Cover Image

TUMULII SI CETATILE SCITICE DIN REGIUNEA TEKIRGHIOL-URLUCHIOI

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Iulie 2020
Timp de citire: 9 minute

In luna lui lulie 1929, am continuat cercetarile mele cu privire la tumulii judetului Constanta.

In regiunea Tekirghiolului ei sunt mai rari. La trei kilometri spre vest de aceasta localitate pe mosia d-lui Chiriac Nițescu si pe locul vecin, proprietatea comunei, se ridica, in mijlocul campiei, o serie de cinci tumuli, dintre cari doi prezentau urme de violare mai vechie si mai recenta. Ei sunt insirati dela Sud la Nord. Inaltimea lor este aproximativ de 4-5 metri, iar diametrele lor de 50-37 m. 

Mai spre Nord, la marginea satului Tekirghiol, in cimitirul tataresc am constatat pre zenta a doi alti tumuli foarte scunzi avand aceeas directie Sud-Nord. Diametrele lor erau de 21 m. x 21 m.

Am inceput sa sap mai intaiu pe acesti doi tumuli, cu autorizatia atat a primariei, cat si a preotului cultului musulman. Tot cimitirul este presarat cu bucati de marmura si pietre luate probabil din cladirile invecinate ale localitatilor grecesti sau romane. Aproape de suprafațä, am descoperit cioburi de olärie de epoca romana.

Am sapat movilele pana am dat de asa numitul pamant sanatos. Am constatat, ca ele au fost ridicate cu pamânt raportat, negru si putin galben. Nici o urma de cioburi sau unelte nu s'a gasit. Dispozițiunea lor paralela cu țarmul marii, absenfa de unelte sau alte urme si de oseminte ne indreptațesc sa credem, ca acesti tumuli aveau o destinație defensiva a unei populațiuni, care locuia interiorul Dobrogei si careia ii era teamä de un atac venit dinspre mare. Ei se aseamanä, dealtfel, cu tumulii de aceeas dispoziție, aspect si importanța, de langa poarta Tomisului (Nord) a cetații Callatisului in imediata apropiere a țarmului. Ei sunt ultima etapa a unei linii care se vede in orizont, alcatuita din numerosi tumuli, de o inalțime si o insemnatate mai mare.

Sistemul de fortificafie, alcatuit din tumuli, nicaieri nu apare mai evident ca in fața fostului sat Urluchioi, situat la Sud de Tekirghiol, Urluchioiul, este astazi paräsit din  cauza malariei si numai cimitirul sau, in care se vad multe pietre provenind din cladiri greco-romane, arata locul, unde se ridica odinioarea.

In fata lui, spre Est, intre douä siruri de dealuri destul de inalte, se intinde un brat mlastinos, plin de stufaris si de miasme pestilențioase, al lacului Tekirghiol. Atat pe malul rasaritean al acestui brat, cat si pe-cel apusean, la vreo aproximativ trei kilometri de Urluchioi, se ridica o serie de tumuli compacti, care au aspectul unei formidabile fortarețe.

Am cautat sa-mi dau seama de cea care se afla in apropierea Urluchioiului pe soseaua, care merge spre Sud. Aici, in adevar caracterul de fortificație nu se poate tagadui. Populațiunea barbara, care a ridicat aceasta formidabila fortareața, s'a servit bine ințeles si de configurația terenului, dar l-a utilizat cu mäestrie si l-a corijat intarindu-l in parțile sale vulnerabile.

Ondulațiunile terenului sunt alcatuite de un prundis, care este astazi exploatat. In anumite locuri, ele au fost modificate prin mana omului. Printre tumuli trec sanțuri mai mult sau mai puțin adânci. Pe alocurea se zaresc punți de trecere in forma de 'dos d'âne' (fr. dos de magar n.r.). La colțurile cetații se ridica, ca niste turnuri de rezistența mai mare, tumuli mai mari. Ei trebuiau sa fi fost inexpugnabili atat prin inalțimea lor, cat si prin povarnisurile lor repezi, foarte greu de urcat pentru asaltatori.

In mijlocul cetații, trece un sant, care o imparte in douä. Aproape de capatul säu, in spre Sud, se inalța cel mai inalt si mai insemnat tumulus, ca un fel de donjon, centru de extrema aparare. 

Terenul inalt al cetații, dinspre soseaua care vine dela Tekirghiol si se indreapta spre Sud, a fost modificat de mana de om accentuandu-se tumulii naturali, ce existau pe aici, si sapandu-se sanțurile necesare apárarii sale.

Cetatea dela Urluchioi, de un aspect inexpugnabil, este mai caracteristica, decat cea de langa Mangalia, in drumul in spre Ghilingic, descrisa in precedentul meu studiu. Ea merita sa fie studiata cu deamanuntul ridicandu- i-se si planul in chip exact. Pentru aceasta mijloacele materiale si tehnice mi-au lipsit. 

M'am marginit din cauza aceasta, sa explorez unul din cei cinci tumuli de pe mosia d-lui Nițescu si anume pe acela, care prezenta urme de sapaturi recente. Aceste sapaturi mi s'au parut, ca nu prezinta gravitate, caci ele fusesera facute de cercetatori de comori, cari au lucrat noaptea, fara regula si in chip precipitat.

Totus direcțiunea inceputului de tunel, pe care l-au practicat, era cea care mergea spre usa constructiunii, ce-aveam sa descoper. Tumulus-ul are un diametru dela EV de 49 metri, iar dela NS de 37 m. Cercetatorii de comoarä dadusera deja peste niste lespezi mari equarrisate.

Am inceput explorarea movilei de sus in jos. Am intalnit mai intaiu un strat de pamant negru, apoi unul subțire de nisip, in urma un al treilea de pamant galben, dupa care a aparut unul negru, presarat pe alocurea de urme de pietris. In aceste paturi, am dat la iveala cioburi de ceramica greaca si romana, intre altele un cioc de ampula cu smalțul negru caracteristic artei grecesti.

Atingand adancimea de 3m, 20 dela varf, am dat peste o zidarie de pietre cioplite, bine equarrisate, din care unele aveau dimensiunile acestea: lung 1 m,20 1m,90; lațimea 0m,60 si grosimea 0m,30 0m,40; iar altele  0m.50X0m,45,  0m,80X 0m,40. Degajand toata construcfia in interiorul ei, mi-am dat seama ca eram in prezența unui mormant cu cupola, unicul exemplar ce-l avem in țarä.

Tumulus dela Tekir-ghiol-Urluchioi. Mormânt cu cupolä

Cupola s'a surpat inca din vechime cu prilejul siluirii mormantului. In adevar, pietrele, care o alcatuiau, s'au gasit prabusite in fundul incaperii, iar din scheletul mortului n'am gasit, decal fragmente de craniu si de tibia.

Scheletul probabil fusese asezat pe pamantul gol, asa cum am constatat iIn mormantul de langa Callatis, pe care I-am descoperit intact.Si acolo scheletul barbarului era asezat intr'o cuva de pietre frumos equarrisate, dar farä fund de piatra. Incäperea mormântului este perfect patrata de 2m,90X2 m,9O.

E curios sistemul intrebuintat de arhitect pentru a trece dela planul pätrat la cel rotund spre a ridica pe acesta cupola sa. La cele patru unghiuri a asezat deacurmezisul lespezi equarrisate de 1m,30X0m,40 obținând astfel un fel de pendantive primitive, totus capabile de a permite trecerea dela planul pätrat la cel circular.

Bolta era alcatuita din pietre destul de mari, din care cea mai mare, cheia, masoara 0m,80X0m,80X0m,35. Intrarea in mormânt se facea printr'o larga deschizatura, un fel de usa ale carei usiori monoliti masoara 1m,90X0m,40X0m,40.

In paturile de pamânt, care alcatuesc acest tumulus, am descoperit un mare numar de pietre cioplite grosolan in chip de animal, dintre care reproducem doua (V, din marimea naturala). Unul pare a reprezenta capul unei oi sau vaci, intors spre dreapta. Se distinge usor conturul säu  si ochiul scobit exact la locul sau.

Cap de animal (intors spre dreapta), descoperit in tumulus de la Techirghiol-Urluchioi (1/2 din märimea naturalà).

Al doilea, infatiseaza deasemenea capul unui animal cu gatul si inceputul corpului sau. Urechia este indicata in chip invederat si mai ales ochiul se arata printr'un cerc sapat cu un instrument.

Cap de animal  descoperit in tumulus de la Techirghiol-Urluchioi (1/2 din märimea naturalà).

Aceste sculpturi primitive sunt identice cu cele descoperite de mine in mormintele barbare de langä Callatis. Ele apartin aceleas populațiuni si aceleasi epoci, adica Sciților, cari locuiau interiorul Dobrogei prin veacurile al 4-1 a. Chr. si 1-2 d. Chr. Aceasta populatiune imprumutase de la Greci tehnica construcjiunilor mormintelor lor: 

1) cuva sau sarcofagul cu pietre equarrisate, acoperità cu lespezi mari; 

2) mormantul boltit cu vusoare si cheie de boltà; 

3) mormantul cu cupola intrebuintat de Greci inca din epoca miceniana (vezi tezaurul lui Atreu). 

Barbarii bästinasi ai Sciției Minore savarsiau la immormântare un rit special: ingroparea de figuri de animale domestice, de pesti, de pasari, cari alcatuiau probabil ofranda sau jertfa obicinuita pentru mort.

O. Tafrali

Arta si Arheologia, 1930

* * *

Orest Tafrali a fost un istoric roman, nascut in 1876 la Tulcea in Imperiul Otoman (d. 1937), profesor la Catedra de Arheologie si Antichitati a Univeristatii din Iasi si fondator al revistei Arta si Arheologia (1927).

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button
Techirghiol
14.08.2020 22:23
Actual: 23° C
Viteza vantului: 4,1 m/s

Vizitatori astazi

302