Sfârsit de sezon la mare

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Septembrie 2021
Timp de citire: 10 minute

Când am ajuns la Movila, inoptase.

Rapidul cu care plecasem si care ne purtase ca pe niste fulgi, se facu la Constanta din cal, magar. Din rapid cu veleitäti de fulger de cea mai occidentalä speta, deveni un personal reumatic care deabea isi tara papucii de otel circular pe sinele intipte in nisipul tarmului.

Gara - un degetar de piaträ proptit intr'o scorbura de deal ne astepta linistita ca si marea din märetia cäreia imprumutase ceva. Intr'o clipä lumea care asudase patru ceasuri de drum, navlii ca un stol de lacuste. Chiar vecinii mei de compartiment, care pareau tot timpul paralitici si surdomuti, devenira acrobati si dintr-o sariturä, peste geamantane si cutii de pälärii ajunsera in spatele garii, unde cei trei birjari cu caii impoobiti cu margele albastre, faceau targul curselor de noapte.

Cei mai multi o luarä apostoleste dealungul lacului, spre "centrul statiunei" care, dupa unii, ar fi hotelul bailor.

Câteva muzici îsì incrucisau sgomotos tangourile si slow-foxurile ultra moderne ceeace imi indica destul de precis cä vilegiaturistii nu vin numai pentru miraculosul nämol de Tekirghiol...

Insetat cum eram, m'am asezat la una din mesele inecate in fum si miros de mititei.

Asa e omul : se 'ncurcä, repede când e vorba de mâncarica si bauturicä bunä! La o masä vecinä, un grup de bäeti si fete petrecea la toarta. Grupul, vesel peste mäsurä, sarbätorea douä evenimente diferite : succesul unui sportiv care bätuse, in dimineata zilei, un record si norocul altuia care, intrând in cazino, a zvarlit la intâmplare 100 lei pe un numär la ruletà, si i-a iesit in plin.

La alta masä doi baträiori îsi povesteau impresiile din statiunea in care venise pentru prima oara.

Oamenii discutau cu insufletire proprietdtile miraculoase ale nämolului si cum era firesc o sumä de amänunte din care, un nou venit" putea sä, desprinda, fári multä greutate, aspectul si configuratia statiunei.

Dela acesti oameni am putut afla destul de repede cä Movila are anul acesta "viatä" ; cä co oarecare modestie in preturi, proprietarii de vile si restauratorii au putut atrage un popor intreg care nu indraznea altadatä sá infrunte scumpetea hräpáretilor ; cä asa cum se prezintä, statiunea fäcätoare de minuni este o veselä siuriasá intrunire de nudisti, "plesiristi", vilegiaturisti, sezonisti, in mijlocul cäreia petreci farä sä simti sciatica sau reumatismul...

Comunicativi si simpatici, cei doi "intarziati" mä lámurirä, cä la acea orä, tärzie, era mai preferabil sä cunosc tainele Movilei de noapte, decat sä-mi caut o camerä, pe care n'as fi putut-o gasi.

— Si unde petrec oamenii pe vremea asta ? — In vile, la restaurante, buvete si in deosebi, "la Turcu".

,,Baraca turcului" careia marea i-a mâncat minuscula plajä, stä suspendatä pe picioroange de lemn cätränit.

Cândva a fost intradevär o baracä si un turc. Astäzi este un restaurant de noapte"unde noctambulii isi petrec ceasurile panä la räsäritul soarelui. Turcul, care vindea altddatá cafele si guvizi, a devenit "negustor occidental" in toaä puterea cuvantului. Si-a lepädat fesul de dragul lui Kemal sau al musteriilor simandicosi ; si-a tuns mustätile dupä dorinta läutarilor, si ca sa fie european sadea si-a schimbat ilicul turcesc cu o rämäsitä de smoking jegärit. Dar cu toatä transformarea, "baraca" dela marginea Movilei, izolatä intr-un colt de tarm, pástreazä acelas parfum savuros, poetic, primitiv, parfumul de o sälbaticä naivitate, de altä data.

Si astäzi, — "baraca" oferä acelas "refugiu" celor ce vor sä se desprinda de válmäsagul banal si monoton al petrecerilor in statiune. O plimbare cu barca "ce merge pe doua cárári" ca un chefliu, o cafea "la filigianä", un peste prins si präjit "la fata locului", un cantec din balalaicä sau un pahar cu vin din rácitoarea Iipovanului in acest colt uitat, — sunt destule ispite pentru un "intârziat". Una dintre acestea m'a indemnat desigur si pe mine sä, urc dealul cu vilele cufundate in intunerec si sá cobor malul, pe cäräruia "romantiosilor", care duce la "baraca turcului".

In "baraca", petrecere la toartä. Bacus îi rade de zeul marii, atat de täcut si de maiestos : s'au infratit pentru o noapte si, asa imbrätisati, s'au dat uitärii. Chefliii si-au unit mesele si - bätrâni si tineri, - petrec deavalma. Läutarii, osteniti, cântä romante sentimentale.

Un chelner, motäind pe un vraf de farfurii, imi explicä, in cele urmä, rostul "petrecerii".

— Este o masá de adio...

— Se sinucid ?

— Nu, pleacä. Pleacä "berzele"... Asa e intr-un sfärsit de sezon. Cei mai multi îi inchee aci vilegiatura... In fiecare noapte, tarapana...

Chelnerul rade siret prin singurul ochi pe care-l mai tine intredeschis.

— La urma urmei si d-ta ai venit tot pentru asa ceva... Dar de ce stai singur ?

Convorbirea ne fu intrerupta de tipetele unor cheflii care, fäcänd o promenadä cu barca, s'au rästurnat la mal.

Alergäm in grabä. Emotia a trecut: "grupul", muiat pânä la piele, râde sgomotos, afarä de unul care sta intins cu picioarele in apä si cu capul pe nisipül pläjii.

A murit ? Nu. Beat cum era, a adormit in barca si barca l-a rästurnat ca pe un cozonac, färã sä-l trezeascä. Pe plajä, alte "grupuri" care se räcoresc. Unul präjeste guvizi la un foc improvizat. Doi lipoveni stau de strajä mai mult pentru primejdiile care-i amenintä pe cheflii decât pentru pescuit...

Se lumineazä, de ziuä. Briza märii adie räcoros, biciuind fetele infierbântate de bauturä... M'am tolänit si eu pe nisipul argintiu pe care, in curând, soarele il va incinge ca pe un ibric turcesc... asa, am adorrnit, privind imensa boltä care se lumina din ce in ce mai mult...

Când m'am trezit, baraca turcului era goalä si pustie, ca un cavou. Nici picior de om. Doar scaunele, farfuriile ,si tacâmurile, räväsite ca dupä un asalt, märturiseau cä aci a fost o noapte intreagä petrecere in lege". Intr'un târziu, o femee somnoroasà mi-a fäcut o cafea. Am baut cafeaua in tovaräsia unui pui de pescar, care, ca si mine, dormise pe plajä. Puiul de lipovean, simpatic si gures, cu ochii verzi ca marea, imi povesti toate tainele baracei, care, dacä ar avea gura sa vorbeascä, ar face multe buclucuri"...

Apoi, imi explicä pentru ce inceputul si sfärsitul "sezónului" reprezintä pentru beneficiarii "baracei" maximum de afaceri : asa sunt boerii, mai darnici mai sentimentali cand vin când... pleaca" !

Un pescar mai bâtrân aduse un cos cu crevete : merinde pentru plajä pe care oamenii le rontäie ca pe niste seminte de dovleac. Au trecut câteva ceasuri bune.

Plaja a ridicat umbrelutele multicolore si acele corturi albe care-ti dau mereu impresia unei tabere de soldati africani. Lumea a inceput sa vinä. Este alta lume, sprintena, voioasä, care se bucura de soare si care traeste din plin binefacerile pe care cealalta lumea de noapte le ignoreaza...

Tot plaja Movilei a rämas aci mai frumoasä. Chiar asa, intr-un sfarsit de sezon, este mai insufletitá, mai vioae si mai ispititoare decat vecina ei Eforia". Ce e drept, corturile si umbrelutele s'au cam rärit. In schimb oamenii sunt atât de präjiti incat par negri, negrese, mulatri... Ici colo cativa cu pielea alba" ; in contrast cu intregul decor, märturisesc o vilegiaturä tarzie".

Sub corturi, cucoanele fac socoteala bäilor calde sau reci" si fiecare se mândreste cu ceeace a putut suporta". Cele mai guralive recapituleaza du o nebisnuitä puter e de amplificare, cancanurile mondene", räscolind cu satisfactie "foile calificative" ale...celor plecate ! Asa e pe plajä : daca n'ar mai fi mahalaua nisipului si un dram de bärfealä, oamenii ar muri... de urât !

Au apärut si "cavalerii sfärsitului de sezon". Semn sigur cä a trecut si luna August. Sunt "donjuanii" monoclati si pomädati - corbii aventurieri de ultima ora".

Comunicativi, insinuanti, mierosi, felini, prevestitorii sfârsitului de sezon sunt obiecte de eternä curozitate si de ispitä pentru atâtea naive !

In cele din urmä hotelierul imi face socoteala ca mai preferabil este sfarsitul de sezon decât "toiul" gälägios si panä la un punct plicticos. Asa e marea: face intotdeauna in necaz celor ce pleaca prea de vreme ; devine, ca prin farmec, mai frumoasä ca oricând.

Copiii, pe plajä, au pierdut de mult "instrumentele" cu care ridicaserâ toatä vara castele de nisip : gâleti, lopätele, târnäcoape... Chiar cei mari si-au pierdut cate ceva din echipamentul de bai... Ambulantii se preatesc de plecare. Indrägostitii plajei se räresc din ce in ce : un fel de chelie cuprinde melancolic tärmul alta data, intesat cu oameni. Curând va rämâne pustiu, un imens si invizibil crematoriu al iluziilor ridicate pe nisip. Intr'un colt, paznicul corturilor îsi rândueste mica-i gospodärie : pregätiri de plecare!

Pe falezä trece, impozant si mândru, un minuscul regiment de scolari : este ultima colonie de varä. Micii africani cu dintii de fildes cântä voiosi un cântec de vitejie: au biruit urâtul unei luni asa cum numai ei stiu sä, biruiascä.

Undeva, aproape, toamna îl picurà melancolia celor dintâi zile reci.

O ploae, douä, si ultimii vilegiaturisti — berze cälätoare — vor päräsi statiunea. Un oras de vile cu ferestrele zabräzuite, va sträjui solemn, pânä la anul, singurätatea tärmului.

Movila, Septembrie 1932.

ION TIC