Techirghiol iulie 1916

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 August 2023
Timp de citire: 3 minute

Într-un articol din Universul ni se prezintă Techirghiolul cu puțin înainte de intrarea în Primul Război Mondial.

Stațiunea devenise scumpă dar sărăcăcioasă. Deja lipsa de alimente se făcea cunoscută căci cine intuia iminența războiului punea deoparte. Singurele distracții erau băile de soare la Plaja Nouă, plaja Techirghiolului la mare, muzica militară și excursiile la Constanța.

° ° °

Citeva începuturi de străzi pavate cu caldarîm în centru, deocamdată, îmbunătățirea in­trodusă, anul acesta în Techirghiol. Restul răm­îne neschimbat; a­­celaș aspect rustic-oriental care îi stă atît d­e bine ,acestei sta­țiuni atît de frecventate, a­r mai sunt, proiecte în curs de executare. S-au făcut taluze­­le pe țărmul lacului, în dreptul străzei principale și e vorba ca să se înființeze un parc acolo unde acum, se întinde mlaștina în care se scurg, prin țevi și jghiaburi ,apele murdare de la instalațiile de băi de nămol. Techirghiolul suferă de două rele principale: nu se stropește ziua și nu se luminează în cursul nopței. Cum vîntul bate în permanen­ță nourii du praf se agită neîn­cetat, intră prin case și se vîră în ochii și nările bieților vizita­tori. Noapte­a, vai de cei cari locu­­esc cam depărțișor și nu se pot folosi de luminele dela cazinoul d-lui Anagnosti (Zori de Zi mai tarziu n.m.). Aceștia abia își nimeresc locuințele risipite pe cîmpie, înaintînd în beznă d­e cărări neumblate și nimerind la, fiecare pas prin gropile foarte numeroase în parte­ a locului. Semn patea chiriilor a fost a­­nul acesta la înălțime. Proprie­tarii au cerut și au obținut pre­țuri fabuloase p­entru niște odăi lipsite de orice confort. Prețul unei camer­e mai la extremita­tea satului nu e mai jos de 200 lei pe lună. De cele cu oarecare confort, situate mai la centru, nu se pot apropia decît milio­narii. Mîncarea este la restaurante în general proastă și scumpă. Res­tauratorii aduc ca scuză lipsa de alimente. Totuși stațiunea geme de vi­zitatori veniți din toate unghiu­rile țării să se folosească de frumosul nămol. Nu murmură nimeni. Românul e răbdător și se resemnează. De altfel, o lună de vacanță trece atît de repede ori în ce condiții ar trăi. Principalele distracții sunt­­ es­­cursiile la­ plaja de la Sanatoriu, descrisă în culori atît de vii în romanul Getta de d. Mestugean și la Carmen Sylva. Escursiile acestea făcute fie cu vaporașul fie cu trăsura sunt foarte plăcute. Sute de vizitatori, în mare parte femei și copii, stau ore în­tregi tolăniți pe nisip bucurîn­­du-se de o odihnă binefăcătoare și respirând aerul înviorător al mărei. Seara, după masă, toată lu­mea se strînge pe bulevard să asculte muzica militară, dirija­tă de excelentul capelmaestru, d. Untulean. A doua zi și în zilele următoa­re ,aceeași viață tihnită între l­ac și nămol. Principala preocupare a tuturor e, firește, baia. Băile calde sunt mai greu­ de lu­ate din cauza­ îmbulzelea. Uneori ești ne­voit să aștepți două-trei ore ca să poți obține cafeina. La băile reci, foarte bine întreținute, pu­blicul e scutit de această aștep­tare. Cei cari se plictisesc la Techir­­ghiol se reped la Constanța, un­­d­e se pot foarte ușor distinge de ceilalți vizitatori din cauz­a cu­lorii lor arămii.

Universul, 25 iulie 1916