Trei Papuci

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Aprilie 2024
Timp de citire: 2 minute

Constanţa, mormântul seniorial al celui mai nenorocit dintre prinţii liricei romane Ovidiu străluce ca o perlă pe fondul de safir al mărei.

In faţa Cazinoului proaspăt văruit marea îşi întinde nemărginirea. Poziţia minunatei clădiri situată chiar pe ţărmul stâncos a încălzit multora fantezia. In apropiere un parc Îşi Întinde umbra ei răcoroasă deasupra valului ondulat. Aerul răcoros al mărei ademeneşte pe vizitatori la plimbări în larg. La o distanţă apreciabilă, două vase româneşti de război „Mărăşti” şi „Mărăşeşti” se desfată privirilor. Amatori fotografi prind „ochiuri de natură”, din care nu lipsesc câte un colţ de mare ! Măreţia acestui miragiu al mărei, culminează odată cu răsăritul lunei din apă în timp ce umbrele serei învălue totul în mister. Plimbările pe mare capătă un caracter mai romantic, iar melodiile de jazz de pe terasa Cazinoului te deşteaptă la realitate. In dimineţile cu soare arzător vilegiaturistul conştiincios „ultravioletelor” se deşteaptă devreme.

... Din depărtare marea ca o floare parfumată, ne trimete miros agreabil de alge marine !! Oraşul îşi are şi el plaja lui. Ea se numeşte la „trei papuci” şi este plaja celor pricăjiţi şi săraci. Ea ne dovedeşte că pretutindeni soarele, acest binefăcător astru, ocroteşte deopotrivă şi obijduiţii dela „trei papuci" ca şi pe cei dela „Ostende" sau „Florida”.

Dar de două zile marea e furtunoasă. E atât de revoltată încât mulţi caută sâ-şi explice prin fel şi chipuri supărarea ei. Unii superstiţioşi cred că fără sacrificii de vieţi omeneşti ea nu se linişteşte. Ori farsa jucată dăunăzi de cei doi naufragiaţi de la Eforie au indârjit, ori mai rău. Nici sinucideri nici înecuri. Fie că viaţa surâde mai voluptoasă omului fie că naivii au învăţat să înoate pe la Ştranduri.

Rampa, 9 august 1931