Ziare şi reviste nouă

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Mai 2019
Timp de citire: 3 minute

In Constanţa nu de mult apare ziarul "Tribuna Dobrogei", redactată de cunoscutul scriitor dl Ioan Adam. 

Naţionalismul răguşit din acele părţi, ceterat pînă acum de nişte trubaduri grupaţi în jurul lui "Ovidiu", pare a-şî înclina capul trudit de oboseala bătrîneţelor spre vecinică amuţire. E şi vremea ! Acolo, unde se cere o muncă de asimilare şi de întărire naţională, n'aü ce căuta huhurezii literari, cari cu ţipetele lor stridente sperie numaî lumea, vestind răul şi prostia. 

Acolo, unde după o stăpînire românească de 25 ani, un întreg judeţ (Tulcea) e bulgăresc şi rusesc, unde sînt case în cari stăpînul îşi împodobeşte pereţii cu icoana Ţarului, nevoind să ştie de Regele Carol, acolo trebuesc minţi pricepute şi harnice, cari să propovăduiască învăţătura cea dreaptă şi mîntuitoare. 

Şi dl Adam, cînd s'a hotărît să-şi cheltuiască toată energia tinereţii, toată înţelepciunea minţii sale pentru a semăna ogorul străbun cu sămînţa nouă a ideilor româneşti, a săvîrşit fapta cea mai deamnă de-un scriitor. Noi de-aici credem că noua licărire naţională din Dobrogea e călăuzită de cel mai desăvîrşit idealism şi de cele mai neprihănite sentimente ale unor inimi dornice de-o îndrumare sănătoasă, de-aceea le trimitem urările noastre de bine. 

In cei opt numeri apăruţi pînă acum se luptă răspicat şi cuminte pentru îndreptarea răului local şi se ating chestiuni, unele într'o formă cam naivă, cari sînt de interes general românesc. Poetul acestei Tribune e ardeleanul nostru dl I. U. Soricu, ale cărui creaţiuni adesea cuprind strofe frumoase.

Luceafarul, 15 Noembrie 1905

***

Ioan Adam (1875 - 1911) a fost un prozator  român.

Născut într-o familie țărănească din Vaslui, a urmat școala primară în satul natal, urmat de Școala Normală Vasile Lupu din Iași. Apoi a predat școala la Cursești, județul Vaslui. A studiat dreptul la Universitatea Liberă din Bruxelles, obținând un doctorat. A lucrat ca profesor de limbă română la Constanța și ca magistrat în Călărași și Tulcea. Sub numele de I. Blanc, prima lui lucrare a apărut în Adevărul illustrat. De asemenea, a publicat în revistele Viața, Foaia pentru toți, Convorbiri Literare, Sămănătorul, Luceafărul, Făt-Frumos, Viața literară și artistică, Ramuri și Neamul românesc literar. În 1905, împreună cu I. U. Soricu și Nicolae Dașcovici, a publicat săptămânalul Tribuna Dobrogei. A scris câteva colecții de povestiri scurte și romane, printre care Flori de câmp (1900), Rătăcire (1902) și Sybaris (1902). El a tradus pe Guy de Maupassant, reducând semnificativ cantitatea de violență din original. Monografia sa utilă Constanța pitorească (1908) este în spiritul lui Alexandru Vlahuță. A murit la Iași la 36 de ani.

In imagine Farul Carol din portul Constanta, 1909.