La Tekir-Ghiol și la Mamaia, amintiri din călătorie, 1910

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Aprilie 2025
Timp de citire: 17 minute

Litoral 1910

Litoralul românesc era la început de secol trecut încă necunoscut, un loc îndepărtat în care se ajungea de la București cu vaporul (prin Giurgiu), iar singurele locuri cunoscute dintre zecile și sutele de denumiri turcești erau Techirghiolul și Mamaia-Băi. Am scris locuri și nu localități deoarece Techirghiolul era un mic sat tătăresc lângă care, la lac s-au organizat băi de nămol cald într-un vechi grajd de oi renovat ca pensiune, timp în care s-au ridicat și câteva vile, majoritatea de scânduri. Iar Mamaia era numai un loc de scăldat la mare, cu un restaurant și cabine de schimbat, inițial pe roți.

Mituirea antreprenorului cu firma de omnibuse (căruțe de transport persoane), pentru a opri la intrarea în Techirghiol, în fața restaurantului sărăcăcios la o consumație, este prima măsură de marcheting litoral cunoscută. Proprietarul Vidrighin, a ajuns ulterior primar, stipulând apoi pauza de oprire în fața restaurantului său prin regulament al orașului consfințit de consiliul comunal. Șoferii de omnibus care nu opreau, puteau fi luați chiar la bătaie de însuși primarul sau de următorul primar, Toma Crețu, de asemenea proprietar de vilă și tovarăș de beții al lui Vidrighin.

Impresiile amănunțite ale unei băi la mare în urmă cu peste o sută de ani alcatuiesc o imagine interesanta a obiceiurilor de baie dezvaluind o societate inca deosebit de pudibondă.

° ° °

Ajuns dar acum în Constanţa, după ce trecusem prin Brăila, Galaţi, şi Sulina, descinsei din marele vapor Bosnia, asezindu-mi apoi bagajele la un hotel așa zis Central, dar care e aproape de gară, situată la o margine a oraşului.

De pe fereasta odăii mele zăresc un şir de omnibuzuri, pe care stau tăbliţe atirnate cu inscripţia: Tekir-Ghiol. Constanţa o mai văzusem de vreo câteva ori, Tekir-Ghiolul incă nu ; în 15 minute fui aşezat în omnibus, cinci persoane pe o bancă făcută pentru trei, plus vreo doi copii în picioare, care mi se vărau în braţe, şi-şi introduceau mainele pînă şi prin buzunarele mele.

Zurgalăii de la cai ne răsună în creeri, colbul se ridică În formă de nouri şi ne umple ochii, nasul şi urechile ; hopurile nenumărate ne zdruncină măruntaele,—și timp de două ceasuri aproape simţim un admirabil supliciu, pe care ni l-am prescris cu cea mai absolută bunăvoinţă şi cu ceI mai liber consimtămint. Deoparte şi de alta nu vedem decit câmpii dogorite de soare, Ianuri aproape sterpe, unde şi unde cîte o căsuţă sau câteva animale păscand; nişte căruţe mici tătăresti, trecînd în goana cailor, adaug la colbul înăduşitor, iar vre o 4-5 automoblle ce ne întrec în mers, buhăind că nişte tauri turbaţi, ne complectează plăcerea de a călători spre Tekir-Ghiol, într-un tunel de glod sadea pulverizat.

După o mică staţie înaintea unor craşme şi bragagerii, omnnibusul se opreşte într'un câmp plin de gunoaie; toți ne dăm jos; am ajuns la Tekir-Ghiol. Dar încotro s'o apucăm ? Se zăresc mai departe nişte căsute mai prezentabile. Întreb pe unul ce părea mai familiarizat cu localitatea, de ce s'a oprit omnibusul aici şi nu între case ? — Ca să tragă toată lumea la birtul ăsta din stânga... — Un birt? — Da, iată-l colo! Mă uit, şi într'adevăr, zăresc o gaşcă dc scânduri vechi, cu mai multe coteţe prin prejur, şi deasupra acoperământului o tablă pe care stă scrisă firma respectivului Restaurant. — EI dă remiză (comision n.m) antreprenorului omnibusurilor, ca să le oprească întotdeauna înaintea birtului său, îmi adaugă Domnul la care mă adresasem.

Pricepui ingeniositatea spiritului comercial, și fără a mă opri aici, pornii spre aglomeraţia de case, ce se intitulează satul Tekir-Ghiol.

° ° °

Aspectul unei mahalale sărăcăcioase mi se infățisază înaintea ochilor; case aruncate în toate direcțiile, făcute în grabă și pospăite (lucru de mântuială n.m.) cum a dat Dumnezeu, ogrăzi goale şi pline numai de colb sau gunoaie ; unde și unde câte o țâră de verdeață sau câțiva copaci chirciţi,—lipsă complectă de şosele pietruite, de trotuare, felinare, sau orice îngrijire edilică,—câteva crâșme şi cafenele ordinare ce se intitulează Hoteluri, Cofeterii, Restauranturi, etc. Iată tot ce cuprinde satul Tekir-Ghiol.

La stânga lacul se desfășoară în toată întinderea sa austeră, înaintea ochilor noştri; malurile râpoase și pline de tot felul de burueni proprie terenurilor sărate, apa verzuie și groasă, ce la razele soarelui produce un aspect de argint murdărit, citeva gherete de scânduri negeluite, așezate langă o costișă a malului, o punte mică ce înaintează de vreo zece metri în apă, servind sacagiilor spre a lua apă mai de la adînc, iată tot ce se poate vedea poetic și demn de admirație de pe podișul satului Tekir-Ghiol, spre partea vestitului lac. — Acesta e lacul făcător de minuni ? întreb pe un alt Domn ce pare că stă în localitate.

— Da, Domnul meu, îmi raspunde acesta, în deplină cunoştință de cauză. — Și unde se fac băile? — Băile reci, colea, în poeţile ce le vezi: băile calde insă, pe la locuințele fiecăruia. Dar cine are bani mai mulți de cheltuit să meargă colo, hăt colo, unde se zăreşte curtea cea mare; acalo sunt hotelurile noi, Movilă, Popovici, Sanatoriile etc. ; sunt instalații mai bune, mai moderne. Pentru noi aceştia ce trăim cu dietă din budget, sau din comerţuri ori industrii modeste, nu ne e îngăduit să stăm pe acolo. — Costă scump dar acolo? — Nu prea scump, dar fără 20—30 lei de persoană una cu alta, nu scapi pe zi: şi dacă eşti ca mine, cu femee şi copii, —înţelegi D-ta că budgetul nostru se află în primejdie mare. — Şi aici în sat e mai ieftin? — Ce-i drept; aici e mal ieftin; zu 6 pină la 700 lei pe lună scapi cu familia ; în schimb însă dormim prost, stăm ziua în praf, în căldură tropicală, şi mancăm de multe ori ceea ce nu ne e pofta de loc să mâncăm.

Tot vorbind astfel, mă trezi lângă aşa zisele cabine ale Domnilor, unde mi se înfăţișă, înainte de e intra în ele, o aglomerație de vreo 30 persoane, cari mişunau în costumele lui Adam, cu diferența că semănau mai mult a negri din mijlocul Africei ecuatoriale, decât a europeni; fiecare insă avea pe cap cite-o pălărie de pae; vre-o trei făceau excepție, căci işi acoperise partea cea mai nobilă a corpului lor cu chipie de Maiori și Căpitani.

Făcui şi eu ca toți, după ce plătii 30 bani, dreptul de cabină ; mă desbrăcai; un băet mă unse peste tot cu nămolul scos din lac ; mă transformai pentru intăia data in viata mea in negru. Începui să mă prajesc la soare, după cum mi se recomandă pana sa se usuce nămolul pe mine, lucru de vre-un sfert de ceas. Apoi am inaintat cu precauție În lac. E o apă groasă, puţin străvezie, în care pare că nu trăeste altă vietate de cit o pozderie de viermișori mici, ce seamana a pui de peşti şi a vegetale. Ciţi-va stropi ce-mi sar in gura mă fac să gust fără de voe apa: O saramură nu tocmai grețoasă. Ne fleoșcăim o bună jumătate de ceas În această apă căldicică, pană să se ia nămolul de pe noi. Redevenind apoi alb, ca mai inainte, ne imbrăcăm hainele şi pornim spre sat. În drumul nostru trecem pe lingă Cabinele Damelor.

Aici acelaș spectacol caraghioz se poate privi de la o mică distanță, ca si la cabinele Domnilor; în locul rochiilor "Directoire" sau a corsetelor "Droit-devant", a botinelor Louis XV sau a pălăriilor harabale, de ultima creațiune, zărim respeclabilele Doamne și Domnișoare ce fac cura de 'Tekir-Ghiol în costumele strămoașei noastre Eva, avind toate tenul impărătesei Menelik. — Ce bine le şade in dăcușori goi! exclamă un cunoscut de alături cu mine. — Și nu se jeneaza de loc, drăguțele lor! ia'n priveşte ce talie! ce sin... la cea dinainte... Un ris colosal sbucnește insă deodată din piepturile noastre, cam fără de voce, văzand cum apare din una din cabine o respectabilă matroană, a cărei importante musculaturi ne prezintă aspectul unui imens oval,..

Dar ne oprim aici cu descrierea şugubețelor apariţii de la cabinele Doamnelor. Am atinge poate prea mult susceptibilele pudori ale cetitorilor noștri.

După un dejun suculent făcut sub un salcam de la cel mai prima restaurant din sat, un prieten mă învită să vizităm băile Movilă; dar omnibusul e plin și colbul ce se ridică e mai mare decit ori cind. — Ce am putea vedea la Băile Movilă ? il intreb pe prieten. — O instalaţie perfectă, un hotel frumos construit; vizitatori selecți : serviciu prompt şi... —Și preţ moderat ? — Ei aş, fugi incolo! Renunţam; şi după o rătăcire de vre-o două ore printre căsuțele din sat, între care intilnesc vreo doi trei cunoscuți, profit de cel întâi omnibus ce pleacă spre Constanţa și grămădindu-mă în el, mă scobor peste alte două ceasuri în faţa gărei Constanţei, de unde reintru imediat, grăbit şi prăfuit, la Hotelul meu Central. Aici mulțumesc lui Dumnezeu, şi Doctorului meu curant că nu mi-a recomandat o serie respectabilă de băi miraculoase la Tekir-Ghiol.

Mamaia 1910

După un somn aproape de 10 ceasuri, a doua zi mă scoborii în centrul Constanţei. Piaţa Ovidiu şi străzile vechi ce le cunoşteam de vro 12 ani, n-au suferit în acest interval mare schimbare. E drept că un număr respectabil de clădiri noi au inlocuit multe altele vechi; dar aceasta nu va să zică o prefacere aşa după cum le place unora să anunțe pe sama Constanţei.

Ceea ce a ridicat valoarea acestei localităţi, sint lucrările din Port, Docurile incă în construcţie, şi noua suburbie inființată pe platou, dincolo de gară. E un tirguşor model apoape ; dar cea mai mare parte de clădiri sunt modeste Şi făcute cu multă economie. O biserică zidită de curind aici, frumuşică cu stil, e încă nedată serviciului religios ; o grădină publică, cu copaci tineri de tot şi cu alee colboase, e departe de a aduce recreația necesară Constănţenilor ; cite-va case in formă de vile drăguțe, înveselesc din cind in cind ochiul scrutator al străinului ce se plimblă pe aici. Comerţul, esercitat de tot felul de negustori veniţi de prin toate vinturile lumei, e cit se poate de viu.

Atracţiunea principală pentru mine fu, de astă dată, să merg cit mai curind la Mamaia...

Această Mamaie drăgălaşă, însă, pentru ca sa putem vizita, trebuie să luăm trenul special care duce la reședința D sale. Ne suim dar în tren; şi un bun stert de ceas dacă nu mai mult, după ce ne oprim la vro patru halte aşezate dealungul oraşului, mergem dobiriţi răi de căldura lui iulie, şi ajungem pe o campie întinsă, care se mărginește pe de o parte cu malul Mărei Negre, pe de alta cu un fel de deșert Saharian. Aici se află stabilită... Mamaia.

In afară de bastimentul băilor, nu se zăreşie În apropiere macar un bordei omenesc, un copăcel or un brusture. Dune largi de năsip Învăluesc în multe locuri chiar sinele drumului de fer.

Intrâm în bastiment sau stabiliment, cum veți voi să-i ziceţi, care serveşte în acelaşi timp şi de gară. Un bufet larg, dar cam pustiu de lucruri de consumaţie. De aici, eşind pe o terasă, se întind două braţe în formă de sferturi de cerc, ce serveau de coridor, spre a ajunge la cabinele băilor, care sunt apoi așezale în linie dreaptă, făcind front mărei, la dreapia pentru sexul slab, la stanga pentru cel tare.

In citeva minule ne desfacem de toate bulendrele ce ne ascund corpul şi imbrăcand tricoul ce ni'l serveşte Administratia băilor, ne scoborim pe o scară largă drept in vadul Mărei.

Ca un enorm sul de pinză apă străvezie a Mărei se des fășură repede sub picioarele noastre, şi trece in valuri din ce in ce mai înalte, pănă se sparge în clocote şi stropi de desuptul cabinelor de băi apoi executind un fel de joc de dute-vino necontenit, ea se retrage incetinel, dindu-ne în răstimpuri fiori plăcuţi prin izbirile repetate dar nedureroase ale faldurilor lichide recoritoare. La liecare pas ce inaintăm, apa ne acopera cu zece-cincisprezece cantimetri mai mult.

Mergem o bună bucată de loc spre interiorul Mărei, pentru ca să putem fi acoperiți pănă subsuoară de apă. Aici insă, cară să ne tinem bine pe picioare, căci din clipă in clipă, valuri cit se poate de respectabile ne sar peste cap, sau ne fac să sărim fară voe impreună cu dinsele, jucinul un fel de cake-walk continuu, cu atat mai caraghios cu cit sintem cu toții În costumuri destul de străvezii.

Cu cit soarele arde mai tare, cu alt baia În mare e mai plăcută, mai satisfăcătoare; glumele mai mult sau mai puțin sarate nu lipsesc și aici, şi tumbele executate de unii ce-s meşteri buni de inotat, ne dau emoțiuni, nu totdeauna plăcute.

De la locul «de scăldătoare al barbaţitor până la cela al femeilor, o distanţă relativ mică ; vedem fără binocle multe contururi ce se desenează abil şi estetic cind se scobor pe scara respectivă, in costumele de bae, cu bufuri şi ajururi drăgălașe, cu bonete şi lipsă de corsele ispititoare. Dar, după ce aceste reprezentanle ale sexului frumos au intrat in apă, şi şi-au muiat toate falbaralele şi creţii transparentelor lor bufuri, contururi şi mai ispititoare apar inaintea ochilor noștri, și dacă nu inaintăm ceva mai mult în apă, spre locul unde acesie drăgălășenii se linceresc cu atata grație în valuri, este că doi prozaici sergenţi de poliţie vegheză ca doi Cerberi intre ambele vaduri, ca nu cumva din nebagare de samă sau lipsă de respect, să se poată amesteca respectivele sexuri acolo unde nu le fierbe oala.

La noi incă, se vede, n'a pătruns adevarata civilizaţie europeană ; prejuidițiile Orientului mai sunt în cinste la noi: la Ostanda, la Veneţia, cum şi pe alte plaje din Occident, asemenea oprire polițienească nu există, sexurile au voie să se lincerească în aceeaşi apă, precum pe uscat ele respir în deplină libertate acelaş aer. Curind însă, să nădăjduim, și acest eres oriental va dispărea și dela noi.

Un val mai puternic de cit celelalte de până acum, venit de pela spate, mă izbeşte cu totul în apă, aşa că ajung cu nasul în năsip. Cu grei mă rădic în sus, cind valul a trecut; şi cind apa abia mi se scurge de pe ochi şi din urechi, un alt val tot asa de puternic imi dă a nouă izbilură, fâcindu-mă de astă-dată să inaintez fără voie vro 5—6 paşi spre mal, Apoi apa se retrage în spume înciudate; cei mai mulţi din scăldători se aud vociferind şi gesticulind răpede, unii câutindu-şi prietinii, alţii ridicindu-şi copiii în braţe, iar toţi la: un loc grăbindu-se să înainteze spre uscat, întru cit se vede că valurile Mârei Negre incep să'și arăte arama.

În citeva minute sunt în cabina mea, unde îmi imbrac grăbit hainele. De pe balcon zăresc cum două bărci, văslite de .doi luntraşi robuşti alerg în ajutorul citorva scaldatori care fiind inaintaţi prea mult inspre largul mării, se incerc cu multă greutate să revie la mal, dar valurile ii copleşesc mereu și din clipă în clipă sunt amenințati să facă baie de veci, toată lumea e agilată și îngrijită la mal: uni tipă, alții îndeamnă meru să se mai trimeată ajutoare, dar voinicii barcagii au reușit, nu cu puţină sforțare, să ajute pe cei doi ce erau mai în primejdie. Le aruncă cita o frănghie; ei se prind de ea, şi in citeva secunde sunt trasi barcă. Fug repere spre bufet să-mi caut nevasta: o găsese ingrijată şi ea, de efectele furiei valurilor, După ce luăm cite un pahar cu lapte cald,—în timpul cărei gustări dăm de 2 ori la chetă unor baragladine ce miorlăiau un "Trovatore masacrato", ne suim în trenul ce tocmai şuera pentru a treia oara.

Odată reajunşi în Constanța, o ploaie aproape torențiala complectează duşurile primite la Mamaia, aşa că reintram la hotelul nostru clanțanind bine din dinţi, cu toate că suntem in mijlocul lui luliu

La Tekir-Ghiol și la Mamaia, amintiri din călătorie, 1910 N.D. Bogdan