Vieaţa economica a românilor macedoneni

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Octombrie 2024
Timp de citire: 8 minute

Nemții au o expresie legată de Vlahi și Vlahiile lor; "jemanden în die Walahei schicken" , adică a trimite pe cineva în Valahia, undeva departe în pampa și "wo der Pfeffer wächst", acolo "unde crește piperul", adică foarte departe.

Iată că aflam mai jos despre Vlahiile românești din Balcani, că acolo se cultiva "piperul roșu" . Atenție, aici este oglindita societatea aromânilor într-o epocă relativ apropiată de cea modernă. Se pare că punctul despărțirii definitive a Vlahilor de nord și de sud de Dunăre a fost unul mult mai ancorat în trecut decât am presupune-o.

° ° °

Vieaţa economica a românilor macedoneni.

Prin deosebirile în graiu şi prin deosebirile de ocupaţiuni, românii macedoneni se împart în două grupuri : unul e grupul agricultorilor, a căror vieaţă e la fel cu acea a ţăranilor cultivatori de pământ de pretutindeni. Aceştia sunt aşa numiţii români megleniţi, în număr total de 20—25.000 de suflete. Ei trăiesc în vilaetul Salonic, districtul Gheovgheli în sate, dintre cari cel mai mare e Nânta cu vre-o 700 de familii, trecute de un veac şi jumătate Ia islamism, dar păstrându-şi neschimbate graiul şi felul de traiu. Locuitorii Nântei sunt singurii români musulmani din toată Turcia. Românii megleniţi formează singura şi adevărata clasă agricolă a românilor macedoneni. In limba lor au întrat comparativ mai multe elemente slave, iar prin fonetică această limbă seapropie mai mult de acea vorbită de românii din Dacia-Traiană.

Unii dintre megleniţi îşi au pământul lor propriu, sunt însă sate întregi ale căror pământuri aparţin diferiţilor bei turci. De vreme îndelungată se fac sforţări mari din partea locuitorilor, ca să răscumpere pământurile delà bei. Sunt mulţi sorţi de izbândă, dacă vor aveà parte de împrejurări normale şi de sprijin material din afară.

In această privinţă un concurs puternic le-ar puteà da Banca românească, înfiinţată de curând Ia Salonic. Ajutându-i, Banca nu riscă nimic, îşi plasează banii cu o dobândă convenabilă şi totdeotată le aduce un serviciu însemnat lor şi cauzei naţionale din Turcia, de care şi românii megleniţi s'au alipit definitiv. In afară de agricultura propriu zisă, românii megleniţi se mai ocupă şi cu fabricarea aşa numitului piper roşu — cum îi zice în Macedonia — sau boia de ardeiu, cum i-se zice în ţară, cu fabricarea vaselor de pământ etc. O foarte importantă ramură de activitate pentru dânşii este şi creşterea gândacilor de mătasă.

Românii megleniţi, cari sunt oameni foarte deştepţi, Întreprinzători şi de o tenacitate uimitoare, alcătuesc, precum se vede din numărul ior, cel mai însemnat grup al românilor macedoneni, grosul populaţiunilor româneşti din Turcia îl formează aromânii propriu zişi, adecă acei aromâni pe cari îi întâlneşti in toate oraşele Orientului, cari au cele mai mari şi mai frumoase comune de munte şi cari, necontestat, sunt din toate punctele de vedere elementul superior tuturor naţionalităţilor din Orient.

Pentru a lămuri mai bine condiţiunile vieţei economice a acestor aromâni, trebuie să mergem înapoi cu cel puţin un veac şi jumătate. Lucrul acesta e indispensabil, căci sitele erau atunci aşezămintele lor, altele condiţiuni de traiu şi cu totul altele sunt cele de astăzi. Nici un popor din Turcia n'a suferit schimbări atâta de adânci şi în toate privinţele ca aromânii. Şi aşişderea nici un popor n'a încercat lovituri mai dureroase în organizmul său ca poporul aromânesc. Iată acum un veac şi jumătate în Macedonia propriu zisă aromânii erau în număr foarte mic. In schimb însă, începând delà nordul Albaniei şi mergând înainte de-a lungul şirurilor şi ramificaţiunilor munţilor Oramoste şi Pindul şi până jos de tot în Grecia, toată acea întindere era lo cuită fără întrerupere de aromâni.

Acolo erau acele ţinuturi pe cari altădată grecii le numeau Ano-Vlahia (Vlahia-de-sus) şi Megalo-Vlahia (Marea-Vlahie). Acolo erau marile oraşe aromâneşti, în fruntea cărora stătea mândra, şi puternica Voscopole (astăzi un sat neînsemnat) cu număroasele sale castele şi palate, cu biblioteca, tipografia şi academia sa, cu cei mai bine de 70.000 de locuitori ai ei, toţi oameni cu dare de mână, comercianţi cu reputaţie europeană. In această Voscopole a fost odată şi cultură, bogăţie şi civilizaţie multă. Pe vremea aceea aromânii după natura ocupaţiunilor lor se puteau divide în două grupuri mari : a) comercianţi şi meseriaşi ; b) crescători de vite. Agricultori nu erau, cei ce se ocupaucu cultivarea pământului fiind cu totul neînsemnat.

Comerţul era monopolul aromânilor din grupul voscopolean, adică al aromânilor, cari alcătuiau fostele oraşe Voscopolea, Nicea, Lenetopea,Lânca, Nicoliţa etc, toate aflătoare în Albania şi aşezate aproape unul de altul. Aceşti aromâni — cei dintâi cari au primit cultura şi civilizaţiunea — au fost şi au rămas până în zilele noastre cei mai pricepuţi şi mai întreprinzători comercianţi.

Să dau un sigur exemplu de actualitate şi caracteristic. In oraşul albanez Coriţa, care este o piaţă comercială însemnată, nu s'a putut stabili până astăzi un singur negustor ovreu şi aceasta pentru binecuvântatul motiv că aromânii voscopoleni, cari formează pătura comercială prin excelenţă a Coriţei, au ieşit biruitori din lupta şi din concurenţa cu ovreii, reuşind să ajungă stăpâni pe teren. Aceşti comercianţi, cu dibăcia şi iscusinţa înăscută într'ânşii, au jucat pe vremuri un rol de căpetenie în orient, acaparând mai toată mişcarea economică.

In Turcia nu se făcea nici o operaţie fără dânşii, fără sprijinul şi amestecul lor. Nu numai atât. Aromânii din grupul vascopolean au fost aceia, cari au pus în legături economice provinciile întinsului, odată Imperiu Otoman cu Statele Occidentului. Aşa zisele »companii greceşti«, cari îşi întindeau activitatea lor şi în ţările româneşti aveau puternice aşezăminte de bancă şi de comerciu la Braşov, la Viena, la Budapesta etc., nu erau altceva decât asociaţii comerciale de aromâni din grupul voscopolean.

De asemenea dânşii făceau un întins comerciu de import şi export cu republicile şi oraşele înfloritoare ale Italiei, cum au fost J Veneţia, Florenţa, Milano şi altele. Aceştia sunt, ori mai bine zis au fost, comercianţii aromâni din grupul voscopolean.Printre dânşii găsim şi arhitecţi cu o pricepere şi o inteligenţă date de natură, iar nu căpătate prin studiu. In această privinţă e destul să spunem, că cele mai frumoase biserici şi monumentele mai de seamă din Turcia sunt opera arhitecţilor aromâni.

Dintre aromânii din grupul voscopolean au ieşit şi meseriaşi iscusiţi, mai ales în lucrarea argintului în filigrană. Dar meseriaşi îndemâna tici găsim şi la aromâni, specificaţi sub denumirea de motani, cari şi până astăzi au ca centté principale orăşelele din Grecia : Malacaşi, Călăreţii etc. Grupul aromânilor crescători de vite a fost şi el foarte însemnat şi puternic. In acest grup întră aromânii ce locuesc în munţii Pindului (atât în Turcis cât şi în Grecia) precum şi fărşiroţii.

Aceşti aromâni nu duceau (şi mulţi nu duc nici până astăzi) o vieaţă sedentară, vara stândla munte, iar iarna coborându-se în ţinuturile calde. Ei aveau număroase turme de oi şi herghelii de cai şi de iepe. Erau bogaţi şi duceau o vieaţă cu totul independentă, în loc de bir plătind împărăţiei un mic dar, peşcheş.

Ca o dovadă de bogăţia lor — din nefericire acum apusă — spuneau că erau celnici, având câte 15—20.000 de oi, în afară hergheliile de cai. Dintre aceşti aromâni erau şi foarte mulţi chirigii. Caravanele de cai şi de catâri ale românilor erau vestite şi unice. Tot transportul înPeninsula-Balcanică şi în o bună parte din Austria era făcut de aromâni.

Aceasta era situaţia lucrurilor de acum un veac şi jumătate. într'un articol viitor voiu arăta cauzele cari au schimbat-o, fazele prin cari a trecut vieaţa economică a aromânilor şi starea lor de azi. într'un articol special voiu arăta ce probleme economice sunt de adus în condiţiunile de traiu ale lor.

(C. B. Pop.)

Tribuna, Arad, Mercuri, 11 | 24 Iulie 1907