Cover Image

Un damblagiu la Constanta (printre Don Juani) - 1908

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Mai 2020
Timp de citire: 6 minute

Chiar daca articolul de mai jos al d-lui Ranetti din revista Furnica se voia o parodie umoristica a moravurilor vremii atunci cand a fost scris, astazi aflam totusi o gramada de amanunte despre vilegiatura pe litoral si viata la Constanta. De exemplu, "lumea buna" venea la mare cel putin pentru o luna daca nu doua. Barbatul ramanea deseori "acasa", sa munceasca in continuare vara pentru distrctia de vara a familiei de la mare. La Constanta  "tot cursul anului se vorbea turceşte, greceşte şi bulgăreşte, vara nu se conversează decât în franţuzeşte", etc. In paranteza fie spus, termenul de "damblagiu" din titlu, se refera echivoc la un "paralitic", un suferind de "dambla", boala care se trateaza "la bai", o exagerare daca vreti. 

— Note şi impresii de vilegiatură  —

Denunţăm dlui Bănică Niculescu, şeful vămei din Constanţa, o enormă contrabandă care se comite în cursul «sezonului». E vorba de o sumedenie de Don Juani de contrabandă pe cari trenul îi transportă zilnic de la Constanţa la Mamaia , fără ca vama să perceapă taxele cuvenite.

Aceşti Don Juani de contrabandă constituesc o primejdie permanentă pentru cucoanele măritate pe care bărbaţii respectivi fac imprudenţa să le trimeată singure la băi. E drept că multor din asemenea cucoane le prieşte de minune aerul de mare. S'au văzut cazuri de dame cari au rămas sterile după 5 sau 10 ani de căsnicie, şi cari numai după două luni petrecute pe plaja dela Mamaia , au putut să anunţe la întoarcerea acasă soţilor lor că sunt pe cale de-a le dărui un moştenitor.

Fireşte , bărbaţii lor sunt mai totdeuna încântaţi de vestea acestui fericit eveniment şi binecuvântează efectul miraculos al aerului de mare!.. .

Dar, Don Juanii de'contrabandă nu sunt în pericol numai pentru consoartele cărora bărbaţii le-au acordat un mic concediu, dar mai ales pentru văduvioarele vesele şi pentru domnişoarele de măritat. Cum se strâng gândacii şi musculiţele în jurul globurilor de lumină electrică de la Cazinul comunal aşa roesc în jurul acestora Don Juanii de contrabandă.

Băile de mare or fi ele bune de lecuit multe boli , in schimb însa produc o groaznică epidemie pe care am putea-o numi «flirtită acută» , sau cu un termen mai popular «clopotărie» .

In această privinţă , cerem o desluşire d-lui Turbatu , şeful gărei Constanţa :

- Noi ştim că clopotele s'au desfiinţat prin gări. Vedem insă  că in trenuri clopotele perzistă să funcţioneze. Doamne, Doamne, ce de mai clopote se trag în vagoanele trenului care face cursa Constanţa-Mamaia!..

Dar direcţia căilor ferate habar n'are de acest fapt, precum habar n'are direcţia vămilor de contrabanda ce i-am semnalat în mod gratuit , renunţând la prima eventuală (sau ghementuală*) ce mi s'ar acorda pentru denunţarea mea.

Spre a pune în evidenţă ravagiile ce face molima clopotăriei la Constanţa, această plagă a plajei ca să zic aşa, iată o scenă care, dacă nu e autentică, s'ar putea foarte bine întâmpla.

O doamnă , al cărui soţ asudă şi se canoneşte ca un cal de tramvai la Bucureşti sau aiurea , într'un biurou ministerial ori la tejgheaua unei prăvălii , ca să scoată cheltuelile ce face scumpa-i nevastică trimeasă la Constanţa cu copilul şi cu bona, — o asemenea doamnă «flirtează» , natural , cu un «clopotar » oarecare cazon sau ţivil .

Trenul de la Mamaia anunţă plecarea cu un şuerat prelung. Doamna, care a întârziat pe plajă «flirtând » cu clopotarul ei oficial, aleargă grăbită să ia loc într'un vagon. Clopotarul, negreşit , o urmează, iar bona de asemenea la o distanţă respectuoasă. Doamna se aşează pe o bancă, clopotarul lângă ea , bona rămâne in picioare. Şi clopotăria de pe plajă, tulburată o clipă de flueratul indiscret al locomotivei, reîncepe. Clopotarul îi şopteşte mofturi banale răsucindu-şi mustaţa.

Irezistibilă; doamna surîde graţios şi priveşte galeş . Mai sunt trei minute până să pornească trenul . Deodată, gentila doamnă scoate un ţipăt mai mult de surpriză decât de spaimă :

— «Tiens!.. . j'ai oublie Kiki!.. . Mariţo, . zice ea bonei , du-te fuga şi adu' l pe Kiki, . — trebuie să se joace în nisip lângă masa unde am stat adineaori» .

Cititorii sunt avertizaţi că Kiki nu e numele unui căţeluş ; ci propriul şi unicul fiu în vârstă de 3-4 ani al gingaşei doamne .

Când a alergat la vagon ca să nu scape trenul, ea a avut grija să nu 'şi lase pe plajă umbreluţa , evantaiul , «fasamenul » şi pufuleţul de pudră ; dar , distrată şi preocupată de flirtul său, a uitat să ia cu dânsa în tren pe bietul «bebe » !.. .

In sfirşit , Kiki e regăsit şi readus în braţe de Mariţa care gâfâie mai straşnic ca maşina trenului ce se pune in mişcare. Pufpuf! mormăie locomotiv a pornind. .

Balangabalanga! răspund clopotarii de care sunt tixite toate vagoanele .

Bine înţeles, toate flirturile se comit în franţuzeşte; «sezoniştii » şi «sezonistele » nu vorbesc decât franţuzeşte. In Constanţa tot cursul anului se vorbea turceşte, greceşte şi bulgăreşte, vara nu se conversează decât în franţuzeşte.

Unde o fi plecat limba românească în vilegiatură? Am întrebat de ea la Sinaia, la Slănicul din Moldova, la Călimăneşti.

Nu e nici p'acolo. Nu cumva limba românească s' o fi dus in streinătate ?...

In numărul viitor vom vorbi despre un bal la Cazino .

Jorj D'Amblagy 

Conte de Tekir Ghiol

Furnica, Joi 7 August 1908

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

309
Techirghiol
29.03.2024 11:50
Actual: 22° C
Viteza vantului: 7.68 m/s