Techirghiol între iluzie și originalitate

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Aprilie 2026
Timp de citire: ~1 minut

Puținele frumuseți adevărate ale Techirghiolului le-am descoperit târziu, prin admirația pe care am văzut-o în ochii străinilor în momentele în care am vizitat împreună orașul. Apoi a trebuit să plec și să mă întorc peste timp, pentru a descoperi originalitatea acestor locuri, a Dobrogei în sine.

În rest, nu pot decât să spun că am fost preocupat in anii socialismului de imensa noastră sărăcie, de constrângerile generate de ea și de fixația indusă că singura șansă de a trai liber, normal, este în Vest. Și așa a fost, pentru mulți apoi — pentru milioane de români.

Un leu înghețata, un leu batonul, un leu sucul — până când banii au devenit prea mulți pentru ofertă și totul s-a cumpărat. A mai rămas punga de un leu, mai subțiată, ca să ne purtăm sărăciile în ea.

Încerc, prin rândurile mele, să trag o linie, să clarific trecutul între haloul de frumusețe pe care timpul îl conferă amintirilor — unora dintre ele — și realitatea socialistă.

Și multă liniște și frumusețe regăsesc doar în acele momente de solitudine la mare: zile, săptămâni, luni fără griji la marginea mării, sub soarele dobrogean, cu o carte în mână, pe plaja pustie a Techirghiolului de odinioară, visând la viitor... un „dolce far niente” care m-a vrăjit pentru o viață întreagă.