Țiganii Tătari din Dobrogea

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Martie 2025
Timp de citire: 5 minute

Întrebarea despre "țiganii tătari", a constituit intotdeaua o jignire pentru tătari, aceștia considerand că aceasta asociație nu-și are rostul, ei nu au "ținut" niciodată țigani, în cazul acesta fiind vorba de țigani aciuați pe lângă așezările tătărești care le-au deprins vorba, obiceiurile, cultura și mai ales ... "muzica bizară" devenind muzicanți tătărești. Așazisul studiu antropologic făcut de renumitul cercetător elvețian Eugène Pittard în anii 1900, confirmă ca și concluzie această supoziție.

În imagine șatră de "țigani tătari", lucrători salahori în 1895 la șantierul arheologic Adamclisi.

° ° °

Contribuție la studiul antropologic al țiganilor cunoscuți sub numele de tătari Dobrogea

Dobrodja are diverse grupuri de țigani. Am publicat deja două note preliminare asupra studiului antropologic al așa-zișilor țigani români și asupra celui al țiganilor turcomani sau turci. Adăugăm astăzi o nouă contribuție la această cercetare prin publicarea rezultatelor examinării unei mici serii de așa-numiți țigani tătari. În curând vom urma această notă cu un studiu despre așa-numiții țigani bulgari. Vom fi apoi trecut în revistă diferitele grupuri de țigani care locuiesc în Dobroja.

Dar asta nu ne-a permis să ne ducem la bun sfârșit munca pe această populație interesantă. De fapt, materialele pe care urmează să le folosim au fost colectate în anul 1901. De la acea dată, două noi campanii științifice ne-au permis să strângem documente în număr suficient pentru a crede că ele formează cele mai importante informații adunate până în prezent despre această etnie curioasă.

Țiganii cunoscuți drept tătari sunt rari în Dobrodja. Din aproximativ 1.300 de indivizi țigani examinați în această provincie, avem doar 15 dintre ei enumerați sub acest titlu.

Ne-am întâlnit pe acești cincisprezece indivizi — inclusiv două femei — izolat, călătorind prin țară, sat după sat. Unul dintre ei a fost chiar studiat în Bulgaria, la Bazardjik. Celelalte au fost masurate in urmatoarele localitati din Dobrodja: Hansacea langa Mangalia (2) Karaciculak (2) Mare Biul Biul (1) Mic Biul Biul (3) Mahmoud Kiusu (1) Endec Karikioï (2) in sfarsit ultimii trei provin dintr-o tabara stabilita in apropierea panahirului din Medgidia (Târgul Otoman din Medgidia) .

Uneori acesti tigani tatari sunt muzicieni profesionisti.

Ei călătoresc apoi în perechi, unul cântând un fel de clarinet strident, celălalt însoțind bătând o tobă mare. Bețișoarele de lemn pe care le folosește au capetele în formă de spatule. Ei sunt angajați la nunți musulmane - turci și tătari - pentru cele câteva zile cât durează nunta. Când aceste oportunități au trecut, rătăcesc prin toată țara, dar fără să-și câștige existența altfel decât cu muzica lor bizară.

(Urmează o serie de măsurători tipic antropologice, irelevante astăzi, din care redăm aici numai un rezumat.)

Rezumat

Prin caracteristicile lor antropologice, țiganii numiți tătari nu par să aparțină grupului uman numit tătari.- Ei sunt doar tătari de nume. Probabil că sunt țigani care au trăit printre tătari, care și-au acceptat limba și numele naționalist. Poate că există sânge tătar în vene, dar ar fi foarte greu de dovedit.

Înălțimea medie a acestor țigani tătari pare să fluctueze în jurul 1,63 m. Raportul dintre membrul inferior și bustul indică o dimensiune remarcabilă a picioarelor. De fapt, acest raport (mediu) îl depășește cu mult pe cel indicat pentru indivizii de mărimea medie a țiganilor studiați aici. Figura care o reprezintă ne permite să concluzionăm că ţiganii au membrul inferior deosebit de dezvoltat, şi aceasta, atât în mod absolut cât şi în mod relativ. Uneori chiar și într-o proporție destul de mare (26°/0), lungimea membrului inferior o depășește pe cea a bustului. (Indice mai mare de 100).

De asemenea, sunt puternic dezvoltate membrele superioare, a căror lungime este imperfect reprezentată de anvergura mare a umerilor. După indicele lor cefalic mediu, țiganii tătari se numără printre dolicocefalici. După indicele lor nazal, sunt mezorhinieni. Ca indice individual, leptorinia este destul de comună. Frontalul țiganilor tătari pare să fie slab dezvoltat. Înălțimea feței reprezentată de diametrul ofrio-mental este mare. Diferența sexuală care există provine în principal dintr-o înălțime mai mare a mandibulei la bărbați. Lobul urechii apare mai mare la țiganii tătari decât la alți țigani. Ochii sunt de culoare închisă (maro, castaniu); părul este aproape întotdeauna negru. Diferențele pe care le-am putut observa între țiganii tătari și ceilalți țigani studiați anterior sunt poate întâmplătoare. Ele pot proveni din inegalitatea seriei aduse în joc.

Contribution À L’ÉTUDE ANTHROPOLOGIQUE DES TSIGANES DITS TATARS DE DOBRODJA
PAR
LE Dr. EUGÈNE PITTARD (Genève), 1904