Sf. Gheorghe

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Martie 2021
Timp de citire: 5 minute

In ziua următoare, cei mai mulţi din grup (17 inşi) am plecat cu un vaporaş al Comisiei europene a Dunării pe mare, spre gura braţului Sf. Gheorghe.

Vantul de dimineaţă ne punea in vedere o mare mai agitată şi deci o călătorie desagreabilă, dacă nu primejdioasă, cu un vapor mic (vaporul-şalupă „Leti“ a C. E. D.). Pentru acest cuvant unele persoane au preferat să rămaie la Sulina.

Intr’adevăr am avut pe mare o călătorie nu tocmai uşoară. Valurile destul de agitate purtau vasul nostru ca pe o pană. Unora, cam pe la mijlocul drumului le-a şi venit rău, alţii ţineau la indemană cordoanele de salvare. De fapt primejdia nu era mare. Valurile s’au mai domolit, şi după un drum de aproape patru ore am ajuns la gura braţului!

Sf. Gheorghe. Intrarea e dificilă din cauza bancurilor, ce se găsesc la puţină adancime. In dreptul cherhanalelor am debarcat. Am vizitat aceste cherhanale, clădite pe piloţi, pe malul Dunării, unde se adună şi se păstrează in butoaie peştele, ce revine Statului dela pescari, indeosebi nisetri şi deseori şi moruni. incă inainte de cherhanale se poate vedea plutind in mare, nu departe de mal, inspre gura braţului Sf. Gheorghe, cate o salcie, care e lăgănată de valuri, fără a se deplasa.

Acestea ne arată locurile, pe unde sunt puse de pescari, carligele, cu cari prind morunii, uneori grei de 150—200 kg. Cand se prind morunii, printre carlige, sălciile sunt trase in apă, pescarii sar, prind morunul, adesea il toacă in cap, il leagă de bărci şi-l trag la mal. E o adevărată vanătoare, care unora norocoşi le aduce caştiguri insemnate, prin marea cantitate de icre negre, pe care le are un morun şi care (după cum se ştie) se vand pe preţuri foarte mari.

După vizitarea cherhanalelor, am trecut in sat, in targuşorul Sf. Gheorghe.

E un sat oriental, cu gospodării modeste, intre cari unele mai răsărite, cu străzile mai mult de nisip. De altfel nisipul imprimă acestui ţinut de langă Dunăre şi un caracter morfologic distinct. E un ţinut de dune, care incepe chiar in dosul caselor din strada principală.

Movilele de dune se ridică unele pană la inălţimea caselor, inecand şi puţinii arbori ce se găsesc, ceeace inseamnă că unele sunt recente. Dincolo de dunele mari se deschide un camp nisipos cu dune mai mărunte, cu o vegetaţie rară, caracteristică nisipurilor mobile, mai mult scaeţi.

E un contrast izbitor intre această infăţişare aridă de deşert şi vegetaţia bogată de pe malul Dunării.

De aici ne-am reintors la vapor, cu care am inaintat prin gura braţului Sf. Gheorghe (aproape 6 Km) pană la farul Sf. Gheorghe.

Aici am putut urmări unul dintre cele mai interesante procese de formare şi inaintare a Deltei. Pe langă cateva ostroave mai mari (de 1—2 km lungime) se inşirue mai multe ostroave mici, toate alcătuite, cum se ştie, din aluviunile fluviului, cari treptat se alătură la deltă.

Fluviul şerpueşte impărţit printre aceste ostroave pană la far. Acest far, care deasemenea se inalţă pe o insulă, ne oferă o privelişte frumoasă ;şi cat se poate de interesantă. La Răsărit, spre marea deschisă, zărim in faţă la 2—3 Km o faşie de cordon litoral (lungă de vre-o 5 Km) paralelă cu coasta, a cărei capete abea ies de sub apă. E o insulă tanără, Sachalia, care prin prelungirile ei tinde să mărginească, să inchidă oarecum gura braţului Sf. Gheorghe, ca intr’un basin.

E uşor de inţeles, că intr’un viitor mai indepărtat şi aceasta se va alipi de deltă, prin inaintarea deltei spre Răsărit.
In spre Nord zărim, din acest far, toată gruparea de ostroave pline de verdeaţă (stufuri şi sălcii), printre cari şerpueşte Dunărea, pierzandu-se in mare. Se distinge bine şi satul Sf. Gheorghe, cu dunele şi cu campul pustiu, nisipos din spatele lui. In spre Apus, se intinde marele ostrov Dranov, cu aceaşi vegetaţie de baltă, indeosebi stufuri, cu japşe şi grinduri inverzite de păşuni. Spre Sud, ochiul se pierde pe intinsul mării deschise.

Dela far ne-am reintors din nou la Sf. Gheorghe, unde am făcut un popas de două ore, lăsand să ni se pregătească o mancare caldă, la un restaurant-carciumă, nu departe de cherhanale.

Pe langă fotografiile de dune, s’au luat şi fotografii de străzi, de case, de popor. Fiind zi de sărbătoare am avut prilejul să stăm de vorbă şi cu poporul. După ora 5 am pornit inapoi spre Sulina. Marea era liniştită, dar' am avut alt inconvenient, care ne-a intarziat pe mare, incat am sosit, la Sulina pe la ora 11 noaptea.

Excursiune in Delta Dunarii
Dare de seama
V. MERUŢIU, 1926