Ultimele turcoaice din Dobrogea sub feregea

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Septembrie 2026
Timp de citire: 9 minute

Fîntîna Mare (Bașpunar) a fost și este încă un sat exclusiv musulman din Dobrogea. S-ar putea spune că a fost o societate în sine, care a trăit mult timp după reguli vechi și tradiții otomane de mult uitate în alte părți. Una dintre acestea era feregeaua, voalul negru care acoperea fața femeilor musulmane atunci când ieșeau în public.

Un articol din anii ’60 ne confirmă existența acestui obicei, care, potrivit altor surse, se pare că s-a păstrat, în unele cazuri, până în anii ’80.

Articolul, optimist, al reporterului din timpurile noi comuniste îndemna la încredere în progres și în cuceririle socialiste. Satul însă a rămas uitat printre dealurile arse de soare ale Dobrogei, lipsit până în urmă cu câțiva ani chiar și de cel mai elementar confort modern, apa potabilă curentă.

La ultima noastră vizită, locuitorii erau încă dependenți de cele două-trei cișmele otomane care, de secole, aduceau în sat apa din adâncul dealurilor înconjurătoare.

Unul dintre aceste dealuri poartă, potrivit legendei, încă belciugul lui Noe — un inel de fier de care Noe și-ar fi legat arca atunci când a ajuns pe uscat tocmai pe aceste meleaguri.

Dar să revenim la articolul reporterului din timpurile comuniste:

°°°

Adife Iusuf nu mai poarta feregea

Adife Iusuf este din Fîntîna Mare. Acolo locuiesc 130 de familii turcești. Fîntîna Mare e singurul sat din Dobrogea cu o compactă populație turcească. Și e singurul loc unde femeile mai poartă feregele. Dar și Adife Iusuf e din Fîntîna Mare. Ea a lepădat feregeaua cit colo. Nu e singura Nu mai poartă feregea nici Anife Ismail și nici Razie Eiup. Această îmbrăcăminte feudală,care arăta condiția umilitoare a femeii turce din trecut, a fost aruncată deocamdată ,numai de cateva femei din Fîntîna Mare. Dar nu peste multă vreme, feregeaua va trece,cu totul la muzeul de vechituri al istoriei, așa cum au trecut cravașa moșierului, plugul de lemn al săracului. ..grapa cu cremene și botnițele de sirmă pe care erau siliți să lepoarte lucrătorii din viile regale și moșierești ca să nu mănânce din struguri.( legenda lansata de Zaharia Stancu in romanul Desculț n.m.)

Acum, mai vezi incă la cișmeaua din mijlocul satului soborul femeilor cu fețele ascunse sub feregele. Cînd treci pe lingă ele, își lasă loc numai pentru ochi, cu un gest în care nu e doar pudoare, ci umilința a multor sute de ani provocată de inegalitatea cu bărbatul,de lipsa totală de drepturi în care femeia turcă trăia odinioară. Dar viata isi cere dreptul ei cu o forță implacabilă și de nebiruit. La Fintina Mare, se mai poartă feregele,dar se petrece un lucru cu totul grăitor în elocvența lui lată: de pildă, femeile din Fîntîna Mare când au drum la Independenta ori la Cobadin, merg cu feregeaua pe cap numai până la marginea satului. Acolo se opresc pe furiș, își dezbracă feregelele și le ascund in tufișuri și in lanul de porumb. Președintele Sfatului popular al comunei Independența mi-a spus riznd cu mare poftă:
— Dacă ai ști, tovarășe, de câteori am găsit ascunse in lan mormane de feregele.

Multe s-au schimbat și la Fîntîna Mare. Locuit altădată numai de țărani săraci care-și luau lumea încap mergind prin satele din împrejurimi ca să muncească la chiaburi și moșieri, satul Fîntîna Mare își trăiește in zilele noastre adevărata și clocotitoarea lui tinerețe. La înființarea ei, gospodăria colectivă nu avea nici măcar un sediu. N- avea un grajd pentru animale, n-avea măcar o vacă și fondul ei de bază era de 82.717 lei. După zece ani dela înființarea gospodăriei colective cele 115 familii au astăzi 829 hectare de teren arabil, un sediu nou pentru gospodărie, un autocamion, 23 vaci, 1.300 oi. peste 2.000 de păsări, 65 de stupi și fondul debază este de aproape 800.010 lei. Colectiviștii au construit un cămin cultural, mulți dintre ei și-au zidit case noi, iar colectiviști că Regep Skender și-au cumpărat motociclete. Căminul cultural e dotat cu bibliotecă de aproape o mie de volume și cu un aparat de cinematograf. In anul acesta lumina electrică va pătrunde și în Fîntîna Mare.

Anul trecut, s-a organizat de către gospodăria colectivă din sat oexcursie pe litoral. In două elegante și spațioase mașini ,,Chausson" ale O.N.T.-ului au luat loc peste o suta de colectiviști din Fîntîna Mare. Mai bine de jumătate din ei erau femei.Femei care umblă cu feregele la Fintina Mare. Dar, plecind In excursie, și-au lăsat feregelele acasă.Multe din ele nu trecuseră niciodată in viața lor pină atunci dincolo de hotarul comunei. Nu văzuseră marea, nu văzuseră lumea. Așa erași bătrina Abibe, mama tânărului colectivist Șeit Memet. Uimită de frumusețea Constanței, ea întrebase: — Asta-i orașul nostru Constanta? — Abibe Memet, spune ce-ai văzut In excursia aceea ? — Oh, In autobus era cineva care vorbea la un fel de radio anume pentru noi. Stătea in picioare și ne arăta. Aici e portul, acolo e vaporul„Transilvania', alea sunt silozurile. Am fost și la cinematograf. Am mâncat la un restaurant ce-i zice„Continental": borș de pește, tocană de cartofi, ne-am ospătat și cu cafele gingirlii și cu sarailii și baclavale.Oh, n-am să uit niciodată călătoria aceea...

Totuși nu s-a făcut destul. Din ziua de 15 decembrie 1959 n-a mai poposit la Fîntîna Mare nici o brigadă științifică a S.R.S.C. Și cu altă emoție și curiozitate au ascultat atunci localnicii expunerile membrilor brigăzii științifice , întrebarea cea mai uluitoare, fiindcă era pusă de o femeie, a fost să se arate care sunt drepturile femeii în regimul de democrație populară.

Dar la Fintina Mare ar fi trebuit ca și Comitetul regional U.T.M. să trimită agitatori tineri, înflăcărați de ideea nobilă a luptei pentru făurirea unei conștiințe noi, pentru făurirea unui om nou,demn, un om al epocii noastre. Și Teatrul de stat din Constanța și Casa raională de cultură să trimită formații artistice, brigăzi artistice de agitație și conferențiari. Comisiile, regională și raională ale femeilor auși ele datoria să-și îndrepte atenția asupra acestui sat, să ajute nemijlocit la stirpirea definitivă a prejudecăților, să inițieze acțiuni care să releve egalitatea in drepturi a femeii cu bărbatul, să contribuie din plin la făurirea unei conștiințe noi, sócialiste, plină de demnitate in acest loc unde o dată ca feregeaua mai dăinuiesc citeva vechi și înapoiate prejudecăți. înseși femeile din Fintina Mare sunt receptive la schimbările revoluționare ce se petrec in jurul lor. Au început să meargă la cinematograf si ele insele ar rade daca ar mai zice că pe ecran se mișcă duhuri și vrăjitori. Ele citesc,cărți de la căminul cultural și opere literare cum sunt „Apele Narinului", „Tătăroaica", „Desculț", „Nopți dobrogene" și altele, au trecut prin zeci de miini, au fost citite de către zeci de femei din Flntina Mare.

Dar Intimplarea cea mai grozava in legătură cu femeile din Finăna Mare s-a petrecut intr-una din zilele lunii ianuarie 1960. S-a ținut adunarea generală a gospodăriei colective „Tatar Bunar" din sat. Gospodăria s-a înființat in 1950, dar vreme de zece ani, la nici una din adunările generale n-a luat parte măcar o singură femeie. Și iată că la ultima adunare generală in ianuarie 1960, pentru prima oară in istoria gospodăriei, au venit la adunăre și femeile, dar nu citeva, nu,două—trei, ci peste cincizeci. Au venit cu feregelele pe obraji, dar feregeaua nu le-a împiedicat să vorbească. Oh, inchipuiți-vă că acest lucru e cu totul obișnuit in oricare altă parte a țării și n-ar mira pe nimeni, dar ceea ce s-a petrecut atunci în adunarea generală a gospodăriei a stupefiat din prima clipă pe înșiși bărbații ale căror femei au prins pe neașteptate glas. Ce forță și ce neașteptată energie a fost atunci descătușată ! Și atunci, pentru prima oară in istoria gospodăriei, a fost aleasă In consiliul de conducere o femeie, Usein Ruzie. Și tot atunci, au fost numite ca șefe de echipe: Mustan Serife, Emine Amet, Mirem Ismail și Firdes Zulcher, care e și membră in comitetul organizației U.T.M. Și tocmai echipele conduse de ele sunt și cele mai bune sunt fruntașe in întrecere.

Adife lusuf nu mai poartă feregea. Au ascuns-o In ladă și Ruzie Eiup și Anife Ismail. Mustan Șerife, nici tu nu porți feregea. Ai douăzeci de ani și părul negru ca abanosul. Ai douăzeci de ani și ochii negri, visători. Ai douăzeci de ani și miini harnice, neîntrecute,la lucru. Ai douăzeci de ani și te uiți la feregea fără nici o părere de rău, dar cu obidă, fiindcă știi cite lacrimi și durere ascundea feregeaua în casă la tine, In ochii mamei și bunicii. Cit de frumoasă ești și cît de bine imi pare că nu-ți ascunzi fața îmbujorată de tinerețe și sănătate sub aripa unică și neagră a feregelei. Ai descoperii că nu ești cu nimic mai prejos față de ceilalți oameni, ai descoperit uimită și fericită ce izvor înflăcărat de minune și energie creatoare stă in tine și in tovarășele tale.

Petru Vintilă Dobrogea Nouă, 15. iunie 1960

°°°

Imaginea este o colorizare realizată după o fotografie de Anatole Magrin, înfățișând turcoaice din Dobrogea, la cumpăna dintre secole, în jurul anului 1900.