Cover Image

Vagabunzii în Dobrogea, 1884

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Octombrie 2026
Timp de citire: 6 minute

Scriu rândurile de mai jos despre o temă veche şi totuşi mai actuală ca oricând în Europa, o temă care mă privește, într-un fel, personal, în condițiile în care mă aflu, ca „străin” de origine română, în mijlocul unei Europe tot mai naționaliste, și aceasta sub presiunea imigrației dinspre spații culturale în care creștinismul și ordinea democratică sunt, în parte, negate.

Scriu sub influența propriilor resentimente și prejudecăți, pe care încerc însă să le țin sub control, simțindu-mă, din punct de vedere etic, asemenea lui Ulise între Scila și Caribda. Europa se afla sub semnul orientarilor extreme, de dreapta, de stanga şi a inceputului unei islamizări surprinzătoare, in parte politice, militante, a spaţiului tradiţional creştin.

°°°

Cu mult înainte de apariția cărții lui Theodor Herzl, Der Judenstaat („Statul evreilor”), în 1896, lucrare care avea să contribuie decisiv la formularea programului sionismului politic, problema insecurității evreilor în Europa și nevoia unui cămin național pentru poporul evreu se conturau deja pe fundalul unor manifestări tot mai vizibile de ostilitate, discriminare și excludere.

În România, asemenea atitudini se reflectau nu doar în discursul politic și în dezbaterile privind statutul juridic al evreilor, ci și în presa vremii, unde prejudecățile și stereotipurile antisemite erau adesea prezentate drept opinii legitime despre realitatea socială.

Dobrogea, intrată sub administrație românească după Războiul de Independență din 1877–1878, oferă un exemplu grăitor al acestor tensiuni. În teritoriul aflat într-un proces de reorganizare administrativă și integrare în statul român, prezența evreilor devenea subiect de controversă, fiind uneori asociată, în discursul public, cu presupuse probleme de ordine și cu amenințări la adresa intereselor locale. Un articol publicat în Gazeta Transilvaniei la 4 martie 1884, sub titlul „Vagabonzii în Dobrogea”, ilustrează elocvent acest limbaj al excluderii.

Reluând o corespondență din Constanța apărută în Vocea Covurluiului, textul prezintă evreii drept o prezență nedorită și susține expulzarea lor, invocând măsuri administrative împotriva celor etichetați drept „vagabonzi”.

Dincolo de informațiile concrete pe care le oferă despre administrația Dobrogei și despre măsurile de îndepărtare a unor persoane din județul Constanța, articolul este relevant mai ales prin felul în care construiește imaginea evreului ca străin, intrus și factor de dezordine.

Menționarea celor 135 de evrei înscriși pe o listă a presupuşilor vagabonzi din Constanța dezvăluie mecanismele prin care un discurs discriminatoriu putea transforma o categorie etnică și religioasă într-o țintă colectivă.

Privit în contextul epocii, documentul nu trebuie citit ca o descriere neutră a comunităților evreiești din Dobrogea, ci ca o mărturie asupra prejudecăților și atitudinilor care circulau în presa românească a secolului al XIX-lea. El ne invită să observăm cum, cu mai bine de un deceniu înainte de apariția lucrării lui Herzl, discursul antisemit făcea deja vizibilă una dintre problemele fundamentale care aveau să alimenteze dezbaterea sionistă, vulnerabilitatea evreilor în societățile în care dreptul lor de a locui, munci și aparține era contestat.

°°°

"Vagabunḍii in Dobrogea.

Se scrie din Constanţa „Vocei Covurluilui“: Sub dominaţiunea Turcilor, în Dobrogea nu se aflau Evrei de câta de sămenţă, și unde câte unulū, și aceia cu fesurĭ și cealmale.

Indată ce Dobrogea a trecută în stăpânirea României, Evreii civilisaţĭ din România și alte țĕrĭ s'au năpustită asupra ei, ca niște lăcuste flămânde, cu tóte că art. 4 din legea organisării Dobrogeĭ opreșce categoricŭ de a se puté stabili cine-va în Dobrogea fără autorisațiunea administrațiunii.

Bine au trăită în Dobrogea și bine le mergea trebşórele, dér vorba Românului, tóte sunt pênă la o vreme; acŭm li s'a împlinită și lorŭ. Prefectura de aicĭ, de și târdiŭ, dér destulŭ de timpuriu pentru a curmă răulŭ pănă cândŭ nu prinde rădăcină, a luatu dispoțiuni, ca în timpulŭ mai scurtă posibilă sě isgonéscă pe toţĭ vagabonḍii din județulŭ Constanţa.

Mare trebue sě fie numĕrulŭ lorŭ, de óre-ce numai din orașulŭ Constanţa figuréză pănă acum pe listă 135 vagabonḍĭ, toţĭ Evreĭ, dintre carĭ unii vorŭ fi espediaţĭ cu vapórele de pe Dunăre, ér alții cu cele de pe mare, spre a se duce de unde au venitŭ. Ași dori sě audu, că acéstă disposițiune se aplică și în județulŭ Tulcea, care nu credŭ sě fi fostŭ mai norocosŭ în acéstă privinţă."

Gazeta Transilvaniei, 4 martie 1884

°°°

În perioada interbelică, comunitatea evreiască din Constanța număra aproximativ 1.800 de persoane, reprezentând circa 3 % din populația orașului.

Astăzi, în 2026, Comunitatea Evreilor din Constanța mai numără aproximativ 40 de membri, majoritatea în vârstă.

Templul Sefard din Constanța din imagine (cunoscut și sub numele de Templul Spaniol) a fost complet demolat în anii 1980.

Construcția, ridicată pe strada Mircea cel Bătrân (la numărul 18), sinagoga comunității evreilor sefarzi a fost inaugurată în anul 1908. A fost un edificiu impresionant, construit în stil arhitectural gotic-catalan.

În timpul războiului, clădirea a fost confiscată de autorități și transformată în depozit de alimente, echipamente și harnașamente pentru trupe.

După al Doilea Război Mondial, ca urmare a emigrării masive a comunității evreiești, templul a rămas părăsit începând cu anul 1947. În timp, fără reparații și întreținere, s-a degradat accelerat, iar cutremurul din 1977 i-a afectat grav structura de rezistență.

Din cauza stării avansate de prăbușire și a riscurilor publice, clădirea a fost demolată definitiv în anii 1980 în timpul regimului comunist.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

1823
Techirghiol
06.11.2026 21:49
Actual: 7° C
Viteza vantului: 3.13 m/s