Cover Image

Tramcarele lui Toma Blându de la Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Mai 2023
Timp de citire: 5 minute

Pentru a lămuri confuziile și interpretările false apărute cu privire la vestitele tramcare care circulau o dată prin Constanța până la Techirghiol, iată și întreaga lor poveste și nu, nu foloseau șine.

La 1872 în București pe Calea Moșilor apare primul tramvai tras de cai, al unei companii englezești care obținuse autorizația de a construi linii pentru aceste vehicule. Ceea ce astăzi ar părea o imagine idilică, vagoanele de tramvai trase de cai erau de mulți detestate. Deoarece șinele acestor tramvaie acopereau numai o mică parte a Bucurestiului, Societatea de tramvaie obține autorizații pentru alti trei întreprinzători de a circula cu "tramcare", un fel vagoane de tramvaie trase de cai dar care nu aveau nevoie de șine.

Unul din aceștia era Toma Blându care initial avea numai patru omnibuze, dar care cu timpul preaia toate vehiculele în exploatare. Astfel de la 1891 și până la 1904 în București au circulat 10 astfel de tramcare ducând de la Piaţa Sf. Gheorghe la Gara de Nord prin Lipscani și Calea Victoriei.

Tramvaiele trase de cai erau alcătuite dintr-un vagon "de tablă" zăngănitor, tras de o pereche de cai pe sinele care dădeau o oarecare siguranță și confort pasagerilor și riveranilor, circulând numai pe Calea Moșilor. Spre deosebire, tramcarele lui Toma Blându, niște hârburi de harabale cu roți mici, trase de un atelaj de trei cai, căci dl. Blandu folosea numai "gloabe" achiziționate la mâna a treia din obor, își anunțau prezenta cu scrâșnete de osii neunse, gemete de arcuri ruginite și bălăngănit de clopote de avertizare și alcătuiau o imagine cât se poate de "pitorească".

În 1904 Societatea de tramvaie retrage aceste tramcare, patru dintre ele însă sunt duse de Toma Blandu la Constanța pentru legătura cu Techirghiolul, spre umirea târzie a multor bucureșteni care , peste ani, dădeau de aceste tramcare pe litoral.

Dar iată și o mărturie în acest sens pe care ne-a lăsat-o George Ranetti într-un articol din publicația sa "Furnica" din august 1907, intitulat "O expediție la Tekir Ghiol" (fragment).

° ° °

Descriere imagine

În fiecare dimineață, la 5 fix, un sgomot infernal răsună subt ferestrele camerei mele. Bang ! balang ! bang-bang! balang-balang!... O, vă încredințez că aceastã muzică ce cutremură văzduhul nu are nimic din frumusețea ariei clopotelor din opera Tosca. Poftim de mai dormi ! Sbarnaitul unui fleac de «reveil matin» e deajuns să te scoale, dar-mi-te cogeamite clopotele cât cele cari s-au desființat pe la gări!

Sar brusc din pat de cate ori le-aud alerg la geam și privesc desperat același spectacol. Toată mahalaua a fost trezită ca și mine. Bărbați, femei, copii, în toaletele cele mai decoltate, cuprinși de o panică nebună au deschis ferestrele că și mine, și eu ochii impaenjeniți și cu pumnii ridicați într'un blestem suprem către cerul surd care nu aude nici chiar asemenea zgomote drăcești, contemplă patru tramcare la gâturile cailor cărora se bălăbănesc niste clopote formidabile, dogite, îngrozitoare.

Sunt tramcarele lui Toma Blându, ce fac cursa intre Constanța și Tekir-Ghiol.

Cititorii mei Bucureșteni vor ridica sceptici din umeri și vor crede că, aiurez. Pentru un Bucureștean cuvântul tramcar numai exista decât în Magnum Etimologieum. Bătrânii d'abia-și mai amintesc vag de aceastä relicvă a unui trecut îndepărtat, când văd sburand pe Calea Victoriei elegantele automobile.

Tramcar ? ! Ce e aia tramcar ? pușcă cu cremene «pașopt», lumina de opaiț, poșta lui Vilner, nemți cu coadă la căile ferate, în sfârșit tramcarele lui Toma Blandu : toate aceste suveniruri pierdute în noaptea vremilor se estompează nedeslușit și palid în amintirea noastră.

Ei bine, vă'nselati ! Tramcarele lui Toma Blându traesc încă! Le-am văzut le văd în fiecare dimineață, le și aud, vai ; ele îmi apar că niste fantome teribile de cari nu poți scăpa. Securea nemilostivă a lui Saturn răpus-a multe vieți ilustre și atâtea monumente pe care le socoteam eterne.

Nici cenușa n'a mai rămas din Shakespeare și Bonaparte, ori din atâtea gigantice cetăți de piatră din antichitate : tramcarele lui Toma Blându însă supravietuesc tuturora, batandu-și joc de urgia timpului nimicitor și de... somnul locuitorilor din Constanța. În momentul de față, faimoasele Manicure slujesc, cum spuseiu, să transporte pe îndrăzneții exploratori ai Congoului român în regiunile depărtate și primejdioase ale Tekir-Ghiolului. Dar chiar daca tramcarele ar fi desființate și aci ca la București, presupunând că în o suta-două de ani lumina civilizației ar pătrunde și în Congostanța noastră, sunt încredințat că chiar atunci tramcarele lui Toma Blându nu își vor da obștescul sfârșit. Ele vor fi transformate, poate de serviciul nostru maritim în cuirasate pentru apărarea podului de peste Dunăre, dar în tot cazul nu vor pieri.

Tramcarele lui Toma Blându sunt nemuritoare.

° ° °

În prima imagine tramvaiul bucureștean tras de cai pe șine. În a doua tramcarul lui Toma Blându la Techirghiol.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

37
Techirghiol
05.03.2024 05:04
Actual: 8° C
Viteza vantului: 3.54 m/s