Techirghiol la 1905

Publicat de Aurel Băjenaru, 11 Februarie 2026
Timp de citire: 2 minute

Techirghiolul la începutul noului secol trecut ne este prezentat de monograful și istoricul colonel M. D. Ionescu (1866–1938), în lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” (1904).

La 25 de ani de la preluarea Dobrogei de către România, Techirghiol devenise capitală de comună, dar rămăsese în esență un sat de tătari. După cum consemnează căpitanul Ionescu, era un loc trist, alcătuit dintr-o mulțime de bordeie. Pe lângă cele câteva sute de tătari și turci, în acești 25 de ani se stabiliseră aici doar 25 de români.

Localitatea nu avea biserică sau școală românească — nici nu avea pentru cine — însă dispunea de două școli musulmane și trei geamii, construite în anii 1853, 1866 și 1874, deservite de trei hogi. Aceasta era situația în anul 1904. În statistica locuitorilor localității Techirghiol, defalcați pe naționalități, apar:
• 362 tătari
• 114 turci
• 42 bulgari
• 11 greci
Aici înclin să cred că nu erau, în realitate, atât de mulți turci la Techirghiol. Localitatea era, de fapt, un sat de tătari; este posibil ca unii dintre aceștia să se fi declarat turci.

Toate satele din jurul acestei comune erau locuite de turci pe la 1850, însă către anul 1900 aceștia cam dispăruseră prin emigrare.

Din anul 1905 avem o imagine a orașului balnear care se înfiripa timid, într-un peisaj arid, puțin îmbietor. Podul din centrul imaginii a fost înlocuit astăzi cu un pod de beton, însă casa din dreapta imaginii mai există încă, dupa fosta clădire a poștei, pe strada Mihai Eminescu.

Sub pod se întâlneau apele sărate ale lacului cu apele venite din Valea Techirghiolului — ape pluviale, provenite fie din ploi abundente, fie din topirea zăpezilor de pe platoul dintre Movilița (fost Musurat), Topraisar și Biruința (Muratan).

Satul vechi de tătari și turci se afla dincolo de deal, urmând versanții domoli ai Văii Techirghiolului, la stânga și la dreapta acesteia, vale care, după câteva sute de metri, cotea spre stânga, către sud-vest.

Alte vile balneare se ridicau în acei ani în partea stângă a imaginii, în parcelarea Hagi Pantelli, acolo unde și părinții lui Mircea Eliade, viitorul savant și filosof al religiilor, și-au construit o casă de vacanță modestă.

Practic, imaginea ne arată începutul prefigurării orașului modern de mai târziu, pe locuri încă pustii și aride.