Teatrul Tranulis - grecii și cadourile lor

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Mai 2023
Timp de citire: 13 minute

Poetul antic Virgil în Eneida avertiza candva; "feriți-vă de grecii care poartă cadouri" referindu-se la Ulise, un grec care prin viclenia sa cu calul de lemn dar plin de soldați lăsat cadou troienilor, hotărăște soarta războiului de la porțile Troiei. 

Așa și cu "binefăcătorul" grec Demostene Tranulis care ar fi donat Constanței teatrul cunoscut sub numele de Fantasio.

Tranulis și-a făcut în primul rând un bine sie și familiei sale devenind un om avut de pe urma (terenului) teatrului pe care l-a primit pe gratis în concesiune, sursa de mai jos spune pe 10 ani, familia prin Spiridon Tranulis spune că pentru 15 ani. 

Va voi relata povestea cât mai scurt, adăugând sursele, articole din ziare la sfârșitul articolului meu. 

În primul rând, familia Tranulis nu este de fel una cunoscută, ziarele vremii nu pomenesc de dansa decât din anul 1909.

Un prim articol îl pomenește pe unul dintre frați, Constantin cu o încercare de sinucidere, și-a tras un glonte în piept, lăsând o scrisoare explicativă precum că s-a plictisit. 

Un alt articol îl pomenește pe Demostene Tranulis, că a obținut în urma unui examen din 1909 un certificat de "cântaritor public autorizat". 

Al treilea frate Andrei Tranulis apare in 1934 ca proprietar al berăriei Lido și ca respins de Ministerul muncii fiind cetățean străin, în cererea de prelungire a permisului de ședere în țară în 1936. 

Nicăieri nu am găsit vreo urmă că frații lui Demostene s-ar fi implicat în afacerea teatrului sau în altă opera de "binefacere". 

Revenind la teatru, Liga Culturală Română primește de la primăria Constanței un teren pentru un Teatru Naţional . Această organizație culturală pornește apoi tratative cu Tranulis, acesta oferindu-se să ridice teatrul, dar să-l primească în folosință exclusivă pentru următorii 15 ani, ca apoi sa-l cedeze Ligii Culturale. 

Adică îi păcălește pe constănțeni de un loc gratis, ridică un cinematograf în loc de teatru (construieste o scena prea mica pentru unu teatru) și face o grămadă de bani pentru următorii ani, până îl scot legionarii din clădire în 1940 ca fiind cetațean grec (după un interviu al lui Spiridon Tranulis). 

Temelia teatrului se pune în aprilie 1927 iar în septembrie 1927, după nici 6 luni, se inaugurează, construcția trebuind să coste în jur de 1,5 milioane.

O pagubă (un furt) anunțată de poliție numai pentru primele trei luni ale anului 1929 și apărută în ziare, de 3 milioane de lei, ne da o dimensiune aproximativă a banilor pe care-i făcea Tranulis cu clădirea. 

Deci dacă un mic pungaș reușește să-l fure de 3 milioane în 3 luni, imaginați-va câștigul! 

Zilnic proiecții de filme, în pauze reviste teatrale, uneori câte o producție teatrală și închirieri de sala, câștigând numai seara între 40.000-60.000 de lei pentru câte o întrunire. Prețul unui bilet la cinematograful Tranulis nu-l avea oricine în buzunar. Un șomer trebuia să se împrumute cu bani pentru un bilet, pentru a se putea sinucide în cinematograful lui Tranulis.

În 1943 "cadoul" făcut de Tranulis constănțenilor era deja o "dărăpănătură", semn că din mulțimea de bani câștigată aici nu s-a mai investit nimic. 

Asta a fost cu "binefăcătorul" Tranulis care voia de fapt numai un cinematograf ieftin în mijlocul târgului pentru a distra pe bani poporul, mai ieftin decat un teatru pe care oricum opincarii si muncitorii nu-l gustau. Cartierul Coiciu se dezvoltase, Anadolchioi asemenea cu prelungirea "Cartierul românesc" , iar restul Constanței era aproape! 

P. S. Ceea ce mulți nu stiu, fapt pe care l-am omis și eu mai sus, Teatrul de Stat, așa cum se numește fostul Teatru Tranulis se renovează de mai bine de un an și nu se mai termină.

Constructorii au descoperit o grămadă de "vicii" în construcția veche ridicată doar în 6 luni.

Aici se poate vorbi chiar de înșelătorie:

" La pereții laterali noi trebuia să desfacem tencuiala, pentru a o cămășui, adică să punem o plasă sudată de 8 cm și-apoi să-i tencuim 7 cm. Dar când am dat tencuiala jos, am descoperit că zidăria era goală pe dinăuntru; construită din două ziduri de 12 cm cu un gol de 30 cm între ele." , a declarat Gabriel Croitoru, șef de șantier din partea constructorului Gamaro Dinamic Structure SRL pentru publicația "Cuget Liber".

Adică "teatrul Tranulis" a fost construit la vremea lui cu "ziduri false", cu gol în mijloc pentru a economisi timp și bani. Iar asta trebuie să fi știut-o "binefăcătorul" Tranulis foarte bine.

° ° °

Surse cu cateva aspecte interesante:

Tînărul Constantin Tranulis, eșind din hotelul „Bulgaria“, la orele 10, și-a tras un glonte in piept în partea stângă, d’asupra inimei. Glontele i-a eșit prin spinare. Transportat la domiciliu, i s-a extras glontele. Se crede că e afară de orice pericol, dacă nu se vor ivi complicații. A lăsat o scrisoare spunând că e plictisit de viață.

Universul, 6 iunie 1909

° ° °

Cântaritori publici autorizați Persoanele cuprinse în tabela care urmează sunt recunoscute, pe baza examenului depus, în calitate de căntâritori publici autorizați: Agopian Dionisie la Constanța, Tranulis D. la Constanța

Universul, iulie 1909 (Anul 27, nr. 177-207) 1909-07-18 / nr. 194

° ° °

Teatru Constanta — Va fi construit după ultimul model — Noul local de teatru va fi construit pe bulevardul Regele Ferdinand și va purta numele proprietarului „Tranulis”, iar după 2 ani (15 ani n.m.) va rămâne proprietatea Ligei Culturale, conform angajamentului. Terenul pe care e construit teatrul este al Ligei, donat de către primăria municipiului. Sunt ani de zile, de când s’a proectat că în grădina publică sa se construiască un Teatru Naţional care să fie subvenţionat de primăria locală, însă azi aceasta a rămas pe deplin uitată, dealtfel, ca şi alte multe. Nu avem in localitate, decât „Teatrul Elpis’’ care abia acum doi ani a fost renovat de către comunitatea elenă.

Aceasta însă, este o sală neîncăpătoare, urâtă şi fără rezonanţă, astfel că chiar artiştii se feresc să joace piese pe scena acestei săli. Teatrul care se construeşte acum va avea o lungime de 34 metri, lăţime 22 metri şi înălţimea de 11 metri. Scena va avea o deschisă tură de 7X9 metri. De jur împrejur va avea un rând de loji fixe, iar un rând mobile. Sala va cuprinde 1600-2000 de persoane. La etaj vor fi cabinele de locuit ale artiștilor iar în față o sală pentru club. 

Viitorul, 09 aprilie 1927

° ° °

Joi 22 Septembrie va avea loc la Constanţa solemnitatea inaugurărei teatrului Ligei Culturale ridicat pe B-dul Ferdinand colt cu str. Mihai Viteazul. Ctitorul acestui local este d. Demostene Tranulis din Constanţa. 

Viitorul, 16 septembrie 1927

° ° °

Constanţa „Liga Culturală“ secţia Constanţa, prin ajutorul d-lui Tranulis a putut să ridice într’un timp relativ scurt un teatru destul de încăpător totuşi lipsit de cerinţele unui teatru modern. Am spus atunci când s’a inaugurat acest local că scena este cu totul impropie pentru o punere în scenă cât de modestă , pe lângă că nu are lăţimea trebuincioasă, nu e deloc adâncă. Teatrul a fost construit cu scopul de a adăposti un cinematograf. (Scarlat Fronda?)

Rampa, 2 octombrie 1927

° ° °

Dupa cum este cunoscut cititorilor noştri, oraşul Constanta este înzestrat de curând cu un nou teatru clădit de către d. Demosthene Tranulis, pe locul Ligii Culturale, care va intra in posesia lui după 10 ani. In acest timp va fi exploatat de către ctitorul lui, Tranulis. Ar fi fost de dorit ca acest, teatru — posedând o scenă spaţioasă care permite montarea oricărei piese —, să nu fie utilizat exclusiv pentru cinematograf, ci să i se dea întrebuinţarea pentru care a fost creiat, deoarece oraşul nostru are destule săli de cinema. ... Rampa, 06 noiembrie 1927

° ° °

După cum am relatat la timp, parchetul de Constanţa a pus sub urmărire pe individul Jean Nedrea, care în calitate de voiajor al teatrului-cinematograf „Liga Culturală“, propietatea d-lui Demostene Tranulis, a comis escrocherii în sumă de aproape 3 milioane lei. Până în prezent, escrocul nu a putut fi prins, deoarece dela 2 Martie 1929, când a fost reclamat la parchet, a dispărut din localitate. După unele indicaţii, Jean Nedrea s-ar afla în Bucureşti, ca antreprenor al altui cinematograf. Escrocul are de altfel la activul lui, şi alte fapte de aceeaș natură, suferind și o condamnare de 2 ani pentru trafic de minore.

Universul, 4 mai 1929

° ° °

Procesul de escrocherii ca in filme Constanţa, 2 Aprilie Cititorii îşi reamintesc că în 1929, Jean Negrea, din serviciul d-lui Demostene Tranuls, fiind trimis să angajeze filme la Bucureşti, a escrocat pe d. D. Tranulis, proprietar de cinematograf din localitate, cu concursul caselor de la care angaja filmele, cu 2 milioane leii. Tnanulis acţionând în judecată pe escroc cât şi casele de filme "Universal Film", "Arte" şi "Victoria Film", procesul a venit spre judecare în faţa trib. Constanţa, secţia II-a, la 31 Martie, când s’a dat următoarea sentinţă : Jean Negrea din Bucureşti a fost condamnat la 6 luni închisoare, 10 mii lei amendă şi 500 mii lei despăgubiri civile. Aceiaş pedeapsă, s-a aplicat şi laselor de filme arătate mai sus.

Universul, 05 aprilie 1931

° ° °

La cinema „Tranulis rulează Luni, Marti şi Miercuri filmnul „Tragedia umană“. Pauze trupa Titi Mihăilescu, ,Cu lipici", revista "In joacă" . Viitorul, 10 aprilie 1931

° ° °

La cinematograful „Tranulis“ rulează filmul „Cântăreţul poporului” cu Tino Patiera de la Scala din Milano, între pauze, trupe de reviste Titi Mihăilescu cu ansamblul : Violeta Ionescu, Marusica Maximilian, Gică Mihăilescu și V. Serdici, reprezintă revista „Carioca”

Universul, 28 septembrie 1934

° ° °

La poliţie s’a primit o reclamaie făcută de d. Andrei Tranulis, proprietarul restaurantului şi berăriei „Lido” din str. Tomis, prin care se plânge împotriva unei trupe intitulată „Giacomo Borelli“ din Bucureşti. Reclamantul se plânge că, după ce a încasat un acont de 7500 M, această trupă a dispărut din local lăsându-l fără program. Chestura a delegat cu facerea cercetărilor pe comisarul I. Capriş, care a stabilit că trupa a fugit fără a se ţine de angajament, părăsind tot deodată şi locuinţa artistelor din str. Mircea 57. Afacerea a fost deferită parchetului.

Universul, 27 octombrie 1934 (

° ° °

Gestul disperat al unui șomer.

El a încercat să-și pună capăt zilelor in balconul unui cinematograf. CONSTANTA, 22. — In sala cinematografului „Tranulis“, s-a înregistrat eri seară o impresionantă încercare de sinucidere. Tânărul muncitor Geron Brodsci, din str. Daciei Nr. 35, era șomer de mai bine de un an. Deoarece nu putea să trăiască din puţinul pe care îl câştiga un frate al său, anume Luca, cu care locuia împreună, a hotărît să-şi pună capăt zilelor. Eri seară, a împrumutat de la un prieten nişte bani şi s-a dus la cinematograful Tranulis. După ce a luat parte la rularea filmului, a băut o cantitate de sodă caustică, pa care o avea într-o sticlă. Personalul cinematografului l-a transportat la spitalul comunal, unde a fost internat. Asupra sinucigaşului s-a găsit o scrisoare adresată fratelui său, prin care îşi justifică gestul disperat.

Dimineaţa, 24 noiembrie 1935

° ° °

Strâini respinşi de ministerul muncii Ministerul muncii, la urma avizului comisiunei migraţiunilor, a respins cererile de prelungire a termenelor de şedere in ţară ale următorilor supuşi străini: Iulius Kaufman supus ungur, din Timişoara; Andrei Tranulis, supus grec, din Constanţa; ...

Universul, 29 decembrie 1936

° ° °

Cel puţin la Constanţa, unde propriu zis nu există o sală ca lumea, reprezentaţiile de teatru sunt un chin atât pentru actori, dar mai ales pentru spectatori. Constanţa este lipsită bunăoară de o sală de teatru şi aceia care este astăzi folosită „Tranulis“, se datoreşte daniei unui om de treabă — Dem. Tranulis — moştenită în momentul de faţă de filiala locală a „Ligii Culturale“. Departe ca această sală să fie un instrument prielnic operei de cultură, ea fiind mai repede un mijloc de speculă, fiindcă pentru închirierea ei de către organizatorii de turnee se plătesc sume fabuloase, 40.000—60.000 lei pe seară. Dar nu despre acest lucru vrem să vorbim, ci despre halul de dărăpănare al teatrului ctitorit de constănţeanul Dem Tranulis. Scaunele scârţâe sinistru la cea mai nevinovată mişcare a bietului spectator, uşile, cari nu se închid niciodată in timpul reprezentaţiei, complectează concertul îngrozitor şi enervant.

Curentul, 26 februarie 1943

° ° °