„Techirghiol” din „Patul lui Procust”, un nume, două locuri

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Septembrie 2026
Timp de citire: 3 minute

Se spune că scriitorul Camil Petrescu și-ar fi plasat o parte din acțiunea romanului său, „Patul lui Procust”, la Techirghiol. În realitate, este vorba despre Techirghiol-Movilă, localitatea de pe malul mării, astăzi Eforie Sud, într-un episod de la începutul romanului. Spre final, apare și Techirghiol-Sat, ca loc al unui alt episod.

Camil Petrescu nu amestecă, în romanul său din 1933, satul Techirghiol — cel de pe malul lacului cu nămol terapeutic — cu stațiunea de la mare. Confuzia este una modernă.

Personajele sale merg la Movilă, numele sub care era cunoscută, la acea vreme, actuala Eforie Sud — o localitate distinctă, ridicată chiar pe fâșia de uscat dintre lac și mare, la câțiva kilometri de comuna Techirghiol propriu-zisă. Numele complet, oficial la înființare, era Techirghiol-Movilă (sau Băile Techirghiol-Movilă), denumire inspirată atât de lacul din apropiere, cât și de numele fondatorului, Ioan Movilă. Acesta a pus piatra de temelie a primului hotel la 20 septembrie 1899, pe un teren cumpărat de la moștenitorii lui Mihail Kogălniceanu.

Mai târziu, localitatea a purtat numele de Băile Movilă, apoi Carmen Sylva — din 1929, după pseudonimul reginei Elisabeta — iar din perioada comunistă și până astăzi, (scurt Vasile Roaită) Eforie Sud.

În „Patul lui Procust”, Movilă apare în mai multe rânduri, în legătură cu vara anului 1926 și cu povestea de dragoste dintre Fred Vasilescu și doamna T.:

• Fred își amintește o plecare cu mașina, împreună cu prietenii, spre „Movilă (Eforie Sud)”, pe un drum prăfuit și aglomerat de automobile — unul dintre pasajele în care autorul indică explicit, între paranteze, echivalența dintre vechiul și noul nume al stațiunii.

• Serile personajelor se petrec pe terasa unui hotel-restaurant din Movilă, hotelul Popovici, unde doamna T. stă la soare pe șezlong, cu umerii acoperiți de o eșarfă triunghiulară după plajă.

• Tot la Movilă, la hotelul cu același nume, Fred îl cunoaște pe George Demetru Ladima, gazetarul și poetul îndrăgostit fără speranță de Emilia — episod din care se naște, mai târziu, un duel simbolic, cu focuri trase în aer.

• Separat, spre finalul romanului, o parte dintre scrisorile lui Ladima către Fred sunt scrise chiar de la Techirghiol — de data aceasta, satul de lângă lac — unde jurnalistul se dusese la tratament pentru reumatism și unde o invitase, fără succes, pe Emilia.

Acest ultim detaliu explică, probabil, și originea confuziei. Romanul folosește ambele denumiri — Movilă și Techirghiol — pentru două episoade diferite ale acțiunii: unul monden, la mare, și altul balnear, la tratament. Cititorii de astăzi, care nu mai știu că Movilă era numele vechi al actualei Eforie Sud, tind să le suprapună.

Stațiunea Techirghiol-Movilă a fost, în perioada interbelică, una dintre destinațiile elegante ale litoralului românesc, frecventată de protipendada bucureșteană și cunoscută pentru hotelurile, terasele și seratele sale dansante. Clădirea originală a Băilor a fost demolată în perioada comunistă, iar numele stațiunii s-a schimbat de mai multe ori. Toate aceste transformări au făcut ca, în timp, legătura dintre „Movilă” din roman și „Eforie Sud” de pe hărțile de astăzi să devină tot mai puțin evidentă.

Astfel, două locuri distincte au ajuns să fie confundate sub același nume: Techirghiolul de lângă lac și vechea Techirghiol-Movilă, actuala Eforie Sud.

Imaginea îl înfățișează pe Camil Petrescu la Movilă, în anul 1930.