Abecedarul turco-român - 1874

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2019
Timp de citire: 4 minute

UN DOCUMENT  PRIVITOR LA ISTORIA CULTURII ROMÂNESTI IN DOBROGEA INAINTE DE ANEXARE

Se ştie partea pe care a avut-o elementul românesc - în special cel ardelean - în colonizarea Dobrogei înainte de războiul din 1877.

După o statistică întocmită de Ioan Ionescu de la Brad în 1850 

1) după Turci,  care numărau în Dobrogea 4800 familii, elementul cel mai numeros erau Românii cu 1656 familii, în timp ce Bulgarii veniau în rândul al 4-:lea - după Tătari · (2225) - cu 2214, familii. Probabil că la densitatea acestui element românesc se gândeau exilaţii anului 1848, în frunte cu Ioan Ghica, când după planurile aceluiaş Ioan Ionescu, un agronom cu cunoştinţe solide, proiectau înfiinţarea de ferme model în Dobrogea

2) Cum era şi firesc, populatia românească din Dobrogea îşi avea şcolile ei naţionale şi ar fi de cel mai mare interes un  istoric al acestor şcoli înainte de anexare. Ca o modestă contribuţie la acest capitol al culturii româneşti în Dobrogea, împărtăşesc în rândurile de mai jos, câteva notite despre o carte tipărită în 1874 de Constantin Petrescu, «institutorele şcoalei române din Silistra» care profesă de 13· ani de zile misiunea de institutor la şcoala din Silistra - din 1874, adică dela 1861. Cartea, un volumaş în 8° de 79 pagini, se păstrează în biblioteca gimnaziului «I. Maioreseu» din Giurgiu...

PREFAÇA

"Omulu trebue să fie utilu semeniloru sei şi se lucre, cătu pot pentru îmbunătăţirea sortei loru".

Subsemnatulu de trei-spre-diece ani profesionându missiunea de institutore la scoală Română d'in Silistria şi vedendu, primo că limba turcă, ca limbă a statului, este necesariă ori-cărui Românu din drepta Danubiului, quari prin cunoscerea litteraturei turce se potu apropia mai cu facilitate de autoritate, spre a-şi spune păssurile selle şi a-şi apăra direpturile seu privilegiele pe quari Marinimosulu nostru Imperatoru Sultan-Abdul-Azis a binevoitu a le acorda suppuşiloru sei, fâră distincţiune de nationalitate şi religiune: Secundo : că Românii din aqueste pârţi fiindu  în contactu continuu cu Turcii asupra comerciului şi asupra buneloru relaţiuni, que neaperatu trebue să dureze între ei, me decisei prin debilele melle puteri, qua prin aquestu opusculu se facu un serviciu confraţilor mei Români din direpta Danubiului, quârora le si dedicu abecedarulu aquesta.

Aşiu fi pre veselu vezendu pe confraţii mei conlucrându la unu assemenea scopu, prin stăruirea de a familiarisa în scoli şi între generaţiunea română din aqueste părţi şi înveţămentulu limbei turce; quare le va fi utilu.

Autorulu

După cum se poate vedea din unele particularităţi dialectale (se lucre, direpta, direpturile) precum şi din latinismele strecurate în textul prefeţelor (emininte, ginte,paterne,primo, secundo, opusculu, altraminte,jinimea, amore, etc.), autorul acestui abecedar, care de altfel mânueşte binişor limba literară a vremei, este de origine ardeleană.

Titlul de abecedar dat acestei lucrări este prea modest deoarece cartea în afară de «alphabetulu complectu» de «tonarea vocalelor», «pronuntia littereloru», "exerciţii de sillabire» şi «de citire» mai cuprinde şi o gramatică cu «părţile. cuvintului», «variaţiune de numeru şi casu a substantivelor, adjectivelor şi pronumeniloru» (declinările), «conjugarea verbelor», «părţi invariabile» şi se încheie cu câteva bucăţi de lectură.

N. CARTOJAN

Arhiva Dobrogei,1919