Singurătatea drumurilor dobrogene la început de veac trecut

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Martie 2026
Timp de citire: 2 minute

Despre vechiul drum antic de coastă care lega sudul de nordul Dobrogei — Via Pontica — și care ocolea lacul Techirghiol pe la Urluchioi, trecând „prin dreptul” satului Musurat (astăzi Movilița), scria încă din 1902 călătorul și antropologul elvețian Eugène Pittard, în lucrarea sa „Prin Dobrogea”:

„Pentru a merge de la Constanța la Mangalia (câțiva kilometri de granița cu Bulgaria), se traversează stepa prin Agigea și Tuzla sau — dar drumul este mai lung — pe la Urluchioi și Tatlageac. Există un singur mijloc de transport: mașina sau «carroutza», un car din lemn, fără arcuri, folosit de țărani.”

Până în epoca modernă, aceasta a fost singura cale de comunicație de-a lungul coastei, ocolind fostul golf maritim care, în urma sedimentării și a închiderii deschiderii spre mare, a devenit lacul Techirghiol.

Astfel, chiar și în anul 1906, drumul era folosit în mod curent, păstrându-și rolul tradițional de arteră principală între localitățile de pe litoral.

Cât de izolat și de primejdios era însă acest traseu în urmă cu mai bine de un secol reiese din articolele apărute în presa vremii, care consemnau fărădelegile petrecute de-a lungul său.

Ziarul Universul, în ediția din 6 octombrie 1906, relata:

"MANGALIA — Tâlhărie.
Gheorghe I. Păiș, voind să meargă la Constanța, pe drum, în dreptul satului Musurat, a fost întâmpinat de tâlharul Toma, prenumele necunoscut. Acesta l-a rănit grav cu cuțitul, dându-i mai multe lovituri în piept și la cap, și l-a jefuit de banii pe care îi avea asupra sa. Gheorghe Păiș a fost găsit în agonie pe drum și trimis în îngrijirea spitalului din Constanța, însă nu exista speranță de scăpare cu viață. Tâlharul a dispărut. S-a deschis o anchetă."

°°°

Relatarea surprinde nu doar brutalitatea faptelor, ci și vulnerabilitatea celor care străbăteau acest drum izolat, întins prin stepă, departe de așezări și de orice formă rapidă de ajutor.

Drumul din imagine este traseul original, păstrat și astăzi între Techirghiol și Urluchioi–Moșneni, parte a vechii Via Pontica, martor tăcut al unei istorii aspre, marcate de singurătate, trudă și primejdii.