Ungro-Vlahia şi celelalte Vlahii din Balcani

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Septembrie 2024
Timp de citire: 9 minute

V-ați întrebat vreodată de ce "prima" țară românească înființată s-a numit Ungro-Vlahia? A fost Țara Românească sau Muntenia a cărei înființare, tradiția istorică o atribuie lui Radu Negru în 1290.

Dar Vlahii care au înființat aceasta țară erau de mult cunoscuți și documentați de istoriografie la sud de Dunăre ca și Vlahiile lor din Balcani. Pentru a le deosebii de aceste Vlahii din Balcani înființate cu aproape trei sute de ani înainte, în documentele Constantinopolului, la înființarea mitropoliei Tarii Românești, aceasta a fost numită Ungro-Vlahia, Vlahia care ține și se afla lângă Ungaria.

Domnitorul Nicolae Alexandru Basarab, după un susținut schimb de scrisori cu Patriarhia Constantinopolului, obține în anul 1359, numirea mitropolitului de Vicina (din Dobrogea) , Iachint (Hiacint Critopulos), ca prim titular al Mitropoliei Ungrovlahiei. Denumirea aceasta provine din necesitatea distingerii valahilor din Balcani de cei aflați sub autoritatea Regatului Ungariei, denumire care persistă până în 1990 când va fi înlocuită cu aceea de  Mitropolia Munteniei și Dobrogei.

Iată ce scriu cronicile bisericii românești despre Ungro-Vlahia:

° ° °

Astfel dar, Alexandru Basaraba, voind să aibă Mitropolit, a trebuit să se adreseze la Patriarhia de Constantinopole, care eră cel mai vechiu Și cel mai însemnat centru al Ortodoxiei, —după cum dovedesc actele Patriarhiei constantinopolitane. Documentele cele mai însemnate, privitoare la întemeierea Mitropoliei Ungro-Vlahiei,—la care se referă toți istoricii noștri—sunt. cele cuprinse în "Acta Parriarchatus Constanfinopolitani", apărute la Viena în anul 1860. Sub data de 1359 din Mai, se găsesc, în volumul 1: al acestei colecțiuni, două documente de cea mai mare importanță pentru lămurirea chestiunei noastre.

[...]

Astfel dar, din cele două documente rezultă că: in anul 1359, in luna Mai, pe vremea Patriarhului Callist II , a fost numit de către Patriarhia din Constantinopole, în urma cererei Voevodului Țării româneşti, Alexandru, ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Iacint, care până atunci fusese Mitropolit al Vitzinei. Deci, Iacint este cel dintâi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, cunoscut în istorie."

[...]

Ungro-Vlahia însemnând Tara românească, numită de demult Valahia Ungurilor, sau Valahia dependentă de Ungaria, spre deosebire de Valahia bizantină (cea dependentă de Bizantini), urmează, că titlul de Mitropolit al Ungro-Vlahiei, (căci formațiunea este de origină grecească= Ooyypc-Blhagius) nu înseamnă altceva, decât Mitropolit al Țării româneşti.

ISTORICUL MITROPOLIEI UNGRO-VLAHIEI, 1907
MINISTERUL CULTELOR ȘI INSTRUCȚIUNEI - ADMINISTRAȚIUNEA CASEI BISERICEI

° ° °

Logica documentelor găsite despre împrăștierea Vlahilor din Balcani ne spune că de fapt Transilvania a fost "prima țară românească" care dăinuie și astăzi, așa după cum spun și cronicile ungurești, că Vlahii și Bulgarii și Slavii au fost găsiți aici la sosirea Ungurilor. A urmat "deascalecatul" lui Radu în Ungro-Vlahia în 1290 (venind din Transilvania) și "descălecatul" lui "Dragoș în Moldo-Vlahia în 1342 (venind din Transilvania).

Deci cei doi întemeietori ai Țărilor Românești veneau din Transilvania, iar aici, după cum ne spun și izvoarele vechi, au venit din Balcani trecând Dunărea; "Deci trecând apa Dunării, au dăscalicat la Turnul Severinului, alții în Țara Ungurească pre apa Oltului și pre apa Moreșului și pre apa Tisii, ajungând și pînă la Mareamoruș. " (Letopiseţul Cantacuzinesc -GHEORGHE I. BRĂTIANU -TRADIȚIA ISTORICĂ DESPRE' ÎNTEMEIEREA STATELOR ROMÂNEȘTI)

Dar care au fost celelalte Vlahii din Balcani ? Mai jos am pus "inteligența artificială" să-mi facă o listă cu Vlahiile cunoscute ale istoriei, cu următorul rezultat:

Vlahiile Balcanilor

Termenul "Vlahia" se referă la mai multe regiuni din Balcani asociate istoric cu vlahii, un popor vorbitor de limbă latină, răspândit în zonele muntoase ale peninsulei. Vlahii și-au menținut o identitate distinctă, iar în timp, diferitele zone în care au trăit au devenit cunoscute sub numele de „Vlahiile” sau Vlahii. Iată o prezentare generală a acestor regiuni:

1. Marea Vlahie sau Megali Vlahia (Vlahia Tesaliană)

• Localizare: Grecia centrală, în special în Tesalia.
• Istorie: Această zonă a fost locuită de o populație numeroasă de vlahi în perioada medievală, în special în secolele XI-XIII. Vlahia Tesaliană a jucat un rol important în Imperiul Bizantin, iar mai târziu sub controlul latin și otoman asupra Greciei. A fost o regiune semi-autonomă, sub conducerea unor cneji locali vlahii, implicată în comerț și păstorit.

2. Mica Vlahie sau Mikra Vlahia (Aetolia-Acarnania)

• Localizare: Grecia de vest, în apropierea Golfului Corint, în regiunea Aetolia-Acarnania.
• Istorie: Aceasta a fost o Vlahie mai puțin cunoscută, de unde și termenul „Mică.” A fost strâns legată de mișcarea populațiilor vlahe din Munții Pind și din nord. De asemenea, a avut o prezență în perioada bizantină și otomană timpurie.

3. Vlahia Pindului (Vlahia Aromână)

• Localizare: Munții Pind, care se întind pe teritoriul Greciei, Albaniei și Macedoniei de Nord.
• Istorie: Această regiune a fost asociată de mult timp cu aromânii (un subgrup al vlahilor) și a fost centrală pentru cultura lor de păstorit și semi-nomadism. Vlahii din această zonă au jucat un rol esențial în menținerea rutelor comerciale prin Balcani în timpul stăpânirii bizantine și otomane. În secolul al XX-lea, regiunea Pind a fost asociată cu mișcările separatiste aromâne.

4. Vlahia Macedoneană

• Localizare: Regiunea mai largă a Macedoniei, incluzând părți din Grecia, Macedonia de Nord și Bulgaria.
• Istorie: Vlahii din Macedonia au fost concentrați istoric în orașe precum Bitola și în jurul munților. În perioada otomană, au stabilit colonii comerciale importante și au avut influență în centrele urbane. În secolele XIX și XX, vlahii din această regiune au participat la mișcările naționale de independență, în special în Grecia.

5. Vlahia Moravă

• Localizare: Serbia, în jurul văii râului Morava.
• Istorie: Vlahii au fost prezenți în statul medieval sârb, iar regiunea a fost cunoscută pentru comunitățile sale vlahe, în special în Valea Moravei. Aceștia erau implicați în serviciul militar, agricultură și creșterea animalelor, formând adesea o clasă etnică distinctă în societatea medievală sârbă. Unele elemente ale culturii vlahe persistă în părțile de est ale Serbiei și astăzi.

6. Vlahia Herțegoviniană și Bosniacă

• Localizare: Regiunile muntoase din Bosnia și Herțegovina.
• Istorie: Vlahii au jucat un rol semnificativ în Regatul medieval al Bosniei și în Herțegovina, unde au făcut parte din economia rurală și pastorală. Mulți vlahi de aici s-au asimilat în identitățile sârbe și bosniace de-a lungul timpului, în special în perioada otomană.

7. Vlahia Veche (Stari Vlah)

– Localizare: pe teritoriul Bosniei de Est, Herțegovinei și Serbiei de Vest, aici găsim și platoul Romanja planina ;

8. Sirmium Vlahia - Țara Românească

-  Localizare :   pe malul sudic al Dunării și râul Sava (Valea Timocului).

Influența Istorică Generală

• Vlahii erau în principal păstori, cunoscuți pentru stilul lor de viață nomad sau semi-nomad, având grijă de oi și alte animale. Din acest motiv, locuiau adesea în regiuni muntoase și izolate, iar mobilitatea lor a contribuit la răspândirea culturii lor în Balcani.
• În timpul Imperiului Bizantin, vlahii erau importanți ca mercenari și comercianți. Multe dintre regiunile lor s-au bucurat de un grad de autonomie în schimbul contribuțiilor militare sau economice.
• În perioada otomană, vlahii erau recunoscuți ca un grup distinct și adesea primeau privilegii în schimbul serviciilor lor. Acest lucru i-a ajutat să-și mențină cultura și limba timp de secole.
• În secolul al XIX-lea, odată cu mișcările naționale din Balcani, identitatea vlahă a început să fie absorbită în identitățile naționale mai largi din Grecia, Serbia, Bulgaria și România, deși unii aromâni au continuat să afirme o identitate distinctă.

Diferitele "Vlahii" din Balcani reprezintă amprenta istorică a acestor comunități vorbitoare de limbă latină, adaptarea lor la un peisaj politic în schimbare și integrarea lor în statele moderne din regiune.