Scrisoare din Constanta, 1906

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Septembrie 2020
Timp de citire: 10 minute

Oraşul. — Băile de mare. — Excursiuni pe Marea Neagră. — Amanarea meetingului antigrecesc. — Panica Grecilor. — Incidentul Grădişteanu- Kutschera.

De vre-o cate-va zile mă aflu in Constanţa, langă marginea mării, vechiul Tomis, unde nefericitul poet roman Ovidiu Nasone, autorul duioaselor ≫Tristia≪ şi-a dat ultima suflare, chinuit de dorul scumpei sale patrii, Roma-Urbs !

Pe piaţa principală a oraşului, care poartă numele Ovidiu, se află statua de bronz a marelui poet. El este representat cu capul aplecat spre mani şi cu privirea ganditoare. La o depărtare mai mare de ţărmul mării se află o insulă, care de asemenea-i poartă numele (autorul face o confuzie aici, insula Ovidiu aflandu-se pe lacul Siutghiol, Mamaia n.r.).

In oraş in cursul zilei domneşte o mare căldură, la marginea mării adie insă o boare recoritoare. Afluenţa vizitatorilor este enormă. Sambătă cu trenul de plăcere sosesc sute de vizitatori; hotelurile fiind pline, ei sunt siliţi să doarmă cum pot, pe biliarde, pe bănci, pe scaune etc. Serile insă sunt foarte răcoroase, astfel incat nu poţi să ieşi fără pardesiu.

Băile se fac la plaja de la Mamaia la o depărtare de 8 km, de oraş. Distanţa aceasta se percurge cu trenul. La fiecare ceas pleacă cate unul. Afluenţa este toarte mare. Pavilionul băilor dela Mamaia este clădit după sistemul cel mai modern. In fiecare dimineaţă o muzică militară delectează pe oaspeţii băilor.

Cabinele pentru bărbaţi sunt situate In pavilionul din stanga, iar ale damelor in cei din dreapta. Intre aceste pavilioane se afla un teren vast acoperit de un nisip fin, pe care sunt aşezate corturi de panză, sub care representantele sexului frumos se adăpostesc de razele ferbinţl ale soarelui. In pavilion se află instalat şi un bufet, in care se servesc diferite mancări si beuturi.

In oraş se fac şi băi calde de nomol, adus dela Tekirghiol, care are o miraculoasă putere de vindecare. In cursul zilei multă lume se preumblă pe lungul dig, care duce la farul cel mare. Aici vizitatorii, mai cu seamă damele şi copii, se amusează cu pescuitul, sau preumblandu-se cu barca cu panze in largul mării, bine inţeles cand marea este liniştită.

Atata farmec esercită asupra privitorilor nemărginita mare, albastră-verde, incat şi seara la splendida lumină a lunei multe bărci cu amatori saltă pe valurile bătranului Pontus Euxinus. Din cate o barcă mai aproape de ţărm, se aud cantece duioase, acompaniate de mandolină, a căror ecou se perde printre valuri.

Pentru distracţia oaspeţilor serviciul maritim roman organisează in fiecare Joi şi Dumineca escursiuni in largul mării, cari durează dela ora 3 p. m. pană la 6 - 7 seara. Aceste escursiuni sunt foarte plăcute, la ele iau parte mai multe sute de persoane. O muzică militară delectează pe pasageri in tot cursul excursiunei. Cand marea este liniştită nu se intamplă cazuri de boală de mare, cand insă marea este agitată, răul de mare cuprinde pe mulţi pasageri.

Atunci sunt de văzut multe scene comice !

Joia trecută am luat parte la o astfel de escursiune pe bordul vaporului ≫Romania≪ de sub comanda locotenentului-comandor Tautu. La aceste escursiuni au luat parte numeroase persoane din elită in frunte cu prefectul judeţului Constanţa, d-l colonel Capşa cu d-na şi copiii. Am avut un timp admirabil, marea fiind foarte liniştită.

S’au percurs 28 miluri maritime. Era un spectacol măreţ. Nu vedeai decat cerul şi marea verzue-albastră scăldată in razele soarelui, pe cand muzica militară intona fermecătorul vals >Dolce farniente≪.

Mai mulţi domni şi d-şoare sglobii, neputand resista tentaţiunilor zeiţei Terpsichore, se avantară cu tot focul juvenil intr’un vals vertiginos.

Seara lumea se preumblă in piaţa Ovidiu, unde cantă musica militară, pe terasa casinuiui comunal, unde cantă orchestra conservatorului din Iaşi, la teatrul de varietăţi etc. *

≪ Grecii de aici, cari sunt foarte numeroşi, sunt consternaţi din causa hotărirei Macedonenilor in frunte cu Taşcu Pucerea de a ţine un meeting in Constanţa. Acest meeting era să se ţină eri, Duminecă, dar in urma intervenţiei d-lui general Manu, prim ministru ad interim şi a colonelului Capşa, Macedonenii au amanat meetingul pentru ziua pe 3 Septemvrie. Autorităţile au intervenit sub motivul, ca să nu fie supăraţi oaspeţii băilor. Grecii cuprinşi de panică, crezand că meetingul avea să se ţină ieri, au inchis prăvăliile, trăgand obloanele şi s’au ascuns.

Lumea de aici comentează foarte viu incidentul intre d-l Petre Grădişteanu şi consulul austro-ungar Max Kutschera. Preşedintele Ligei a telegrafiat generalului Manu acest incident. Prefectul Capşa a plecat astăzi la Bucureşti tot in această chestiune.

Alăturat vă trimit textul telegramei adresate ≫Universului≪ de cătră corespondentul său de aici asupra intervievului ce l’a avut cu d-l Petre Grădişteanu.

Constanţa, 3 Septemvrie. ≫Aseară aflandu- mă cu soţia la masă in grădina hotelului Carol I, observ că un chelner vorbeşte ungureşte; intrebandu-l pentru ce vorbeşte ungureşte, mi-a răspuns că doamnele pe care le serveşte sunt unguroaice, căci la o masă alăturată se aflau două doamne. Nu m’am adresat doamnelor dela masă, după cum vor unii să colporteze.

Plecarăm dela masă pe bulevard, insoţiţi fiind de prof. Onciul, inginer Antonescu şi directorul gazetei locale, d-l M. Marza. La un moment dat văd in faţa mea doi domni pe cari nu-i cunoşteam. Unul din ei imi adresează cuvintele: ≫eşti un laş≪. Atrăgandu-mi-se atenţia de insoţitorii mei, m’am dus după domnul care zisese cuvintele şi l’am rugat să-mi spue dacă cuvintele pe cari le-a spus sunt adresate mie? Răspunzandu-mi că da, şi intrebandu-l cine e, nu a voit să răspundă. Apoi m’a intrebat cine sunt şi eu i-am răspuns.

In urmă a plecat, fixandu-mă in mod ironic şi adresandu-mi cuvinte arogante. M’am adresat din nou şi somandu-l să-mi spue numele, a refuzat. Atunci i-am aplicat două palme. Ştiu că unul din insoţitorii mei i-ar fi dat 2 pumni şi că atunci lumea incepuse să se ingrămădească gata să-i dea domnului in chestie lecţia ce merita.

Intervenind insă generalul Boerescu, el a putut să scape de furia mulţimei. D. Grădişteanu a mai adăugat: Nu-i inţeleg catuşi de puţin purtarea. Fără să-i fi adresat vre-un cuvant, să mă facă laş şi totuşi să nu-şi spue numele. Numai după ce a fost constrans de alţi domni mi-a dat cartea de vizita şi am ştiut că e Max Kutschera, consulul austro-ungar.

Am reclamat cazul primului ministru pentru a-mi da satisfacţie.

Mulţumind domnului Grădişteanu am plecat. Intalnind pe d. M. Marza, directorul gazetei locale şi intrebandu-l mi-a confirmat in totul cele spuse, adăugand că consulul nu a fost lovit cu bastoane, ci a primit numai 2 palme dela d. Grădişteanu şi 2 pumni dela d-sa.

Tot d-sa mi-a afirmat că consulul austro-ungar ar fi spus unei persoane oficiale că nu a primit nici o palmă şi că nu a fost decat o simplă ceartă.

Vorbind cu chelnerul, mi-a afirmat că d. Grădişteanu i s’a adresat lui, iar nici de cum doamnelor. Voind să vorbesc cu generalul Boerescu, care a scăpat pe consul de furia mulţimei, nu l’am găsit, fiind plecat cu trupele in marş.

Iată şi telegrama aceluiaşi corespondent asupra intervievului avut cu Max Kutschera:

Constanţa, 3 Sept. Am reuşit să am o convorbire cu d-l Max Kutschera pe care l’am găsit la consulatul austro-ungar si i’am intrebat asupra incidentului ce l’a avut cu d-l Grădişteanu. D-sa mi-a spus :

≫Eram la masă pe terasa hotelului ≫Carol≪, cand aud un domn, despre care in urmă am aflat că este Grădişteanu, cum apostrofa pe chelner că de ce vorbeşte ungureşte cu nişte doamne ce luau masa acolo.Ştiind că Romania este o ţară ospitalieră, unde fie-care vorbeşte limba ce ştie, m’am dus la acele doamne şi le-am intrebat dacă sunt ofenzate, că au fost oprite să vorbească ungureşte cu chelnerul.

Doamnele mi-au spus că neştiind altă limbă au fost nevoite să vorbească limba pe care o ştiu. Eşind Ia plimbare pe bulevard, fiind insoţit de d-l Karmany, agent la vapoarele ≫Hofman≪ şi conversand ungureşte asupra faptului petrecut la terasa hotelului Carol I, intalnesc pe Grădişteanu insoţit, de mai multe persoane.

Apropiindu-mă i-am spus, că e o laşitate să insulte nişte dame. Nu i-am spus că este laş. Dansul cerandu-mi socoteală dacă este adevărat că acele cuvinte sunt adresate lui şi intrebandu-mă cu cine are onoarea a vorbi, eu i-am spus că lui sunt adresate şi scoţand cartea de vizită, un domn ofiţer mi-o ia şi i-o remite.

Eu la randul meu am intrebat cu cine am onoarea şi el mi-a spus ca se numeşte Grădişteanu, apoi adresandu-mi insulte, sare să mă lovească. Eu am parat lovitura, astfel că am fost numai atins.

Am fost insă lovit de persoanele prezente ce se stranseseră.

Intervenind generalul Boerescu şi persoanele prezente ne-au despărţit şi am plecat la hotel. Eu am raportat cazul guvernului meu care va decide in privinţa acestui incident. intreband dacă poate fi vorba de duel, consulul mi-a spus că fiind diplomat şi funcţionar nu poate să se bată in duel decat fiind provocat şi atunci numai cu autorizaţia guvernului său. Cu aceste cuvinte a luat sfarşit convorbirea şi mulţumind d-lui consul de amabilitatea sa, am plecat.

Gazeta Transilvaniei, Joi 24 August / 6 Septemvrie 1906

In imagine terasa vechiului cazinou din lemn din Constanta.