Ultimii daci ai Europei?

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Iulie 2024
Timp de citire: 5 minute

După teoria enunțată de mine, se pare că am găsit pe ultimii daci ai Europei. De fapt cei care împreună cu slavii, au dat Vlahii din care ne tragem, ultimii care de 1750 de ani, locuiesc, neștiuți de nimeni, în aceleași locuri în care Împăratul Aurelian i-a strămutat în jurul anului 270 din vechea Dacie, în ceea ce s-a numit Dacia Aureliana, la sud de Dunăre, aici fiind vorba de provinciile Moesia Prima și Dacia Ripensis.

La diferite ocazii m-am întrebat, de ce oare intre români și sârbi pare să existe o relație de prietenie despre care nimeni nu vorbește exact, despre care de fapt nimeni nu mai știe nimic?

Ce îi leagă pe români de sârbi, cu toate disensiunile actuale sau mai vechi legate de recunoașterea românilor din Serbia, ce prietenie etnică uitată?

Aparent sârbii sunt slavi, mai degrabă apropiați de ruși, ce ar avea ei în comun cu noi în afară de religia ortodoxă?

De ce oare există zicala populară;

"Trei prieteni au românii Dunărea, Marea Neagră şi sârbii."

Ce ne leagă de ei? Nu cumva un leagăn comun al națiunilor?

Despre Serbia, partea dintre Sava și Dunăre vorbește Kekaumenos în Strategikon

"Căci aceştia sunt aşa-numiți daci, [zişi] şi beși. Şi locuiau mai întâi lângă râul Dunărea şi Săos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii în locurile întărite [de natură) şi greu accesibile."

Iar aici au fost "zdrobiți" de bizantini și împrăștiați:

"împrăștiați în tot Epirul și toată Macedonia, iar cei mai mulți dintre ei s-au așezat în Elada."

iar unii dintre ei, ni se spune în Letopiseţul Cantacuzinesc:

"izvodindu-să de Rumânii carii s-au dăspărțit de Romani și au pribegit spre mieazănoapte (spre nord n.m.). Deci trecând apa Dunării, au dăscalicat la Turnul Severinului, alții în Țara Ungurească pre apa Oltului și pre apa Moreșului și pre apa Tisii, ajungând și pînă la Mareamoruș."

Locul de trecere a Dunării este tocmai aceasta Vale Timocului, acolo unde cândva s-a înălțat Podul lui Traian în 105, locul unde fluviul devenea ceva mai prietenos după "Cazanele Dunării".

Despre Vlahi sau Vlasi rămași pe coastele muntoase ale Serbiei de Est, între Dunăre, Munțîi Omolia, Valea Timocului și Valea Moravei și chiar dincolo de granița sârbo-bulgară, în regiunea Vidin din Bulgaria, chiar istoria locala ne spune că e vorba de populație rămasă din epoca romană. E vorba de romani și daci transferați aici la părăsirea Daciei Traiane la 270. Se pare că nimeni nu a crezut-o așa până astăzi, deoarece nu se potrivea cu teoria continuității daco-romane în Dacia veche.

Înainte de cucerirea otomană, zona aparținea în mare parte Imperiului Bulgar. Chiar și atunci când Imperiul Sârb s-a extins în cea mai mare măsură în jurul anului 1355, a fost încorporată doar partea de vest a zonei de așezare a Valahilor de astăzi (până la crestele muntoase ale Munților Carpați Sârbi). În același timp, nu a făcut niciodată parte din Principatul Țării Românești de pe celălalt mal al Dunării.

La începutul secolului al XIX-lea zona a devenit parte a nucleului noului stat sârb. Când Principatul Sârb a fost fondat în 1817, partea de vest a Munților Carpați Sârbi aparținea Serbiei. Abia după pacea de la Adrianopol din 1829 și acordul ulterior din 10 iunie 1833 privind statutul Serbiei față de Poartă a fost stabilită granița de est a Serbiei pe râul Timoc. De atunci, vlahii sunt cetăţeni ai Serbiei.

Vlahii/romanii de pe Valea Timocului sunt, convingerea mea absolută, urmașii actuali ai romanilor (și dacilor) strămutați aici din vechea Dacie la părăsirea ei, care și-au păstrat locul de 1750 de ani, cei care nu au mai trecut Dunărea spre Valahia, stabilindu-se pe înălțimile puțin accesibile ale versanților muntoși de est.

° ° °

Printre romanii și dacii relocați aici din Dacia veche se numără și mama de origine dacă a împăratului roman Galerius Maximianus (250 - 311) cu numele de Romula, fapt documentat de Lactanius. Se presupune că s-a refugiat aici în urma războaielor cu Marcomanii. Deci încă din anii 170 - 180 Dacia Traiană devenise nesigură pentru romani, sau retragerea din Dacia a început înainte de anul speculat 270.

Galerius, împărat între anii 293 -311, a ridicat în apropiere de Gamzigrad-ul de astăzi, în Valea Timocului, un palat pentru mama sa, palat ale cărui ruine se pot vizita.