Casa Beiului, cunoscută și sub numele de Casa Pașei, a fost una dintre cele mai valoroase construcții ale patrimoniului otoman din Constanța și, totodată, una dintre cele mai puțin cunoscute. Ridicată cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe vremea când orașul, numit atunci Küstenge, făcea parte din Imperiul Otoman, clădirea domina spectaculos faleza și golful portului. Deși tradiția locală o identifică drept reședința în care locuia sau era găzduit beiul Dobrogei în timpul vizitelor sale la Küstenge, până în prezent nu au fost descoperite documente care să indice cu certitudine anul construcției sau numele comanditarului.
Citește mai multDin Techirghiol
BOTEZ — Filiala locală a societăței demobilizaților »Fiii apărători ai Patriei“ a botezat Duminică 7 Iunie a. c. pe copilul colonistului Alexe Lungu din această comună, primul copil în Techirghiol născut din părinți coloniști. Pruncului i s-a dat numele atât prin botez cât și în actele stărei civile, „Oituz“, aceasta în amintirea glorioasei localități unde tatăl său a luptat în timpul războiului.
Citește mai multLa începutul secolului al XX-lea, șoseaua Constanța–Techirghiol, era una dintre principalele căi de legătură dintre oraș și stațiunile din sudul litoralului, însă traversa o zonă puțin locuită, cu întinse terenuri virane, vii și ravene adânci. Lipsa iluminatului, circulația redusă și distanțele mari dintre așezări făceau ca drumul să fie considerat nesigur, mai ales după lăsarea întunericului.
Citește mai multPrimul sanatoriu al Eforiei de la Techirghiol, situat de fapt între lac și mare, pe țărmul mării, între cele două Eforii de astăzi (Nord și Sud), era o construcție relativ mică din lemn, cu două dormitoare comune pentru copii, aflată la marginea unei plaje singuratice. Construcția a fost dărâmată de o furtună câțiva ani mai târziu.
Citește mai multÎntâmplător am aflat povestea acestui mormânt antic aflat în apropierea fostei cetăți Callatis. Informațiile despre el sunt încă neclare, uneori contradictorii sau chiar fanteziste, însă un lucru este cert: este un monument de patrimoniu național de o valoare excepțională.
Citește mai multMangalia este înconjurată de tumuli antici – movile de pământ ridicate peste morminte sau monumente funerare, mărturii tăcute ale unor civilizații dispărute și prea puțin cunoscute publicului larg.
Citește mai multExploatarea nămolului sapropelic din Lacul Techirghiol este realizată în mod controlat, pe baza unei licențe, mult timp, deținută in exclusivitate de Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol.
Citește mai multDupă cum mai scriam, ca în primii ani (anii 2000) ai incursiunilor noastre dedicate descoperirii și promovării frumuseților mai puțin cunoscute ale Dobrogei, pe vremea când internetul era încă la începuturile sale, am pornit într-o dimineață luminoasă de vară (2025) într-o nouă călătorie. De această dată, ne-am propus să descoperim trei biserici bulgărești din sudul Dobrogei, aflate în satele Satu Nou (fost Enichioi), Strunga (fostă Câșla) și Izvoarele (fostă Pârjoaia).
Citește mai multA doua biserică din această serie de biserici vechi bulgărești ne poartă în satul Izvoarele, fostul Pârjoaia.
Un sat care pare, mai degrabă, un cătun, cu drumuri șerpuite de pământ și praf, cufundat într-o liniște atât de adâncă, de parcă orice sunet ar fi fost amorțit de arșița zilei de vară. Un colț autentic de Dobrogea, unde timpul pare să fi rămas pe loc, iar confortul modern lipsește aproape cu desăvârșire.
Citește mai multCitind astăzi aceste rânduri, scrise cu aproape un secol în urmă, este imposibil să nu observăm cât de mult și cât de puțin s-a schimbat Techirghiolul.
Citește mai multCum distrugea o simplă hârtie destinele românilor în 1950
Citește mai multMarian Marcu, din localitatea General Scărișoreanu, județul Constanța, mi-a scris pentru a aduce în atenție istoria și identitatea comunității rudărești din Dobrogea. El se declară mândru de apartenența sa la etnia rudarilor și consideră important ca această comunitate să fie cunoscută și înțeleasă prin propriile sale tradiții și valori.
Citește mai mult– Ce, bă, ești șmecher?! Ia farfuria și mănâncă!
– Nu mi-e foame, îi spun, împingând farfuria înapoi.
În această zi am fost invitați de niște prieteni dragi la sărbătorirea unei aniversări deosebite, intr-un oras din sudul Germaniei. Cum se întâmplă adesea în comunitatea românilor din diaspora, majoritatea invitaților erau prieteni ai prietenilor noștri, oameni pe care nu îi cunoșteam deloc. Publicul era extrem de eterogen. O mulțime de „diasporeni” și foști cetățeni ai României erau prezenți acolo, eu fiind singurul fost cetățean al Republicii Socialiste România care părăsise sistemul în 1987.
Citește mai multCând scriu aceste rânduri mă gândesc și la prietenii, vecinii și cunoscuții mei aromâni din Techirghiol. Nu doresc să rănesc convingerile etnice ale nimănui și nici să emit verdicte pripite într-o chestiune care a stârnit dezbateri de mai bine de un secol. Tocmai de aceea, cred că întrebarea trebuie privită cu nuanță și cu respect față de toate sensibilitățile implicate.
Citește mai multPornesc de la o altă teză-argument, frecvent întâlnită la pseudoistorici și dacofili: aceea că „toate migrațiile” ar fi avut loc exclusiv de la nord la sud și de la est la vest. Un comentariu recent al lui Șerban Șovăială la articolul meu despre formarea poporului român mi-a oferit prilejul de a schița o perspectivă diferită:
Citește mai mult„Slavii, învățând limba romanică, au transformat-o în limba română...”
Citește mai multTechirghiol, una dintre cele mai vechi așezări ale României de astăzi, își dezvăluie trecutul prin urmele unei civilizații străvechi, ascunse vreme de milenii sub pământul dobrogean.
Citește mai multDupă toate articolele pe care le-am scris în urma documentării desfășurate timp mai bine de doi ani, asupra întrebării „care a fost adevărata origine a poporului român?” și asupra modului în care a început etnogeneza românească, am ajuns la o concluzie care, în opinia mea, oferă un răspuns coerent multor probleme pe care teoria clasică a etnogenezei daco-romane nu le explică pe deplin.
Citește mai multCronicarii sași, care au trăit secole în mijlocul românilor, au consemnat constant două realități: originea latină a românilor și unitatea lor etnică dincolo de granițele politice ale Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei. Pentru mulți dintre ei, românii formau același popor, vorbeau aceeași limbă de origine romanică și locuiau un spațiu istoric comun, pe care unii l-au numit încă din secolele XVI-XVIII Dacia sau chiar România.
Citește mai multRevin aici la un văr de-al meu, un om pentru care observația socială e sport de performanță, iar sarcasmul – resursă regenerabilă. Uneori îmi lipsesc comentariile lui despre lume, rostite cu acel amestec rar de umor cinic, logică țărănească și precizie inginerească.
Citește mai multBuna ziua! Ma numesc ...
Citește mai multÎntr-un articol anterior despre extracția nămolului din lacul Lacul Techirghiol, Fari Aslan, completa cu o mărturie valoroasă:
Citește mai multTelegraful primeşte următórea scrisóre:
Citește mai multZiua în care s-a pierdut arhiva Techirghiolului.
Citește mai multTextul de mai jos, publicat în ziarul Dobrogea Jună în august 1934, este o excelentă mostră de critică socială și foiletonistică interbelică. Autorul surprinde fenomenul Balcic în perioada sa de maximă notorietate, însă dintr-o perspectivă demitizantă, refuzând să privească locul exclusiv prin lentila romantică a artiștilor și turiștilor vremii.
Citește mai multAstăzi și mâine se sărbătoresc Rusaliile, una dintre cele mai importante sărbători creștine, celebrată la 50 de zile după Paște și asociată cu coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor. Din punct de vedere religios, Rusaliile sunt considerate „nașterea Bisericii creștine”.
Citește mai multÎn ianuarie 1883, prefect al județului Constanța era Remus Opreanu. El se afla la cel de-al treilea și ultimul său mandat în această funcție (perioadă care a durat din octombrie 1882 până în mai 1883).
Citește mai multArticolul de mai jos sugerează un „Vest Sălbatic” balcanic/românesc al anilor 1920. În presa interbelică, astfel de relatări erau frecvente: violență spontană, arme purtate la îndemână, alcool și conflicte rezolvate brutal.
Citește mai multCu mult înainte de hotelurile moderne și vilele interbelice, Techirghiolul își scria primele pagini de istorie balneară într-o notă de un realism izbitor.
Citește mai multViața în Techirghiol și în multe sate din Dobrogea anilor 1920 era dură. Comunitățile erau în mare parte rurale, oamenii trăiau din agricultură, iar conflictele familiale sau de onoare puteau escalada rapid.
Citește mai multGermanii din Techirghiol făceau parte din comunitatea mai largă a „germanilor dobrogeni”, o populație de coloniști veniți în Dobrogea în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX. Primele valuri de germani au ajuns în Dobrogea începând cu 1841, mai ales din Basarabia și sudul Imperiului Rus, atrași de posibilitatea de a primi pământ și de condiții economice mai bune.
Citește mai multCe curios mă ajunge din urmă istoria. Acum realizez cât de aproape ne sunt, în fond, timpurile începuturilor Dobrogei românești pe care încerc să le documentez, atunci când descopăr personaje pe care, de fapt, le-am cunoscut personal.
Citește mai multDar cine a fost Niculae T. Negulescu, născut la Pitești, în 1879, unul dintre oamenii publici importanți ai Constanței în anii ’20–’30? Surprinzător, deși a fost prefect al județului și director al Liceului „Mircea”, biografiile disponibile se opresc aproape toate la activitatea sa din anii ’30.
Citește mai multÎn vara anului 1916, litoralul dobrogean păstra încă aerul unei lumi de frontieră: elegant și sălbatic deopotrivă. Printre vilegiaturiști veniți din Capitală, pescari greci și „marinari” turci ai satelor de coastă, marea rămânea însă stăpâna necruțătoare a locului. O scurtă știre din presa vremii surprinde nu doar drama unui naufragiu de la Techirghiol, ci și imaginea unui litoral românesc aflat la începuturile sale moderne.
Citește mai multDocumentându-mă pentru articolul anterior despre o stradă din orașul meu german care poartă numele Dobrogei, am ajuns la o altă poveste fascinantă: istoria unei localități a germanilor dobrogeni, demult uitată, și a străzii din Germania care păstrează încă numele acesteia. Este vorba despre Fachria (Facria în adaptarea autorităților românești), o așezare dispărută aproape complet din memoria istoriei și a monografiilor locale, dar care continuă să supraviețuiască prin numele unei străzi din sudul Germaniei, Fachriastraße.
Citește mai multDrumul de la satul de tătari din fostul Imperiu Otoman, numit Techirghiol, până la localitatea balneară cunoscută apoi în toată țara a fost unul lung și anevoios. Acum este un nume unic, "altă localitate cu acest nume nu există în nici un continent".
Citește mai multO temă dobrogeană despre moralitatea negociabilă ne-o prezintă autorul Constantin N. Sarry, împachetată într-o anecdotă de tip oriental-balcanic.
Citește mai multCu mulți ani în urmă, la o serbare populară pe malul Neckarului, în Heilbronn, am avut o surpriză care m-a urmărit multă vreme. Printre micile barăci înșirate festiv de-a lungul promenadei, într-un amestec de miros de bere, muzică și râsete, am descoperit ceva neașteptat: scovergi dobrogene oferite de asociația nemților dobrogeni.
Citește mai mult"...cel mai mare și mai bine organizat sub soare. Cuprinde mări și țări... de la Buda în vest până la Taurida în est, se întinde pe aproape trei mii de mile...
Cuprinde inima lumii, ca un campion care-și provoacă toți vecinii, stăpânind cele mai bogate teritorii din Europa, Asia și Africa."
Thomas Fuller, 1639
Episodul Arab Tabia a fost o ocupare militară preventivă și unilaterală din vara anului 1882, făcută într-o zonă disputată din Bulgaria, fără declarație formală de război din partea României.
Citește mai multLa Techirghiol, în lungile seri de extrasezon — friguroase, ploioase și monotone — îmi petreceam adesea timpul alături de prietenii mei tătari. Schimbam idei, spuneam glume, râdeam mult și, în ciuda atmosferei bahice surprinse în fotografie, beam cu măsură.
Citește mai multMărturiile despre un aspect al relațiilor interetnice din cadrul societății musulmane, poate de mult uitat astăzi, vor surprinde cititorul contemporan.
Citește mai multAnul 1947 era unul critic, țara era devastată după al Doilea Război Mondial, inflația era extremă (prețurile „astronomice”), monarhia urma să fie abolită în decembrie 1947, începuturile regimului comunist erau deja în desfășurare si totusi ..., iluziile devin ultima formă de refugiu.
Citește mai multAm descoperit cetatea în 1979, într-o excursie de familie organizată de tata. El cunoștea deja locul din călătoriile făcute prin CAP-ul local, unde fusese membru încă de la înființare. Adesea se oferea șofer și îi purta pe oameni, duminicile, prin toată Dobrogea, în excursii improvizate cu un camion amenajat ad-hoc, cu bănci de lemn pentru aproape treizeci de persoane.
Citește mai multFostul primar din Techirghiol, Toma Crețu, apare în presă de-a lungul timpului ca fiind obsesiv de violent, un caracter care însă nu era singular.
Citește mai multPerioada de tranziție spre guvernarea comunistă pare să fi fost marcată timpuriu, la Mamaia, de „reîmpărțirea” averilor — de la cei care aveau către cei care își doreau să aibă — în disprețul legilor și al cutumelor fragilei civilizații postbelice a României.
Citește mai multDespre stațiunea Techirghiol din anii ’20 au circulat numeroase povești romantice, potrivit cărora întreaga protipendadă, alături de elitele artistice și culturale ale României, și-ar fi petrecut aici vacanțele. În realitate, aceste relatări pornesc, în mare parte, dintr-o confuzie de nume: multă vreme, stațiunea înființată între lac și mare — cunoscută astăzi drept Eforie Sud — a purtat denumirea de Techirghiol sau Techirghiol-Movilă, pentru ca, ulterior, să devină Carmen Sylva.
Citește mai multAcest fragment publicat în Gazeta Transilvaniei la 4 februarie 1879 oferă o mărturie directă, crudă despre starea precară a sănătății publice din Dobrogea imediat după integrarea sa în statul român. Relatarea, semnată de un medic militar, scoate în evidență neglijența autorităților față de populația rurală, lipsa accesului la îngrijiri medicale și surpriza oamenilor în fața unor servicii sanitare elementare oferite gratuit. Textul reflectă nu doar dificultățile epocii, ci și primele încercări de organizare a unui sistem de asistență medicală într-o regiune recent alipită.
Citește mai multPentru noi, acolo, pe litoral, această dată marca începutul noului sezon estival.
Citește mai multProblematica „nămolului recirculat” pare să fi devenit un subiect sensibil pentru pacienți încă din primele perioade ale dezvoltării balneologiei la lac. Majoritatea vilelor și sanatoriilor private situate la marginea lacului erau obligate să returneze în lac nămolul utilizat pentru băile calde.
Citește mai multÎn imaginile în care apare lacul de-a lungul timpului, malurile și adâncimea acestuia par să aibă o configurație variată, lacul părând, în timp, colmatat.
Citește mai multPerioada de început a viitoarei stațiuni de succes Eforie este evocată în rândurile de mai jos printr-un articol bogat în detalii despre geografia locului, dinamica economică și, mai ales, viața mondenă a epocii.
Citește mai multÎntr-un comentariu lăsat la o postare anterioară, Costin Asanachescu readuce la viață o Mangalia aproape de nerecunoscut pentru cei de astăzi — un oraș de graniță din anii 1950, marcat de restricții, lipsuri și o diversitate culturală aparte.
Citește mai multÎn relatarea crimei din Medgidia, cu legături la Techirghiol, se pot observa indicii ale unui context balcanic complex, în care Dobrogea românească rămânea conectată, la începutul secolului XX, la spațiul fostului Imperiu Otoman.
Citește mai multVara aceasta, dacă nu ar fi fost cercetaşii şi harnicul lor animator generalul Manolescu, foarte mulţi oameni,buni români, nu ar fi aflat de existenţa unei minunate plaje la Mamaia care să cuprindă 6000 de copii, adolescenţi şi tineri cu conducătorii lor.
Citește mai multPuținele frumuseți adevărate ale Techirghiolului le-am descoperit târziu, prin admirația pe care am văzut-o în ochii străinilor în momentele în care am vizitat împreună orașul. Apoi a trebuit să plec și să mă întorc peste timp, pentru a descoperi originalitatea acestor locuri, a Dobrogei în sine.
Citește mai multÎn peisajul simbolic al Dobrogei, unde identitățile istorice au fost suprapuse, reinterpretate și deseori forțate, apar două narațiuni care se disting ca invenții deosebit de obraznice: așa-numita „Fântână a lui Eminescu” și mitul „Peșterii Sfântului Andrei”. Departe de a fi expresii autentice ale tradiției locale sau ale memoriei istorice, aceste construcții simbolice sunt produsul unui context ideologic precis, marcat de elanuri naționaliste și de dorința de legitimare culturală a unui teritoriu nou integrat în statul român.
Citește mai multMangalia, încă „neromânizată” în 1935, mai departe de civilizația nouă, rămânea o imagine vie a Dobrogei vechi, orientale.
Citește mai multZiarul Dobrogea Nouă, din joi, 13 august 1964, anunța, printre altele, proiecția filmului La Strada la "grădina Techirghiol".
Citește mai multDespre Mangalia și trecutul ei nu știam, mult timp, prea multe. Multă vreme nici nu apare cu adevărat pe scena istoriei Dobrogei românești.
Citește mai multUitată astăzi, Techirghiol avea odinioară și o porțiune de plajă la mare, situată între Eforie Nord și Eforie Sud. Pe fosta plajă a lui Nicolae Ceaușescu, la lac, era amenajat debarcaderul care o deservea.
Citește mai multRomanul „Der Büffelbrunnen” al lui Adolf Meschendörfer, publicat în anul 1935, este o operă reprezentativă pentru literatura germană din Transilvania în perioada interbelică.
Citește mai multO privire inedita asupra Techirghiolului în vremuri înca relativ normale, înaintea marii crize economice din socialism, intr-un reportaj al revistei Flacăra.
Citește mai multArticolul „Românii în Dobrogea,”, publicat în Gazeta Transilvaniei, citând "La République française", surprinde un moment important al istoriei recente a României, marcat de integrarea Dobrogei în statul român.
Citește mai multRitualul „Luminii Sfinte” de la Sfântul Mormânt este atestat documentar de cel puțin din secolul al IX-lea, dar cel mai probabil este mai vechi, fiind legat de practicile pascale din Ierusalim încă din primele secole creștine.
Citește mai multDobrogea este cunoscută și pentru o comunitate armenească veche și bine înrădăcinată, mulți ajungând aici via Constantinopol, în diferite etape istorice. Iată însă un fragment de istorie a lor, din vremea Imperiului Otoman, care reflectă situația dificilă a acestei populații:
Citește mai multDespre Mamulaș Mucenic, care a fost timp de 27 de ani președinte al CAP-ului din Techirghiol, am auzit doar lucruri bune din micile povestiri ale tatălui meu.
Citește mai multO provincie nou intrată în componența României, Dobrogea purta încă urmele adânci ale războaielor ruso-turce care o pustiiseră în mod repetat. Slab populată și aflată într-o perioadă de tranziție, regiunea oscila între vechile cutume orientale și începuturile fragile ale unei civilizații de tip occidental, pe care noii stăpâni încercau să o impună.
Citește mai multAromâna, ca o formă arhaică a limbii române despre care am scris anterior, este de fapt o jumatate de adevar.
Citește mai multÎn comentariile unui articol anterior, în urma unei discuții despre cerchezi, am observat chiar o anumită nostalgie și mândrie legate de o posibilă apartenență la acest popor.
Citește mai mult"După cumu ne spune „Rom. Lib.“, a sositu ḍilele acestea in Bucuresci o deputatiune de musulmani din Dobrogea, care a venitu se cera dela guvernu, se ia in stăpânire acea provincia. Deputatiunea nu se va intorce in Dobrogea, de catu deodata cu armata romana, careia i va servi de calauza."
Gazeta Transilvaniei, 10 octombrie 1878
Citește mai multLa sfârșitul secolului al XIX-lea, armenii din Imperiul Otoman, inclusiv din Istanbul, trăiau sub semnul fricii. Între 1894 și 1896, în timpul domniei sultanului Abdul Hamid al II-lea, au avut loc masacrele hamidiene, în care au fost uciși între 100.000 și 300.000 de armeni.
Citește mai multSituația socială din Dobrogea, înainte de preluarea sa de către România, pare să fi fost cu totul diferită de imaginea sugerată de legenda modernă a armoniei interetnice dobrogene.
Citește mai multMult timp, preocupat de "adevărata origine a românilor", de originea comună a noastră, a vlahilor nord dunăreni cu cei din sud, aromânii, m-am împiedicat de diferențele de limbă care nu par mici, dar iată că numai de la prima vedere.
Citește mai multDobrogea a fost, timp de secole, o regiune de frontieră marcată de frecvente războaie ruso-turce, care au dus în mod repetat la depopulare, distrugeri și reluări fragile ale vieții. De fiecare dată, teritoriul și-a revenit cu dificultate și nu întotdeauna în aceleași forme sau în aceleași locuri.
Citește mai multSe pare că istoria adevărată a fost ceva mai complicată decât ceea ce ne-a rămas nouă în cărțile de istorie.
Încă din anul 1875, cu mult înainte de izbucnirea "Războiului de Independență", presa românească semnala existența unor negocieri secrete privind un posibil schimb teritorial: Basarabia în schimbul Dobrogei. Departe de a fi o chestiune dezbătută public la nivel european, această problemă se contura în culisele diplomației, fiind tratată cu discreție în cabinetele marilor puteri.
Citește mai multÎn istoriografia locală a Dobrogei a circulat frecvent ipoteza conform căreia actualul Techirghiol ar fi purtat în trecut denumirea otomană „Teckfürgölu” (sau „Tekfur Gölü”), tradusă uneori forțat ca „lacul vărgat”.
Citește mai multNastratin Hogea își trimite copilul la cișmea să aducă un ulcior cu apă.
Înainte să plece, îi dă o palmă, spunându-i să aibă grijă să nu spargă ulciorul.
Un vecin, care a urmărit întreaga scenă, îl întreabă nedumerit de ce i-a dat palma, din moment ce copilul nu făcuse nimic, nu spărsese ulciorul.
La care Nastratin Hogea răspunde:
– Și dacă îi dădeam o palmă după ce îl spargea, ce mai rezolvam?
Parfumul trecutului e uneori greu de prins în cuvinte. Îl simți ca pe o adiere vagă, ca pe o amintire care nu-ți aparține pe deplin, dar pe care încerci totuși s-o înțelegi.
Citește mai multPentru mulți techirghioleni, acest nume este sinonim cu vara, cu o terasă la lac, cu socializarea și cu un loc popular, deosebit de carismatic din Techirghiol, disparut astazi.
Citește mai multLa sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul făcea cunoștință cu primele tramvaie trase de cai, introduse în 1872 de o companie englezească. Acestea circulau pe șine, în special pe Calea Moșilor, oferind un mijloc de transport relativ modern pentru acea vreme.
Citește mai multAm primit astăzi, cu deosebită emoție, gânduri de la capătul lumii dobrogene — din Abrud (Mulciova), un loc de vis pentru mulți tătari originari de acolo și pentru vizitatorii care au știut să-i descopere frumusețea.
Citește mai multConstanța își revenea greu după război.
Constanța, in urma cu o suta de ani (1924), cu un șarm al unei epoci de început de lume, își dezvăluia farmecul în locuri mici și simple, dar totusi pline de viață. Iata o marturie depre plaja „Duduia“, cu o atmosferă modestă, dar plină de farmecul unei epoci în care bucuria mării era simplă și la îndemână.
Rezervația Natura 2000 Lacul Techirghiol (ROSPA0061) este o arie naturală protejată din Dobrogea, importantă mai ales pentru protejarea păsărilor de apă și a habitatelor de sărătură din jurul lacului. Zona are aproximativ 3.035 ha și este inclusă și în lista Ramsar a zonelor umede de importanță internațională.
Citește mai multNatura 2000 este o rețea de arii protejate la nivelul UE pentru conservarea habitatelor și speciilor pe cale de dispariție sau tipice.
Citește mai multCând Constanța începea să se ridice din praful vechilor mahalale otomane și din ruinele lăsate de războiul Crimeii, pe o faleză liniștită din apropierea portului se înălța o casă mare, cu pridvor larg, ferestre înalte și ziduri groase de piatră adusă de la carierele dobrogene. Era ceea ce oamenii aveau să numească, mai târziu, Casa Beiului.
Citește mai multDupă cum am mai spus, trăiesc în Germania de o viață de om. În acest timp am întâlnit și aici musulmani, în special proveniți din Turcia, față de care însă nu am simțit nevoia unei apropieri, dimpotrivă. Majoritatea sunt migranți care tind să trăiască și să muncească în cercuri restrânse, în comunități formate aproape exclusiv din ai lor.
Citește mai multDobrogea își revenea greu după ocupația devastatoare din Primul Război Mondial. Populația refugiată, care se reîntorcea treptat, a avut ani buni de-a face cu lipsurile și cu eforturile de reconstrucție. Din mărturiile găsite în publicațiile vremii aflăm că singurele stațiuni balneare de pe litoral erau Carmen Sylva, abia înfiripată, și Techirghiolul – o parcelare apărută lângă vechiul sat de tătari, de altfel prima stațiune balneară de pe litoral.
Citește mai multDe câte ori nu ați privit o astfel de carte poștală veche, întrebându-vă poate care este istoria ei, de mult uitată?
Eu am făcut-o. Iată ce am reușit să aflu despre această frumoasă vilă de vacanță privată, pe care nu o cunosc și pe care nu am văzut-o niciodată în realitate.
Citește mai multVila „Păpușica” din Techirghiol datează din anul 1914, fiind construită inițial ca vilă turistică, într-o perioadă în care stațiunea începea să capete renume datorită băilor de nămol și atmosferei sale elegante.
Citește mai multDespre vechiul drum antic de coastă care lega sudul de nordul Dobrogei — Via Pontica — și care ocolea lacul Techirghiol pe la Urluchioi, trecând „prin dreptul” satului Musurat (astăzi Movilița), scria încă din 1902 călătorul și antropologul elvețian Eugène Pittard, în lucrarea sa „Prin Dobrogea”:
Citește mai multReiau aici, cu această ocazie, un articol pe care, la vremea respectivă, nu l-am putut interpreta corect. Nici acum nu pot trage o concluzie definitivă, însă obiceiul popular al mărțișorului de 1 Martie — cu care, de fapt, am crescut — pare să nu fi fost cunoscut în Transilvania până la preluarea teritoriului de către România.
Citește mai multRedau mai jos un scurt schimb de replici dintr-o secțiune de comentarii care, cred eu, spune destul despre percepția multora.
Citește mai multEmigrarea musulmanilor — turci și tătari — din Dobrogea a reprezentat un fenomen amplu și de durată, declanșat în mod vizibil după unirea provinciei cu România, în 1878, și continuat în valuri succesive până către mijlocul secolului al XX-lea.
Citește mai mult„Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, administrația Casei Bisericii, aduce vii mulțumiri domnului Ioan Tiliță, din comuna Techirghiol, județul Constanța, pentru bunăvoința de a dona bisericii din acea comună un clopot în valoare de 1.500 lei.”
Monitorul Oficial, 8 iulie 1915
Citește mai multLa 5 iulie 1915, ziarul „Universul” atrăgea atenția asupra unei situații frecvente:
Citește mai multÎn toamna anului 1935, Constanța trăia sub fascinația și teama unor povești desprinse parcă din romanele polițiste americane. Oraș-port cosmopolit, cu marinari, negustori, soldați și aventurieri care se perindau zilnic prin gară și pe cheiurile portului, Constanța interbelică era un loc al oportunităților, dar și al primejdiilor. Dincolo de forfota teraselor și de eleganța promenadelor de la malul mării, lumea subterană a tâlharilor își făcea simțită prezența prin lovituri îndrăznețe și planuri diabolice.
Citește mai multAm descoperit cu surprindere că Henric Sanielevici (1875–1951), in relatarea despre sejurul său estival în Dobrogea, însoțind un judecător ambulant prin comunele din jurul Mangaliei, scrie mai jos despre satul „curat tătăresc” Hagieni, de lângă Mangalia, pe care autorul îl ascunde sub inițiala H.
Citește mai multÎn zona lacului Techirghiol, pe litoralul românesc al Mării Negre, proprietățile curative ale nămolului sapropelic și ale apei sărate erau cunoscute empiric încă din secolul al XIX-lea. Localnicii și primii vizitatori observaseră efectele benefice asupra afecțiunilor reumatismale și dermatologice, însă exploatarea organizată a nămolului terapeutic avea să înceapă abia în jurul anului 1900.
Citește mai multAșa cum se poate observa mai jos, Constanța anilor ’30 — o perioadă marcată de criza economică internațională — era supusă unor reglementări stricte în ceea ce privește prostituția. Stabilimentele în care această activitate era practicată erau cunoscute autorităților și funcționau în baza unor înregistrări oficiale la poliție.
Citește mai multDoi prieteni se așază la o masă.
— Nea Gică, o sticlă de Murfatlar!
Nea Gică sosește îndată cu comanda și așază pe masă trei pahare.
— Dar de ce ai adus, bre, trei pahare? Noi am cerut doar două!
— Dar de ce, care dintre voi nu bea?
Textul cărții poștale, redactat în limba germană – „Techirghiol, strada principală și vedere generală a orașului” – indică faptul că aceasta a fost realizată de administrația germană de ocupație în timpul Primului Război Mondial. Este foarte probabil ca germanii să fi preluat o fotografie românească anterioară, întrucât atmosfera surprinsă este încă una pașnică, specifică unei stațiuni balneare aflate departe de dramatismul frontului.
Citește mai multIată cu ce „scepticism” era privită evoluția costumului de baie feminin în anii ’20: trecerea de la costumul complet la „deux pièces”, pe plajele de la Marea Neagră. Faptul că femeile "apar complect goale", era o exagerare însă. În acei ani, localitatea Carmen Sylva — devenită ulterior Eforie Sud — purta încă numele de Techirghiol (Movilă).
Citește mai multAstăzi, într-un context european în care islamul își pierde treptat din acceptanță pe fondul manifestărilor sale tot mai dogmatice și militante, iar în locul integrării în societățile gazdă apar tendințe de afirmare dominantă a cutumelor religioase, dezvoltandu-se societați musulmane paralele, devine cu atât mai important să subliniem exemplul integrării depline a comunității musulmane din Dobrogea în spațiul creștin majoritar din jur.
Citește mai multAstăzi poate părea un detaliu pierdut în istorie, însă debarcaderul de la Techirghiol a reprezentat cândva o verigă esențială în lanțul terapeutic care a făcut celebră stațiunea. Tratamentul cu băi de nămol, consacrat pentru proprietățile sale curative, nu era considerat complet fără o etapă obligatorie: baia de soare și nisip la mare.
Citește mai multRidicat în anii 1920, Sanatoriul „Speranța” din Techirghiol a fost una dintre instituțiile emblematice ale stațiunii, într-o perioadă în care tratamentele balneare deveniseră sinonime cu modernitatea și rafinamentul.
Citește mai multCazinoul din Techirghiol, surprins în imaginea din 1915, a fost inaugurat la 2 iulie 1904. Termenul „cazinou”, împrumutat din limba germană, nu desemna inițial un spațiu destinat jocurilor de noroc, ci o clădire destinată reuniunilor sociale și recreative, care includea sală de bal, restaurant și alte facilități similare. În acest sens, era asemănător vechiului „Kursaal” – un edificiu dedicat recreerii și socializării într-o stațiune balneară.
Citește mai multTechirghiolul la începutul noului secol trecut ne este prezentat de monograful și istoricul colonel M. D. Ionescu (1866–1938), în lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” (1904).
Citește mai multAstăzi, duminică, sosind acasă de la gym — da, de la gym; încerc să merg în fiecare zi — am preluat ideea tatălui meu (care a împlinit zilele trecute 91 de ani). El spune că mai are încă multe de rezolvat până la 108 ani, vârsta până la care și-a propus să trăiască. Am încă copii pe care trebuie să- i cresc mari, două fete.
Citește mai mult