12.

Primul sanatoriu marin înființat în Franța e cel de la Berck-sur Mer. Istoria fundărei acestui sanatoriu e instructivă și mișcătoare totodată. In 1857, asistența publică a trimis, în arondismentul Mortreuil-sur-Mer, un oarecare număr de copii scrofuloși, a căror stare era lamentabilă și tratamentul foarte costisitor. S’a întîmplat din fericire ca un medic din localitate, doctorul Perrochaud, să aibă ideia de a recurge pentru acești copii la tratamentul apei sărate. O femeie bătrînă, văduva Duhamel, a primit sarcina penibilă de a îngriji micele ființe după metoda doctorului Perrochaud. Ea locuia la Groffiers, sat destul de depărtat de mare, și de două ori pe zi, transporta pe micii sei pensionari într’o cărucioară până la malul mărei. Aci, după ce-i scălda și le spăla rănile, îl pansa din nou și ii reîntorcea acasă. După câteva luni, resultatele au fost atât de remarcabile, incât administrațiunea s’a decis să continue încercările și a trimis copii la Berk, chiar pe malul măre, și acolo tot o femeie bătrână s’a însărcinat să-l îngrijească. I s’au încredințat vre-o 12 copii scrofoloși cari aveau nevoe de pansament făcute cu îngrijire. S’a achitat atât de bine de sarcina sa,încât i s’a mărit numărul copiilor ; apoi au fost trimise acolo trei călugărițe pentru a dirija serviciul.

In fine, succesul afirmându se din ce ce mai mult, s-a construit un mic spital de o sută de paturi pe un teren cumpărat de orașul Paris.

Spitalul din Berek e astăzi o adevărată cetate ; numeroase anexe au fost construite și astăzi mai multe mii de copii pot primi acolo îngrijirile reclamate de starea lor. Stabilimente analoage au fost inființate si mai tarisiu în Franța la Peu-Brou, Banyuls, Giens, Arcachon, Tregastel, etc. După cum am arătat mai sus și la noi s’a inagurat, anul acesta, primul sanatoriu marin, care nu poate însă da așii decât la un număr foarte mic de copii. Adevărul e însă că aceste sanatorii sunt costisitoare, atât în ce privește construirea, cât și în ce privește întreținerea lor. In schimb, s’ar putea poate recurge la o ideie încolțită în inima unei femei generoase, văduva marelui istoric Michelet, care a propus să se înlocuiască sanatoriile prin «școli de viață marină». In loc de ospiciu, s’ar întrebuința o barcă , și singura medicațiune la început ar fi o oră sau două de navigațiune pe zi. Aceste «școli» n’ar fi atât de constisitoare și ar da și ele cele mai frumoase resultate.

Voinţa Naţionala, 5 august 1899

°°°

D. dr. Sadoveanu, medicul sanatoriului maritim de la Techirghiol, și-a depus raportul asupra resultatelor obținute astă-vară la sanatoriul maritim, unde Eforia spitalelor civile a trimes spre căutare trei serii de copii scrofuloși. D. dr. Sadoveanu arată că apele lacului și clima localităței au avut un efect miraculos asupra sănătăței micilor bolnavi.

Voinţa Naţionala, 13 februarie 1900