Trânta lui Gavrilä.

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 August 2019
Timp de citire: 3 minute

Se zice ca un Paşe fäcea odatä o nuntä mare la Tulcea. Era obiceiul la nuntile din "Turceasca" (Dobrogea) sä se facä "pehlivänie" (intreceri voinicesti, lupte). La aceastä pehlivanie un harap cat o namilä trântise o multime de alti pehlivani renumiti si acum sta trufas ca n'are cu cine se mai mäsura.

Atunci un cioban, Gavrilä Coman, care haiducea prin Dobrogea si era de pe la Räsinari, ceru voie Paşei sä se trânteascä si el cu harapul. Pasa invoi, caci il cunostea. Gavrilä se repezi spre pehlivan, dar acesta ii spuse sä se unga mai intâi si el cu undelemn, c'asa era obiceiul lor. S'a uns, asa dar,  Gavrilä si când mi ti-l   insfäcä odata pe harap, mai tatä, mi ti-l ridicä in sus si mi ti-l trânti in pämânt, Doamne!, de a  ramas pehlivanul incremenit pe loc. Minteni" Gavrila incepu a:i trage palme ca sä-l trezeasca. S'a trezit harapul, dar de supärare mare umbla cu niste prieteni ai lui sä-l taie pe Gavrilä cu iataganele. Noroc de Paşa, care i-a zis :

- De ce te superi, bre, pehlivane ? Nu te gândesti tu pe cati i-ai trântit si nici unul n'a umblat sä te taie cu iataganul.

Vezi cä harapului ii pärea räu mai mult de palmele pe care le primise si de galbenii  Paşei, cari trecuserä in chimirul lui Gavrilä. 

Asa erau obiceiurile pe atunci la nuntile turcesti in "Turceasca". Mai tärziu, când sä moarä bietul Gavrilä, tare mult s'a chinuit, cäci il umpluse viermii pentru blestemätiile si cruzimile lui, pe care le fäcuse ca haiduc.

In tineretea lui, acest Gavrilä era fecior voinic si tare ambitios. Pe când isi fäcea armata la Sibii, a svärlit pe fereastra pe un sergent de ai lui, care numai doar cä glumise cu el, când l-a atins cu cureaua 'peste spate. Gavrilä, nici una nici douá, l-a prins de turul pantalonilor si l-a aruncat pe geam. Väzând apoi ca a fäcut moarte de om, si-a luat arma cu el si a trecut muntii in Tara Româneascä, iar de acolo a trecut in "Turceasca", c'asa-i ziceam noi Dobrogei.

Aici, in Dobrogea, Gavrilä ajunsese spaima Mocanilor si mai ales a Tätarilor, cu jafurile si cruzimile sale. Se zice cä nici glontul nu se prindea de el. Doar prindea gloantele in palmä si le arunca inapoi spre äia cari-l puscau.

L-am cunoscut si eu pe acest Gavrilä. Pe atunci aveam 12 ani si mä aflam in Räsinari, când a venit la noi Gavrilä si-l indemna pe tata sä meargä cu el in Turceasca, caci, spunea el, vrea sa scoatä o comoarä de galbeni ingropatä sub cismeaua din Babadag. Tatäl meu nu s'a dus si räu i-a mai pärut, cäci s'a auzit cä un vacar ar fi dezgropat-o el mai apoi.

Culeasä dela mos Petre Licoi, de 76 ani, din Sibioara, jud. Constanta.

Titus Cergäu, 1936

In imagine "pehlivan" si premiul sau un batal, la luptele tatareşti (Küreş) din Techirghiol.