Drumul de la satul de tătari din fostul Imperiu Otoman, numit Techirghiol, până la localitatea balneară cunoscută apoi în toată țara a fost unul lung și anevoios. Acum este un nume unic, "altă localitate cu acest nume nu există în nici un continent".
Imagini ale unor curți tătărești, cu oi, vaci și cai, în atmosfera pitorească orientală am mai putut surprinde până de curând chiar în mijlocul noii stațiuni. Nu prezint acest lucru ca pe o critică, ci ca pe ultimele mărturii ale unui loc profund autentic, care însă a făcut loc orașului modern de astăzi. Din păcate, nimeni nu a încercat să conserve măcar o parte din trecutul savuros, astăzi exotic, al ceea ce a fost o mică așezare orientală, cu propriile legi și cutume.
Nu-mi rămâne decât să încerc aici să adun câteva memorii virtuale ale locului. Imaginea atașată surprinde localitatea, de fapt lacul, în anul 1929.
°°°
Techirghiol Sat și Techirghiol Oraș
S'ar părea că sunt două localități, însă e una și aceeaș în județul Constanța. Toată lumea știe și cunoaște, perfect de bine localitatea însemnată Techirghiol. Altă localitate cu acest nume nu există în nici un continent. Din cauza însemnătății prea mari locuitorii de la Carmen-Sylva, fără autorizație prealabilă, i-au împrumutat numele și au zis pentru ei: „Techirghiol Movilă".
Acum 10-15 ani în urmă, erau în Techirghiol numai câteva case, cu populație eteroglotă permanentă și câteva stabilimente de băi calde și ville cu populație flotantă. Atunci comuna cu drept cuvânt se numia; „Techirghiol Sat" pentru care motiv, mult mai târziu s'a zis și stației de aci: „Techirghiol-Sat". Locuitorii, oameni muncitori în majoritate și plugari, afară de 70-84 familii de coloniști, cari parte sunt buni plugari, iar restul cam muncitori. Cu sosirea și stabilirea coloniștilor aci și cu popularea Eforiei comuna s'a mărit atât ca populație cât și ca întindere. Venitul e cel mai frumos posibil. Noua lege de organizație a noului guvern din urmă a hotărât și a decretat ca această localitate să fie trecută printre comunele urbane cu data de 1 Ianuarie 1930. Iată dar că, locuitorii din Techirghiol-Sat s'au culcat la 31 Decembrie 1929 săteni și s'au sculat la 1 Ianuarie 1930 orășeni. Odată cu ridicarea comunei la rangul de oraș urmează ca veniturile ei să corespundă nevoilor, ca să se poată face cu ușurință față tutulor cerințelor unei frumoase comune urbane. Acuma nu mai merge ca în trecut, ca la 30 ani abia și abia, cu multă greutate, să se poată așterne piatră numai pe o singură strada.
Actualmente se cer lucrări multe și urgente. Aşa :
a) Stricarea podului dela ghiol și construirea altuia, pe șease stâlpi betonați, ca apa strânsă repede din ploi furtunoase să nu mai inundeze casele, străzile și vilele.
b). Stricarea cazinoului comunal și construirea imediat în locul lui a unei primării cu etaj, impozantă și încăpătoare, a unui local modern de bancă populară, a unui cinema grandios de lux; a unui radio mic și a unei case naționale de conferințe și lectură.
c) Stricarea halelor și construirea lor spre vila I. Ceocănea unde să fie și o piață cu adevărat modernă.
d) Aranjarea ca în străinătate a văii Techirghiol,cu un parc foarte drăgut.
e) Construirea unei uzini electrice.
f) Infiintarea unui târg de vite săptămânal.
g) Infiintarea unui liceu, unei scoli de agricultură, a unei de meserii și aducerea în localitate a unei judecătorii.
Aranjarea străzilor purtând fiecare câte un nume. Casele să fie bine tencuite și frumos văruite având fiecare la poartă număr. Să nu se mai construiască decât după un anumit plan. Noul orașel sa fie mai mult decât modern. Pentru ca orașul să fie modern se cere ca puturile de pe vale cu apă potabilă să nu mai fie în stare primitivă orientală și cu mocirle în jurul lor, ci să se ia cumpenele, să se transforme în cismele sistematice, cu canal de jur împrejur, cu grătar bun de fer și cu uluci frumoase de piatră. Dacă ne modernizăm, ne modernizăm în totul.
Malurile ghiolului cer o aranjare, o împrejmuire cu gard viu și să fie plantate cu arbori, arbuști și roze. Starea actuală are înfățișarea de râpe și prăpăstii cari displac ochiului. Toți spinii, ciulinii și mărăcinii din oraș să fie stârpiți, căci localitatea nu se mai numește sat.
Nici nu-i va putea trece nimănui prin minte că, comuna se va despărți în două și anume : 1) In Techirghiol Oraș numai partea unde sunt stabilimentele cu băi calde și vilele de închiriat și 2) în TechirghiolSat partea unde locuește populațiunea eteroglotă și coloniștii.
Toată comuna se va numi pentru totdeauna așa: Orașul Techirghiol. Ea va avea un singur primar, care va fi gospodarul întregii comuni și părintele tuturor locuitorilor din cuprinsul întregului oraș. Toate îmbunătățirile se vor face în proporție cu veniturile orașului în întreaga comună urbană. Cei cari se cred și se socotesc edilii comunei vor chibzui cât mai bine ca să fie împăcați toți locuitorii. Am schitat de la început, numai punctele principale, fără a se intra în amănunte, - acestea urmând să rămână pe seama consiliului comunal. Cu Dumnezeu înainte deci, la muncă cinstită. Gh. B. Rozescu
Dobrogea Jună, 6 Februarie 1930