Într-un articol din Universul ni se prezintă Techirghiolul cu puțin înainte de intrarea în Primul Război Mondial.
Stațiunea devenise scumpă dar sărăcăcioasă. Deja lipsa de alimente se făcea cunoscută căci cine intuia iminența războiului punea deoparte. Singurele distracții erau băile de soare la Plaja Nouă, plaja Techirghiolului la mare, muzica militară și excursiile la Constanța.
° ° °
Citeva începuturi de străzi pavate cu caldarîm în centru, deocamdată, îmbunătățirea introdusă, anul acesta în Techirghiol. Restul rămîne neschimbat; acelaș aspect rustic-oriental care îi stă atît de bine ,acestei stațiuni atît de frecventate, ar mai sunt, proiecte în curs de executare. S-au făcut taluzele pe țărmul lacului, în dreptul străzei principale și e vorba ca să se înființeze un parc acolo unde acum, se întinde mlaștina în care se scurg, prin țevi și jghiaburi ,apele murdare de la instalațiile de băi de nămol. Techirghiolul suferă de două rele principale: nu se stropește ziua și nu se luminează în cursul nopței. Cum vîntul bate în permanență nourii du praf se agită neîncetat, intră prin case și se vîră în ochii și nările bieților vizitatori. Noaptea, vai de cei cari locuesc cam depărțișor și nu se pot folosi de luminele dela cazinoul d-lui Anagnosti (Zori de Zi mai tarziu n.m.). Aceștia abia își nimeresc locuințele risipite pe cîmpie, înaintînd în beznă de cărări neumblate și nimerind la, fiecare pas prin gropile foarte numeroase în parte a locului. Semn patea chiriilor a fost anul acesta la înălțime. Proprietarii au cerut și au obținut prețuri fabuloase pentru niște odăi lipsite de orice confort. Prețul unei camere mai la extremitatea satului nu e mai jos de 200 lei pe lună. De cele cu oarecare confort, situate mai la centru, nu se pot apropia decît milionarii. Mîncarea este la restaurante în general proastă și scumpă. Restauratorii aduc ca scuză lipsa de alimente. Totuși stațiunea geme de vizitatori veniți din toate unghiurile țării să se folosească de frumosul nămol. Nu murmură nimeni. Românul e răbdător și se resemnează. De altfel, o lună de vacanță trece atît de repede ori în ce condiții ar trăi. Principalele distracții sunt escursiile la plaja de la Sanatoriu, descrisă în culori atît de vii în romanul Getta de d. Mestugean și la Carmen Sylva. Escursiile acestea făcute fie cu vaporașul fie cu trăsura sunt foarte plăcute. Sute de vizitatori, în mare parte femei și copii, stau ore întregi tolăniți pe nisip bucurîndu-se de o odihnă binefăcătoare și respirând aerul înviorător al mărei. Seara, după masă, toată lumea se strînge pe bulevard să asculte muzica militară, dirijată de excelentul capelmaestru, d. Untulean. A doua zi și în zilele următoare ,aceeași viață tihnită între lac și nămol. Principala preocupare a tuturor e, firește, baia. Băile calde sunt mai greu de luate din cauza îmbulzelea. Uneori ești nevoit să aștepți două-trei ore ca să poți obține cafeina. La băile reci, foarte bine întreținute, publicul e scutit de această așteptare. Cei cari se plictisesc la Techirghiol se reped la Constanța, unde se pot foarte ușor distinge de ceilalți vizitatori din cauza culorii lor arămii.
Universul, 25 iulie 1916