Un popor, doua dialecte

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Septembrie 2024
Timp de citire: 3 minute

Se pare că Retragerea Aureliana în nou creata Dacie la sud de Dunăre, în teritoriile decimate de ciumă și de barbarii migratori, i-a unit mai mult decât s-ar crede pe acești oameni dislocați dintr-un relativ nou teritoriu roman, în parte, foști legionari, aduși aici din toate colțurile Orientului, în parte noi generații deja romanizate de autohtoni care au dat chiar pe unul dintre împărații romani, Galenius, dac din Dacia Aureliana la origine.

Acesta a fost și teritoriul inițial de formare a poporului roman de astăzi, foștii locuitori ai vechii Dacii, relocati aici și despărțiți de imperiu care se bizantiniza la năvălirile slavilor, și care au format poporul Vlah.

După cum relatează și cronicarul Kekaumenos, la preluarea controlului de către bizantini asupra acestor teritorii, undeva la sfârșitul secolului X, Vlahii au fost despărțiți, mulți fiind împrăștiați în Balcani și "toată Elada", unde printre greci au devenit aromânii de astăzi, sau "cincari", cum îi poreclesc serbii pe cei cărora viață printre greci le-a "sucit" puțin și limba.

° ° °

În Serbia termenul Vlah (sârbă Vlah, plural Vlasi) este folosit și pentru a se referi la vorbitorii de limba română, în special cei care trăiesc în estul Serbiei. Anterior, termenul era folosit pentru orice vorbitor de română. Termenul Cincar (plural Cincari) este folosit în Serbia pentru aromâni. Acest termen nu este favorizat de aromâni, dar unii din Serbia îl folosesc pentru a se deosebi de români. Își are originile ca o poreclă bazată pe pronunția aromână a cuvântului pentru „cinci” – "ținți".

° ° °

Risipirea Vlahilor in Balcani.

"Vă sfătuiesc deci pe voi şi pe urmaşii voştri următoarele, deoarece poporul blachilor este cu totul necredincios [...], deoarece n-a păstrat niciodată credinţa față de cineva, nici faţă de împărații mai de mult ai romeilor. Loviți cu război de către împăratul Traian şi înfrânți deplin, au fost supuşi de acesta, iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt aşa-numiți daci, [zişi] şi besi. Şi locuiau mai întâi lângă râul Dunărea şi Saos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii în locurile întărite [de natură) şi greu accesibile. Bizuindu-se pe acestea s-au prefăcut că (nutresc) prietenie și că sînt supuși față de împărații mai demult ai romeilor și ieșind din întăriturile (lor) prădau ținuturile romeilor. De aceea (romeii) mâniindu-se au pornit, cum am spus, împotriva lor și i-au zdrobit. Și aceștia, fugind de acolo, s-au împrăștiat în tot Epirul și toată Macedonia, iar cei mai mulți dintre ei s-au așezat în Elada." (Kekaumenos, Strategikon, 1078)