Scrisoare de la mare

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Ianuarie 2019
Timp de citire: 4 minute

Când priveşti oglinda Mărei / Vezi în ea / Ţărmuri verzi şi cerul serii / Nor şi stea.

Un romantic prin excelenta, marele poet Mihai Eminescu scrie ani de zile cu un patos deosebit si despre mare, purtat insa numai de valurile imaginatiei, fara sa fi vazut marea pana atunci. Prima si ultima data cand poetul a ajuns la tarmul marii, a fost in iunie 1882 cand, face un sejur de 10 zile la Constanta. Din mansarda hotelului D`Angleterre unde a locuit, scrie despre impresiile sale Veronicai Micle, parand profund marcat de intinderea albastra a Marii Negre. Presupun insa ca in afara de curiozitatea poetului si cura de mare intentionata pentru afectiuniile de la picioare, a fost si interesul jurnalistului pentru acest colt de tara nou "anexat", despre a carui problematica, provincie primita in schimbul cedarii Basarabiei, a publicat o serie intreaga de articole polemice in ziarul Timpul.

***

16 iunie 1882

Draga mea Veronică,

Iartă-mă că nu ți-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, și am venit aci, unde poșta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri și am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deși pe-aici e frig încă și apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiți aci pentru băi și nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile și apoi iar mă-ntorc la București.

O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară?

Efectul unei nemărginiri pururea mișcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fețele — căci ea e schimbăcioasă la coloare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia.

Constanța sau Chiustenge este un mic orășel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganță în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci și clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, și noaptea marea își merită numele ei de neagră.

Viața e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să știi că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc și grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării liniștește, mai ales sufletele furtunoase.

Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea sa plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putință, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, și rămân

al tău Eminescu

Adresa mea :

Chiustenge (Constanța)

Hotel d'Angleterre

***

In imagine promenada Constantei cu cladirea Kursaal, primul Casino al orasului construit in 1880 si demolat in 1891 dupa ce o furtuna l-a distrus iremediabil. Imaginea surprinsa de Anatole Magrin, poate deci sa redea chiar perioada in care poetul s-a aflat la malul marii. In fundal alaturi de Farul Genovez, se vede hotelul Carol, primul hotel al Constantei, iar doua strazi mai sus se afla si hotelul d'Angleterre.

Hotelul in care a locuit Eminescu, de fapt numit Englitera, a fost demolat, probabil in 1903. Pe locul acestuia a fost ridicat si inaugurat in iulie 1904 Hotel Splendid care, in 1924 a fost complet renovat si redeschis sub denumirea Hotel Regina, denumire pe care o poarta pana in 1970 cand devine Hotel Intim.