Șoseaua Constanța–Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Iulie 2026
Timp de citire: 3 minute

Drumul care lega Constanța de Techirghiol și, mai departe, de sudul litoralului, a fost vreme îndelungată un motiv de nemulțumire pentru călători și pentru presa vremii. Deși șoseaua fusese amenajată și pietruită, alături de ea continua să existe vechiul drum de pământ, folosit inițial de căruțe. În zilele uscate, acesta era adesea preferat chiar și de automobile, deoarece oferea un rulaj mai lin decât carosabilul pietruit, cu prețul unui nor continuu de praf.

Criticile vizau nu doar starea drumului, ci și modul în care erau organizate lucrările de reparații, desfășurate tocmai în plin sezon estival, când traficul către băile de nămol de la Techirghiol era cel mai intens. Articolul publicat în Neamul Românesc la 22 iulie 1925 surprinde foarte bine această stare de fapt și ironizează ineficiența administrației.

În 1927 a fost inaugurată calea ferată Constanța–Techirghiol–Movilă (actuala Eforie Sud), iar un an mai târziu a fost deschisă și legătura feroviară pentru călători dintre Eforie și Techirghiol, linie desființată între timp. Astfel, una dintre principalele nemulțumiri exprimate în articol avea să fie rezolvată, chiar dacă numai câțiva ani mai târziu.

Imaginea ilustrează vechiul drum, de origine otomană (cca. 1910), suprapus peste vechiul drum roman, Via Pontica, în dreptul hanului de la Agigea, locul unde șoseaua dinspre Constanța se despărțea către Mangalia, fie prin Techirghiol (Via Pontica), fie pe fâșia de nisip din dreptul viitorului Sanatoriu al Eforiei.

°°°

Nedumerire

Eu nu am priceput niciodată cum de izbutește întotdeauna administrația noastră să le facă toate deandoaselea, — și nu dă greș niciodată ca să nimerească ceva bine. De aceea nu pricep nici de ce, depildă, șoseaua Constanța-Techirghiol e așa cum e.

Acest drum, începândde la 1 Iunie și până la 15 Septembrie e străbătut zilnic de sute de automobile cari duc pe nevoiași la nămolul miraculos al Techirghiolului, ori îi aduc înapoi de acolo.

Automobilele insă sunt nevoite să circule pe un „drum de care“ croit alăturea șoselei, — drum care in zilele ploioase devine o nesfârșită fâșie de mocirlă ce face să patineze roatele vehiculelor trase de cai-putere, viața bieților călători fiind riscată la tot pasul.

Șoseaua adevărată e bună pe cea mai mare parte a ei. Dar fiindcă pe o porțiune de câteva sute de metri e pusă în reparație,șoseaua este închisă dela un capăt la altul. Reparatia se face bine înțeles — cu iuțeala celui mai beteag dintre melci, — și acum un an pe vremea asta se lucra mi se pare în acelaș punct. In schimb însă reparatia nu se face decât... în sezonul băilor, — in restul anului când circulația este extrem de redusă șoseaua fiind, așa mi s-a spus, liberă.

Cum de se nimerește așa de minunat, administrația, eu nu pot să pricep, și dacă nu pricep atâta lucru, să mai îndrăznesc să mă mir de pildă că aceiași administrație n'a găsit de cuviință să facă măcar o cale ferată îngustă care să lege gara Constanța cu marele izvor desănătate de la Techirghiol. S'ar iefteni cu mult „cura" atât de necesară tuturor soiurilor de bolnavi.

Neamul Românesc, 22 iulie 1925