Vâlcelele, Valeli

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Noembrie 2025
Timp de citire: 5 minute

În căldura molcomă a după-amiezii dobrogene, trecând și pe lângă vestita vale sălbatică Kiragi — cândva cuib de bandiți — ajungem la Vâlcelele, locul care purta odinioară un nume deosebit de melodios: Valala sau Valalî.

Dar iată ce ne spune Grigore Dănescu în Dicționarul său geografic din 1897 despre această localitate:

„Valali, sat în plasa Mangalia, cătun al comunei Keragi, situat în partea meridională a plășei și a comunei, la 5 km spre sud de cătunul de reședință Keragi, este așezat pe valea Daulukioi-dere, tocmai la locul unde se deschide în valea Akargea sau Keragi.

Este închis dinspre nord de dealul Mezarlâc-Sîrti, cu vârful său Valali (102 m); dinspre sud-vest de dealul Valali-bair; iar dinspre sud-est de dealul Hoșcadin, cu vârful său Buiuk-tepe-Hoșcadin (117 m). Suprafața sa este de 2.865 ha, din care 23 ha sunt ocupate de vatra satului; populația numără 67 de familii, cu 231 de suflete, care se ocupă mai ales cu creșterea vitelor.

Drumul Dauluchioi–Sarighiol trece prin partea nordică a satului; din sat mai pornesc drumuri comunale spre Keragi, Hoșcadin și două spre Bulgaria."

Nu se specifică nimic despre etnia locuitorilor, dar se face referire la drumurile care duc în Bulgaria.

Valali – martor la o răscoală uitată

În ziarul românesc Tribuna Poporului din iunie 1900, satul este pomenit ca martor — de pe partea românească a frontierei — al unei răscoale țărănești deosebit de violente izbucnite la vecinii bulgari. Despre această revoltă, istoria oficială bulgară nu pomenește aproape nimic. Cel puțin, eu nu am găsit referințe directe.

°°° Revoluția din Bulgaria

Despre răscoala din Bulgaria, foile din România aduc următoarele știri:

Fugărirea răsculaților. — Concentrarea lor la Sulimanlak.

Cea mai mare parte dintre răsculați, îngroziți de spectacolul oribil ce li se prezenta înaintea ochilor, au luat-o la fugă, fiind alungați de cavalerie cu săbiile scoase, lăsându-și unii armele și proviziile și trăgând după ei pe cei răniți, care mai dădeau speranță de scăpare.

Toți cei fugiți, împreună cu țăranii răsculați din alte sate, s-au concentrat în număr de câteva mii la satul Sulimanlak, în dreptul cătunului Valala, comuna Chiragi, unde s-au fortificat și așteaptă atacul armatei. Ei au fost acum înconjurați de restul garnizoanei din Dobrici, care a venit la 15 iunie seara în ajutorul celorlalți soldați.

Întinderea revoltei.

Din toate satele de pe frontieră vine vestea că revolta ia proporții înspăimântătoare. Toate satele de pe malul Dunării și până la mare sunt în fierbere. Pe toate dealurile se văd convoaie mari de țărani care se îndreaptă spre anumite centre.

Întărirea autorităților române.

Autoritățile române, temându-se ca nu cumva revolta să se întindă și în satele locuite de bulgari din Dobrogea, și ca agitatorii să nu se refugieze pe pământ românesc, au luat dispoziții severe pentru ca granița dinspre Bulgaria să fie întărită. Detașamente din Constanța au plecat spre frontieră.

Scene barbare. Noi trupe la fața locului.

Parte dintre primarii, notarii și învățătorii care au fost capii răscoalei au putut scăpa cu fuga din Sulimanlak în momentul blocării răsculaților. Nu se știe nimic despre soarta lor. Se așteaptă la Sulimanlak și Duran-Culac noi ajutoare militare, deoarece există temeri că satele din împrejurimi sunt și ele răsculate.

Se mai află, cu mare greutate, că după împușcarea căpitanului și a sublocotenentului, luând comanda un sergent-major, acesta a fost imediat tăiat în bucăți de țărănime, iar membrele corpului aruncate și călcate în picioare de răsculați. Pichetele românești sunt dublate cu vânători și bine păzite.

Căpitanul împușcat la Duran-Culac se numea Stoianov, iar sublocotenentul Tabacoff. Ieri, 16 iunie, au fost înmormântați cu onoruri militare la Pozarcic.

(Tribuna Poporului, iunie 1900)

°°°

Iată, deci, evenimente despre care istoria bulgară nu pare să fi păstrat aproape nicio urmă.

Cu greu am găsit o confirmare: conform sursei bulgare Фактор, în perioada 1899–1900 au avut loc peste 190 de mitinguri de protest țărănești împotriva proiectului de lege privind impozitul pe produsele agricole („zeceatul”), care s-au transformat în revoltă deschisă în primăvara–vara anului 1900.

Vâlcelele astăzi

În rest, Vâlcelele este un sat adormit, tipic dobrogean. Unele case păstrează încă o arhitectură rurală deosebit de interesantă. Puținii locuitori „activi” ai după-amiezii târzii se adună la mica cârciumă improvizată a satului — magazinul cu „de toate”.