Techirghiol – adevăratul nume?

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Septembrie 2025
Timp de citire: 4 minute

După cum am scris în urmă cu câteva zile, eram convins că am găsit numele original al Techirghiolului, bazându-mă pe mai multe indicii și două relatări documentare, dintre care una s-a dovedit însă o pistă falsă.

Iar aici se adaugă, mai nou și o hartă a provinciei otomane Bulgaria din 1829, unde apare deja lacul/localitatea sub numele actual de „Tekirgeol”.

Totuși, iată câteva fapte legate de această temă. Am avut mereu dubii că denumirea actuală „Techirghiol” ar fi și cea mai veche atestată. În primul rând, prefixul în traducere turcească (nu însă și otomană) nu are niciun sens:
• Tekir (pește) – un pește de apă sărată.
• Tekir (pisică) – o rasă de pisică.
Comparând cu povestea cunoscută a numelui Tekirdağ (Rodosto), oraș din Turcia înfrățit cu Techirghiol, constatăm că nici acolo denumirea nu are sens direct în Dobrogea.

Când turcii au cucerit Rodosto de la bizantini, l-au numit mai întâi Rodosçuk, iar din secolul al XVIII-lea – Tekfur Dağı. „Tekfur” provine din armeanul tagovar („purtători de cruce”), termen folosit de turci pentru conducătorii creștini. „Tekfur” a devenit apoi „Tekir”. Cuvântul turcesc dağ înseamnă „munte”.

Or, Techirghiolul nu s-a numit niciodată „Tekfur”. Această asociere este doar o interpretare eronată a unor deftere otomane.
• Într-un defter din 1585 se menționează „Gönci-bazarı, cunoscut ca Tekfur-gölü sau Karasu (Medgidia)”.
• Într-un document din 1559 se face referire la „cazaua Tekfur-gölü” ca localitate cu activități portuare.

A face legătura cu micuțul cătun tătăresc de pe malul lacului Techirghiol este o exagerare neputincioasă.

Punctul de plecare al cercetării mele a fost o relatare din lucrarea „Resbelulu orientalu” (1878) a profesorilor A.P. Alessi și Massimu Popu, care descrie ocuparea Dobrogei de către ruși pe linia Cernavodă–Constanța, în timpul războiului ruso-turc din 1877. Acolo apare pentru prima dată într-o publicație, fără dubiu la adresa localității de astazi, denumirea „Takir Göl”. Fragmentul relevant menționează un atac rusesc din 18 august la „Takir-Göl, lângă drumul ce merge de la Constanța la Mangalia”:

"Corpulu lui Zimmermann dein Dobrogea, care a trecutu Dunarea in Juniu n. inca nu a ispravitu mai multu decatu armat'a dela Jantr'a.

Turcii s'au fostu retrasu dein Cernavod'a ce fù ocupata de Rusi numai decatu. Zimmermann si-mutà cortelulu generale ér grosulu armatei lu-asiedià in castre intre Cernavod'a si Constanti'a (Küstenge) in dosulu lacului Corasu. De ofensiva seriósa spre Varn'a si Silistri'a s'a feritu Zimmermann si nu fora resonu deorace poterile lui erau cu totulu prea slabe. Totu ce a facutu, a fostu trameterea de detasiemente preste valulu lui Traianu sî trameterea flotilei rusesci spre Raseva si Cernavoda.

Unu detasiementu avù unu atacu in 18. Augustu la Takir-Göl, ce se afla lenga drumulu ce merge dela Constanti'a la Mangali'a cu una trupa de Cerchesi pre care a fugaritu-o."

În presa românească, în ziarul „Transilvania” (15 aprilie 1876), găsim și o explicație pentru "Takir":

„Derviş în limba turcească și persică, ca și Takir în limba arabică, însemna om sacru. În special, ambele desemnează călugărul sau monahul.”

De aici ar putea rezulta sensul „Ghiolul Dervișului”.

Totuși, verificând plauzibilitatea traducerii, trebuie spus că în turca otomană (cu fond turcic și influențe arabe și persane) termenul takir NU are legătură cu „călugăr”. El desemnează mai degrabă un fenomen geografic: sol argilos-crăpat, stepă sărată și uscată, formată după evaporarea apei – un fel de „deșert sărat” sau crustă salină. Din această perspectivă, „Takir Göl” ar însemna „Lacul pe pământ sărat”, ceea ce se potrivește foarte bine cu natura hipersalină a lacului Techirghiol.

Problema e complicată de faptul că o hartă mult anterioară (1829) confirmă deja denumirea „Tekir Göl”, iar aceasta pare să persiste cel puțin după războiul turco-rus din 1806–1812, în urma căruia Rusia anexează Basarabia pentru prima dată.

Așadar, numele Tekir Göl / Techirghiol are o istorie lungă și probabil nu se va schimba niciodată, chiar dacă legenda locală (cunoscută și azi) cu un bătrân orb numit „Moș Tekir” care s-ar fi vindecat în apele lacului – este o etimologie populară, apărută probabil după 1878, ca să explice numele pentru români.