Scrisoare din Tekir-Ghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Ianuarie 2025
Timp de citire: 10 minute

În perioada descrisă în articolul de mai jos, în jurul anului 1910 nu existau stațiunile de pe litoral decât în forma Hotelului Movilă așezat pe malul lacului căruia îi purta numele, Techirghiol, în apropierea plajei la mare, astăzi Eforie Sud.

Despre clientela balneară, moravurile din urma cu mai bine de o sută de ani și distracțiile de aici ne stă mărturie "scrisoarea" de mai jos. Tonul desuet al rândurilor acesteia vine dintr-o cu totul altă lume. O lume care-și avea normele ei sociale și culturale, astăzi de mulți necunoscute precum "cadrilul" menționat mai jos, un dans francez la modă în sec. XIX, în Europa, constând dintr-un șir de figuri lente, în cadrul cărora partenerii se schimbă între ei la comanda unui "conducător".

° ° °

Scrisoare din Tekir-Ghiol.
Tekir-Ghiol, August 1910.

Scumpul meu Blondel, pentru ca nu ti-am mai scris pâna acum, eri s'a dat aici la un mare concert urmat de bal şl voiam să sti şi despre acesta ceva. Iţi dau revanş pentru delicatele tale ştiri din O. şi iti scriu şi eu la randul meu.

La Constanţa drumul cel dintâi mi-a fost Ia duiosul Ovid, cum tu totdeuna ai avut o dragoste nemărginită pentru condeiul lui elegant, la picioarele Iui am gândit la tine şl la veneratia ce-o avem noi pentru literatura clasică, drag Blondel.

Tomi - Küstendje — Constanţa, — fiecare epocă mai mare, una clasică, alta plină de (.), cea de-acum de înflorire a latinităţii...

... rânduri de excursionişti turci s'au strecurat zilele acestea prin Constanţa mergând la Bucureşti, fii fericitului Muhamed au ramas incantaţi de generositatea statului român,Turcilor din localitate (le-a dăruit) o geamie.

Delà Constanta am plecat incoaci cu un automobil aranjat pentru cel mult 12 europeni. Isteţul anteprenor a plasat insă 22 persoane; era o căldur tropicală şi nori grei de praf, dar bucuros aduci jertfe industriei române, când colo mai târziu aflu, că isteţul antreprenor, care ni-a luat o mulţime de franci, nu e român, ci: Emil Bast. Cine-a 'ndrăgit...

Sosit aici, m'a primit badea Nicolae, portarul hotelului »Movilă«, un compatriot de al fercheşului nostru deputat Liţă de Ţara Făgăraşului.

Trei zile am petrecut intr'o dulce nirvana, necunoscut de nimeni ; numai odat am avut o surprindere plăcută; bate la uşă şi intră la mine Dr. Iustin Marşieu, abilul meu coleg din Arad, cel cu paşi achilici; mi-a spus că e aici cu Preacuviosul părinte R. Ciorogariu la villa Balabancea, că peste 2 zile pleacă la Constantinopol dar va mai veni Ia mine ; nu l-am mai văzut, se vede, că ţine de urgenţă arzătoare chestia emancipării junelor turcoaice, care supără de prezent aşa mult pe Şeic ül Izlamul şi de aceia a plecat prietinul meu aşa grabnic la Ţarigrad.

Orchestra hotelului îşi dă multă silinţă să ne distreze, "et volui ssesat est" (et voluisse sat est (lat.) - "În lucruri mărețe este suficient doar să fi vrut" n.m.) ; între altele ne cântă şi »Mai am un singur dor...« in tempo di Mazurca, apoi o cântare, pe care o auzisem, ştii tu, la noi la cabaret, delà o cântăreată internaţională, cântat cu refrenul:
Checi can tine 'n lume marii
N'am găsit asemănării

Zău aşa, Dr. Marşieu a bătut Ia mine la uşă. noi mergem cu toţii la plaje, unii poart numai pe o mână mănuşe, Iar cuviosul muzulmán, care ne ofer lapte bătut şi strugurii, când păcătueşte îşi pune pe cap cenuşă.

Am aflat aici la băi un alt pendent de-a lui Emil Bast, pe Edwin Boerner, care se prezintă fiind chiemat prin carte postală < — ca "masseur pentru diferite boli şi operateur de unghii încarnate".

Mi se pare, că e incornat zelul neamţului de a face parale ş' aici şi mai ales aici în ţară.

Plaja mării e fermeeătoare ; valurile ei se rezbat zi şi noapte neadormite, razele calde ale soarelui se pierd în valuri, un veşnic vânt uşor te recoreşte plăcut şi când priveşti marea până la cel mai îndepărtat orizont al ei, gândul îţi zboar Ia infinit, unde numai un simt te mai stăpâneşte: cel al liniştti inconştiente a sufletului şi a nervilor proprii,

Deasupra valurilor »pescarii drăguţi (pasări de mare, Ielmöven) îşi joacă dantul lor neobosit şi cochet, cântând mereu : türoli-türola-türoli-türola... şi acest dant adorabil face concurenta serioas cadrilului "comandat" la balul de Duminecă de dl A. din T.-J.

Intr'o seară, la luna plină, ieştă dinspre imperiul semilunei, am stat doau ceasuri la plajă, singur-singurel ; miliardele de atomi ai undelor argintii se sărutau într'o dulce îmbrăţişare cu razele aurii ale lunei amoroase; şi luna bătrînă si veşnic sătoasă îşi da din belşug întreg sufletul şi dragostea ei undelor răsfăţate de zefir.

Te doriam lângă mine, dragă Blondel, că impresionabil cum eşti, să sorbi ca mine cu deliciu farmecul mării româneşti.

Ştiu, că tu fiindu-mi bun prieten, citeşti cu interes ştirele mele, dar mai ştiu eu şi aceea, că pe lângă frumuseţa naturii, tu mai adori încă o alt manifestare a frumuseţei. încerc să te satisfac, intru cât pot.

In restaurant, Ia stânga mesei mele, şade d-na K. din B., o germană tînără cu o doamnă mai în vârstă; e teribil de serioas şi zîmbeşte rar, dar atunci îţi arată dou şire de dinţi albi ca laptele proaspăt ; e blondă, dar ochii nu sânt ai rasei sale ; vorbeşte ceva în româneşte ; într'o seară o auziam la plajă z'când : >am durere de cap«, dar durerea aceasta trebuie că i-a trecut, căci i-a venit bărbatul şi atunci dou zîle nu s'a mai arătat; erau tot sus în camera lor. într'o di-mineaţ involuntar am văzut înaintea uşei lor dou părechi de ghete şi o sticlă goală — de şampanie...

Miopia mea nu m'a împedecat, că tot in seara dintâi să remarc pe dna E. G. din H.; multă vreme nu mi am putut lua ochii delà dânsa, a-tât de mult seamăn cu dna F. delà noi ; (nu râde, că mult vreme a trecut da-atunci şi ştii tu, că vremea vindecă), constat însă că dna F. si când era in deplina ei splendoare, a fost numai o copie palidă a originalului despre care iţi scriu ; un păr bogat şi negru ca o noapte încărcat de furtuni ameninţătoare, ochi repunători — mura câmpului —, sprincene mândru arcuite — peana corbului, dinţii de cel mai orbitor fildeş "und dann die Nase hat sie griechisch römisch, Statur hat sie der Spanierin. "

(Auzi tu, Blondel, scrisoarea asta e numai pentru tine destinată, te rog deci după ce ai cetit-o, arunc-o numai decât in foc, să nu mi faci potcă cu ea, apoi nu-i bine s te mulţumeşti numai cu iniţialele). Mai închipue ţi o privire fascinantă, irezistibilă, care totdeauna pătrunde sigur, o cultură mai mult ca europeana şl — ascult Blondel — vorbeşti graiul dulce moldovenesc, frate cu al nostru — asta e dna E. O din H., pe care o vezi totdeauna în so ci etat ea M. M. din I., o aparlţie distinsă în înţelesul strict al cuvântului.

La altă masă şade dna D. din B. cu fiică-sa dşoara M. ambele în negru ; dna D. seamănă mult cu dna B. delà noi, dar e mai volnică ; dra M. e brunetă ca italianca aceea din Venerio, pe care o auziam noi într'o zi de Vineri cum Îşi da intâlnire cu prietena ei ciripind ca o rândunică:

»Domenica di s-e-r-a«.

Nu aflu alt potrivire pentru dşoara M, decit italianca de-atunci, care mult vreme nu ţi-a eşit din cap, Blondel ; vezi, acum la rândul meu nici eu nu râd de tine.

Ti-am spus, că Duminecă seara a fost un mare concert urmat de bal dat de orchestra băilor Movilă în beneficiul ei ; m'am dus şl eu, concertul l-a făcut numai orchestra, câte odată cânta şi din gură un membru al ei nişte strofe amorezate, urmate de gesturile imposate şi puţin potrivite acestui tomnatic Ieladon.

La concert am făcut cunoştinţă cu dl căpitan T. şi d na, ambi foarte şarmanţi, dânsul plin de temperament, dn-a de dulceaţă şi aşa s'a spart coaja subţire ce se întinsese timp de trei zile asupra nirvaniei mele.

Se danţează şi aici boston şi iar boston; d nişoara M. supranumit «Mândruţa» sboară ca o silfidă, d şoara M. D. întrece pe Carmen d-ra U. şl în danţ vorbeşte cu ochii, iar grand-seig- neurul A. "einst der Hahn lm Korb" ; figura-i mică rotundă, bine nutrită, zwikerii pe nas, cele 45 - 50 de veri trăite deja nu-I împiedică să facă poezii la câte o dragă de fetiţă, care-i mare ştrengărită», si Ie declamă cu priviri aţântite spre d-soara M. D. şi să vezi apoi , Blovdel, râsete din toate părţile, pe faţă şi ascunse şi dl A . — e fericit.

Păcat, că nu eşti şi tu aici, ai fi în elementul tău, Blondel! Tot dl A. a "comandat" şi cadrilul, dar e fatal că tineretul nu se supune disciplinei sale şi in veselia mare dezordonată, ce prinde a domni cadrilul , comandantul mereu trebue să întrebe: si vine acum? Mai am multe să-ţi scriu, dar aş'ept răspunsul tău, as dori să ştiu, ce faci şi cu m se mai poartă M. faţă de tine?...

Il compătimesc pe Dorian, pe Basil îl iubesc , nty e molipsit de moral insanity. Scumpul meu Blondinel, Te salut cu dor şi drag al tau, D. R. A. C.

Mercuri, 18/31 August 1910

° ° °

Imaginea la articol provine din aceiasi perioada de la Hotel Movila, debarcaderul spre Techirghiol-Sat.