Veșnica teamă de Rusia, „Îngerul păcii”

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Octombrie 2025
Timp de citire: 7 minute

Dobrogea și politica externă a României după 1878

Victor Verzea (1866–1940), politician și colonel român, ne arată, într-un fragment al unei analize asupra politicii externe a României la 1908, de ce „Marile Puteri” au decis în 1878 schimbul de teritorii dorit de Rusia. Aceasta trebuia oricum să primească ceva, iar România a fost nevoită să cedeze Basarabia Rusiei, cele trei județe din sud, pentru a primi în schimb Dobrogea, o stavilă împotriva expansiunii Rusiei spre sud.

° ° °

"Sint o sută de ani, de cînd marele diplomat francez Talleyrand a zis că «centrul de gravitate al lumei nu este nici pe Elba, nici pe Adige, el este tocmai la hotarele Europei, pe Dunăre» cu toate că la această epocă unitatea germană sau italiană nu era făptuită, căci văile Adigelui și ale Elbei trebuiaă să se mai roşească, pentru realizarea acestor unități naţionale. Profeţia de mai sus este adevărată și întreagă şi astăzi.

Dragostea de a se învecini cu Dunărea, a făcut pe Rusia la 1877 să ne răpească Basarabia, spre a-şi crea, pentru un război viitor, o bază de operaţie mai-largă şi dacă ar fi putut, ar fi dat Dobrogea Bulgariei, din care spera: că va putea face o Gubernie rusească. In acest-caz, într'un război viitor, înaintarea armatei rusești spre Constantinopol ar fi fost o simplă plimbare, căci linia Dunărei, cetăţile care formau quadrilaterul turcesc şi linia Balcanilor, de care s-au sfărimat în trecut de atitea ori oștirile ruseşti, nu mai erau în stăpînirea Turciei. Europa a dat Dobrogea Romîniei, pentru a zădărnici planurile Rusiei și a crea un stăvilar puternic între ea și Bulgaria." [...]

Maior V.Verzea ASUPRA POLITICEI NOASTRE EXTERNE Sămănătorul, 14 decembrie 1908

° ° °

Autorul mai arata ca după războiul din 1877, armata română s-a reorganizat și echipat corespunzător, pregătindu-se pentru posibile conflicte viitoare. În anii 1886–1887 au apărut în revistele militare analize privind apărarea Transilvaniei și posibilele linii de atac în cazul unui război cu Austria și Rusia. Maiorul Verzea a abordat tema neutralității României și a evidențiat importanța alianței cu Puterile Centrale (în special cu Austro-Ungaria) ca mijloc de securitate și sprijin în fața amenințărilor din nord și sud.

Totuși, autorul critică lipsa unei conduite naționale coerente, în special în Parlament, unde au existat conflicte care au afectat unitatea și demnitatea țării. De asemenea, se subliniază necesitatea rezolvării „chestiunii naționale” privind situația românilor din Ungaria, considerată esențială pentru stabilitatea și eficiența alianței. Fără o înțelegere reală și justă între români și maghiari, alianța riscă să fie fragilă, iar România să piardă sprijinul și unitatea națională. În concluzie, alianța cu Puterile Centrale este văzută ca vitală, dar condiționată de respectarea intereselor și demnității românești.

Aici apare schițat pentru prima dată paradoxul unei alianțe, în special cu Austro-Ungaria, menită să apere Transilvania de un eventual atac rusesc, fără a se lua însă în considerare adevăratele interese ale României în Ardeal, în anii 1908.

° ° °

P.S. Nu știu câți au înțeles că, în articolul de mai sus, este vorba despre o alianță secretă încheiată între România, Germania și Austro-Ungaria, alianță pe care România a încălcat-o atunci când a intrat, în august 1916, în Primul Război Mondial de partea Antantei.

° ° ° Legenda hărții umoristice a Europei din 1914 ne arată, într-un mod ironic, situația internațională din preajma Primului Război Mondial:

Germania. Michel germanul și-a pus casca de război peste boneta lui Zipfelmuge și se întinde și se întinde cu toată puterea, deja i-a prins pe francezi de guler și îi bate bine pe urșii ruși. Vulturul imperial eliberează din stupul german un număr surprinzător de albine asupra dușmanilor.

Austro-Ungaria luptă cu îndârjire împotriva Rusiei și Serbiei și calcă pe Montenegro. Entuziasmate și unite, toate popoarele sale se năpustesc asupra spectrului rus.

Franța, în retragere, cere ajutorul Angliei, turcii săi cer iertare, în timp ce cocoșul galic cântă victorie după rețeta din 1870/71.

Rusia, cu cocarda „Îngerul păcii”, deschide gura înfiorătoare pentru a devora Germania și Austria, fluturând sticla de Wutky și biciul revoluției, în timp ce „insectele” germane îi verifică dinții goi și îi rup colții otrăvitori. Ursul rus, care poftește la stupul german, este alungat de albine, în timp ce polonezul îi alunecă pe cocoașă, iar Finlanda cheamă un eliberator.

Anglia, după ce a determinat și Egiptul să declare război, stând pe sacii săi de bani, face pentru prima dată cunoștință cu pumnul blindat. Șarpele indian îi provoacă probleme respiratorii buldogului său, iar Irlanda încearcă să taie frânghia răsucită.

Belgia, a cărei populație se dovedește a fi un broască otrăvitoare, este deja înțepată de acul german, pentru a fi încorporată în colecția germană.

Serbia, care a declanșat războiul mondial cu bomba sa ucigașă, se contorsionează, prinsă de ambele urechi de vulturul bicefal austriac.

Muntenegru. Grasul Nikita luptă imprudent împotriva Germaniei și Austro-Ungariei și primește cu bucurie rublele rusești pentru asta.

Italia, legată de Tratatul Tripartit, așteaptă în cizma sa, înarmată și aprovizionată cu sardine, momentul intervenției sale.

Spania. Regele Alfons își numără fondurile de război, familia sa este împotriva cheltuielilor inutile, în timp ce cavalerul Don Quichote își flutură deja entuziast lancea.

Portugalia se sprijină confortabil de Spania, citind rapoartele de război.

Olanda este deranjată nepoliticos la micul dejun, când o bombă rătăcită cade în ceașca de cacao.

Danemarca se ocupă în mod pașnic de livrările de unt către Germania, baioneta din 1864 are dispozitiv de tragere.

Norvegia, ca prietenă și soră a germanilor, ne aplaudă.

Suedia observă cu atenție și se pregătește pentru evenimentele din Rusia.

Elveția privește cu seninătate incendiul mondial și creează deja un azil pentru marii prinți ruși fără adăpost.

România își forjează cu energie sabia.

Bulgaria. Ferdinand își șterge cu zel sabia încă însângerată de la războiul din Balcani.

Grecia, cu bucata cucerită din Turcia, se gândește cu istețime la comportamentul său viitor.

Albania. „Comisia” rămâne în așteptare, în rugăciune tăcută.

Turcia. Sultanul rănit în războiul balcanic se odihnește pe patul de boală, dar nu este împotriva ideii de a aprinde o scânteie în Rusia, care ar putea provoca explozia butoiului cu pulbere din sudul Rusiei.

Japonia este atrasă de Anglia pe teatrul de război european și își arată dinții de prădător împotriva Germaniei.