Cover Image

VLAHII, CLASĂ SOCIALĂ ÎN VOEVODATELE ROMÂNEȘTI

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2025
Timp de citire: 12 minute

"... existența acelei clase sociale, ai cărei părtași ne sunt cunoscuți din acte interne, subt numele de vlahi." ?!?!

În articole anterioare remarcam evidenta apartenență slavă a "Voievozilor" și "Bojarilor" voevodatelor românești, cel puțin în primele secole ale "descălecatului". Limba, cultura și legăturile de familie cu familiile slave din Serbia, Bosnia, Herzegovina sau Bizanț, Constantinopol existau fară tăgadă.

Iată că acum am dat peste o lucrare a lui Dinu Arion, care se ocupa cu apartenența socială ( și etnică ) a "Vlahilor" în aceste structuri feudale de tip "voevodat", care dă de fapt toată istoria României peste cap. Practic, fară să spună explicit, Dinu Arion face aici diferențierea între "Vlahi" , iobagi sau "coloni" și "proprietarii de pământ" din voevodate, feudalii, care au fost ceea ce au fost (slavi), dar in nu "Vlahi" și dă de pământ cu toată istoria națională a României de până acum.

Într-un articol anterior am publicat harta toponimelor slave creată de Bogdan Giușcă pentru teritoriul României de astăzi. Nu-mi imaginam cum , în contextul istoriei știute de până acum, s-a făcut tranziția de la societatea slavă la cea românească și cum de s-au transmis toate aceste sute de denumiri slave societății care le-a dus mai departe și ai căror urmași alcătuiesc România de astăzi. În rândurile de mai jos avem explicația. Vlahii au venit sau au fost aduși aici ca și "coloni", ca forță de muncă fară pamânt. De-a lungul timpului, prin numărul lor mare, Vlahii au dus la "românizarea" societății slave feudale care-i conducea sau mai degrabă stăpânea.

Mai jos redau numai un fragment considerand că exprimă oarecum esența lucrării.

° ° °

VLAHII, CLASĂ SOCIALĂ ÎN VOEVODATELE ROMÂNEȘTI, 1940 DINU C, ARION CONFERENȚIAR UNIVERSITAR

Printre fenomenele sociale, ce au țesut trama, în multe locuri rămasă întunecată, a istoriei principatelor, unul din cele mai interesante este existența acelei clase sociale, ai cărei părtași ne sunt cunoscuți din acte interne, subt numele de vlahi. In prezenta lucrare vom încerca să lămurim ce anumită clasă socială au alcătuit-o vlahii, precum și motivul denumirii lor, ca membri ai ei.

Spre desvoltarea lucrării noastre se impune prealabila elucidare a înțelesului primordial de Vlah. In limba paleo-slavă a documentelor noastre Vlah, precum formele înrudite, aflătoare și în limbile slave învecinate, rusă, polonă, sârbă, slovacă, bulgară, etc., etc., astfel ca Vlasie, Volosc, Bolohov, Volohov, înseamnă Român, fie el carpatic, fie el balcanic. Desemnarea aceasta, subt apelativul de Vlah sau subt asonanțele lui, a Românului, face parte de altminteri dintr’un fenomen general linguistic, care se observă în Europa Evului Mediu, și se traduce, nu numai la popoarele de rasă slavă, ci și la popoarele de alte rase, prin denumirea popoarelor romanizate, acelor astfel, care vorbeau o limbă provenită din latina vulgară, printr’o chemare asemănătoare cu susnumitul apelativ de Vlah. Astfel la Francezi, Blas, Blac, Blaque, Valaque, Morlaque, Vallon, Welche; la Germani, Welsch, Valah, Vlachin; la Italieni, Valachi, Morlachi; la Englezi, Wales; la Greci (Byzantini), Vlahos; la Unguri, Olah, Olat; la Arabi Aulak; la Mongoli Iflak, Ulag; la Turci, Iflak, etc., etc.1).

Vlah însă a avut deseori și un alt înțeles, mai târziu, acela de a desemna, indistinct de naționalitatea lor, pe părtașii unei clase economice, și anume ai celei a păstoritului. Astfel cei, pe cari îi numeam în Balcani și în Carpați, în decursul veacurilor, baci, păstori, ciobani, ori păcurari, chiar dacă nu erau de naționalitate română, acei ajunseseră pe alocuri să fie numiți vlahi de către străini. Căci faptul îndeletnicirii străvechi și specifice a populațiunilor romanizate din Sud-Estul european, a Vlahilor din Evul Mediu, dincoace și dincolo de Dunăre, anume păstoritul, a ajuns să transfere celor, care îl practicau, și indiferent atunci de rasă, numele însuși de Vlahi . Acest proces semantic al transformării unei noțiuni într’alta, din aceea de naționalitate sau de limbă, în aceea a unei activități si unei stări economice, îsi are însemnătatea lui si e de retinut.

Deci Vlah, cu formele lui înrudite, e, pentru popoarele, ce se învecinesc cu poporul românesc, apelația curentă șipreciză a părtașului acestui popor, a Românului; pe alocuri a celui, ce se îndeletnicește cu păstoritul. Vlahii, pentru limbile străine, întru cât ne privește, sunt întotdeauna Românii și deseori păstorii.

Subt această chemare suntem cunoscuți dela primele mențiuni despre noi în îndepărtatul Evul Mediu și continuăm a fi cunoscuți în tot decursul istoriei noastre. întrebarea se pune atunci, mai întâi: ce anumită clasă socială o desemnează Vlahii — sau mai bine zis o alcătuesc Vlahii — apoi cum au ajuns Vlahii să constitue o clasă socială, atunci când însemnau un popor, sau mai bine zis, cum înțelesul de vlah a desemnat în voevodate un membru al unei anumite clase sociale, atunci când primordialul lui înțeles a fost acela al unui întreg popor ?

In privința întrebării ce anume clasă socială o alcătuesc Vlahii, se cuvine, firește, să arătăm știrile documentare, cari ne obligă, ele în primul rând, la această întrebare. Căci avem o serie de acte, care ne vorbesc de Vlahi, fie ca subiecți, fie ca o calificare, ce li se referă lor, fie cu înțelesul chiar de clasă socială, fie ca un sens apropiat. Astfel într’un act al său din 1470, Ștefan cel Mare confirmă « Tătarului și robului nostru, care a fugit dela noi... în țara «leșească, Oană și copiilor lui, ca să se întoarcă înapoi, de robie « să fie pentru veci iertat... și să șează în țara noastră slobod « și fără de nicio siluire, cum șed și trăiesc în țara noastră, toți « volohove, după legea volovscăim... și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al Tătarilor. .. «ci să plătească după legea volovscăim. . . iar mai mult decât «atât nimănui să nu dea.. . » .

într’un act anterior din 1445 al lui Ștefan II Voevod se vorbește asemenea de « zakon volovskom», de legea vlahă, conform căreia un Tătar, dacă va fi, eventual, iertat de robie, urmează să trăiască liber

Intr’un act muntean din 1470 al lui Radu Voevod cel Frumos, se face mențiune de « zakon vlașki », după care se plătește mănăstirii Tismana, dreptul de pășunat pe munții ei.

In 1481, Ștefan cel Mare la proclamația, care o adresase el boerilor, judecilor, judecătorilor și siromahilor din județele Buzău și Brăila, primește un răspuns din partea boerilor, cnejilor și vlahilor ai acelor județe, deci din partea acelora, cărora el se adresase. Fără îndoială aci, că deoarece clasele sociale din proclamație corespundeau cu cele din răspuns, siromahii corespundeau cu vlahii 6).

Se menționează într’un act muntean din 1533 al lui Vlad Vintilă-Vodă, niște «vlasie» (vlahi) organizați ca și proprietarii, în ceată « subt Miclăuș cu frații săi », spre a cumpăra munți întregi și părți din ei, părți de moșii și sălașe de țigani 7).

Intr’un alt act domnesc din 1535 tot muntean, se face deosebirea într’un dobitoc « boliarschi » (boeresc) și unul vlah,opriți de pășunele mănăstirii Tismana 8).

Un act din 1596 9) al lui Mihai Vodă Viteazul, arată « că în zilele domniei mele păgânii de Tătari au intrat în Țara Românească și au făcut mult rău și prădăciune peste toți vlahii...» — iar boerii, la cari se referă actul își pierd cu acest prilej « cărțile lor de moștenire ». Aceste sunt actele interne, ce le cunoaștem, cuprinzând denumirea de vlah, dată unei persoane, sau calității ei, sau încă legii, de care depinde. Aceste puține știri, din care reese însă înțelesul de clasă socială a vlahilor, își au înțelesul acesta confirmat și prin știri conexe referitoare la alcătuirea socială a principatelor și prin înțelesul, ce-1 capătă în trecut, precum vom vedea, « zakon vlașchi », « voloscom zakon », legea vlahă.

Dar deoarece e vorba de o clasă socială, ce o atestă volohovii din actul din 1470, vlahii din actele din 1481, 1533 și1596, se impune atunci primordiala chestiune: ce anume clasă o alcătuesc dânșii ?

Știm, că sistemul feudal se întemeiază în mod esențial pe raporturile omului cu pământul, pe modurile de posesiune a lui sau de dependență față de dânsul și așa fiind, ele, aceste moduri de posesiune sau de dependență, stabilesc categoriile sociale, cu gradațiile aferente de libertate și de putere în societate. Iar într’o societate de anumit tip feudal, ca societatea din trecutele voevodate, când statutele de nobil sau de nenobil, adică acela, care comporta o libertate maximă și un rol social activ, și cele, care comportau libertăți și roluri sociale din ce în ce mai reduse, aveau drept descriminare drepturi de proprietate asupra pământului, așa cum se înțelegeau ele după concepția feudală—într’o asemenea societate interesul cel mare este de a ști, în care categorie intrau vlahii, în categoria proprietarilor sau în aceea a neproprietarilor?

Răspunsul nu poate fi, decât acesta, anume, că intrau în categoria neproprietarilor. Darîn această categorie alcătuiau o clasă socială a parteTdistinctă de neproprietarii de dependență reală sau personală, legați de pământ sau de un stăpân de pământ.

[...]

Această clasă a oamenilor dependenți corespunde în liniile ei generale cu clasa servilor feudalităților apusene, a iobagilor târzii din Ungaria, a otrotzilor din Serbia — într’un cuvânt a colonilor feudali, identici în multe cazuri cu colonii romani,cu « parekoi », « epanografoi » și deseori cu « georgoi » bizantini 16 bis).

Ei se chemau, din secolul al XlV-lea, în Muntenia «vecini» și « poslușnici», iar familiile lor erau denumite « cuști», « hije », « celeadă », în epoca diplomaticei slave 16). Când ea este înlocuită, de la finitul secolului al XVI-lea, prin cea românească, « vecini » se traduce prin « rumâni » și e termenul curent spre a desemna pe coloni; « poslușnic » adică servitor, devine rar,ceilalți termeni dispar.

In Moldova dânșii, în aceeași epocă de limbă slavă oficială, port numele de « liude », adică pe românește de oameni (sec. al XV-lea), de «susedi», adică de vecini (sec. al XVII-lea), de « mișei » (sec. al XVII-lea), de « poslușnici » (sec. al XV-lea).

In secolul al XVII-lea, când începe epoca diplomaticei române, termenul curent al colonilor e cel de « vecini» — arareori cel de « podani » (sec. al XVIII-lea) .

Așa numiții cultivatori liberi au existat în ambele principate, precum ne arată știri încă din secolul al XV-lea. Ei sunt arătați în Muntenia, în diplomatica slavă, ca « săraci », ca siromahi19) (sec. al XV-lea), ca «vlahi» (sec. al XV-lea), ca «horane» (sec. al XV-lea) 20). ca « săteni» 20 bis) (sec. XV-lea) In Moldova ca « săraci » (sec. al XV-lea), ca « volohove », ca « zemleni » (sec. al XV-lea), câteodată ca « misei » (sec. alXVII-lea) .

[...]

° ° °

În următorul pasaj autorul speriat de ce a constatat, recurge pur și simplu la discursul de lemn protocronist despre "drepturile ancestrale ale strămoșilor asupra pământului acesta", pentru a justifica imposibilitatea compatibilității protocronismului și a continuității daco-romane cu ceea ce publică el în această lucrare.

° ° °

De sigur, Vlahi și Volohovi, adică Români, se numeau și locuitorii băștinași ai Munteniei și ai Moldovei, ai Ardealului și ai Maramureșului, în epoca formațiunii respective a principatelor. De descendenții lor e vorba în actele muntene și moldovene din secolele al XV-lea și al XVI-lea, căci după persistența denumirii lor în state românești nu poate fi vorba de altcineva. Iar dacă acești descendenți sunt titularii, precum e spus mai sus, ai unor drepturi de posesiune asupra pământului proprietăților constituite altora prin hărăzirea domnească, e că temeiul acestor drepturi de posesiune ale lor este de căutat și de găsit în drepturile ancestrale ale strămoșilor lor asupra pământului acesta. Numai ereditatea acestor drepturi ale Vlahilor contimporani cu fundatorii principatelor, cu Dragoș și cu Bogdan în Moldova, cu voevozii munteni sau ardeleni din secolul al XIII-lea, — căci chestiunea « descălecării » ardelene în Muntenia este departe de a fi elucidată— numai ereditatea acestor drepturi străvechi poate explica ființa drepturilor de posesiune ale vlahilor și volohovelor din secolele al XV-lea și al XVI-lea.

[...]

° ° °

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

236
Techirghiol
12.02.2025 15:01
Actual: 3° C
Viteza vantului: 4.47 m/s