Slobozie

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Noembrie 2024
Timp de citire: 2 minute

Știți ce este aceea o "slobozie"?!

Ne-o spune August Scriban în dicționarul din 1939:

slobozíe f. (d. slobod; rus. slobodá, mare sat, mahala, tîrg). Vechĭ. Libertate. Colonie de străinĭ cu diferite scutirĭ saŭ slobozirĭ chemațĭ să populeze siliștile pustiĭ (Nume a multor sate). V. iscusat.

Și tot în 1939 Iorga ne dă o lămurire mai explicită.

"... ambasadorul Franciei, Harlay de Cesy, ... cînd acesta, întorcîndu-se spre ţara sa, va trece prin Bucureşti, fiind ceremonios primit la Curte, el găsi că aceasta şi alcătuirea de case d'imprejur represintă. ceva «de nimica toată» (miserable) .

Nu era aceiaşi şi părerea lui Paul Strassburgh, trimesul regelui Suediei, care se bucura de o şi mai strălucită primire din partea Domnului din 1632. Leon-Vodă, căruia i se zicea de popor: «Alion». Şi acesta era un prieten al oraşului, căruia i se adause o slobozie, cu oameni veniţi de pretutindeni, cărora li se ierte un timp birul, ca să se refacă populaţia. [...]"

N. Iorga

ISTORIA BUCURESTILOR, 1939

° ° °

Sute de ani poporul acesta a fost exploatat fară milă de "voievozi" slavi (sau vlahi profund slavizați, de limbă sârbă sau bulgară) care nici macar nu vorbeau limba poporului, mai nou numiți "domnitori" în cărțile de istorie. Domnitori pe care noi am fost siliți să-i privim cu respect, am fost dresați să-i adulăm și să ne facem "dumnezei" din ei, dintr-o șleahtă de exploatatori care știau chibzuit să mai slăbească șurbul pentru a se reface o popoulație stoarsă și sleită de puteri sub biruri și munci de neconceput.

Fanarioții, huliți astăzi, moștenitorii foștilor demnitari și împărați ai Bizanțului, cu numele primit după cartierul Fanar al Constantinopolului, au fost cei care au adus de fapt libertatea și civilizația printre sclavii care alcătuiau poporul României "descalecate" de slavi din Evul Mediu.