Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Iulie 2025
Timp de citire: 3 minute

Despre comitagiii bulgari și teroarea răspândită de aceștia în Dobrogea am mai scris. Mai puțin cunoscut este faptul că și-au îndreptat acțiunile și împotriva grupului etnic al aromânilor din Balcani.

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Iulie 2025
Timp de citire: 11 minute

Lucrarea de mai jos scoate la iveală idei și convingeri ale unor istorici români de la începutul secolului trecut, care, spre deosebire de curentele naționaliste ulterioare, nu erau atât de influențați de entuziasmul dacic. Aceștia erau conștienți de caracterul îndoielnic al unor teorii legate de originea noastră și căutau adevărul, atât cât le permiteau mijloacele limitate ale vremii.

Prezint aici un fragment din frământările unui istoric al epocii, tocmai pentru originalitatea teoriilor sale. Trebuie menționat, însă, că nici el, nici Nadejde nu au reușit să distingă românescul printre toponimele slave din zona Văii Oltului.

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Iulie 2025
Timp de citire: 2 minute

De la alipirea sa la România și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Dobrogea – în special zona de sud, aflată la granița cu Bulgaria – a fost frecvent afectată de incursiunile bandelor de tâlhari sau „comitagii” bulgari, adesea tolerate sau chiar sprijinite de autoritățile de la sud de Dunăre.

Fragmentul de jurnal de mai jos oferă o imagine sugestivă a Dobrogei în primele sale decenii ca parte a statului român: un teritoriu în care, asemenea vestului sălbatic, primarul își lua pușca în spate, urca pe cal și, împreună cu o ceată de săteni, pleca în urmărirea tâlharilor pentru a menține ordinea și siguranța comunității.

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Iulie 2025
Timp de citire: 6 minute

Despre realitate și manipulare

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Iulie 2025
Timp de citire: 15 minute

Sau, mai degrabă, cine am fost noi?!

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Iulie 2025
Timp de citire: 2 minute

Revin cu o subliniere privind procesul prin care ziua de „Duminică” a apărut în forma în care o cunoaștem astăzi, precum și asupra perioadei în care s-a desfășurat acest proces — o epocă în care Dacia romană fusese deja de mult abandonată.

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Iunie 2025
Timp de citire: 8 minute

Originea Românilor - o scurtă sinteză a articolului.
"Duminică", denumirea zilei a 7-a a săptămânii s-a născut numai în mijlocul urmașilor unui popor a carei evoluție a urmat toate etapele legate de cultura imperiului roman, legile și obiceiurile sale, cel mai devreme după anul 321 d-Hr. când ziua de odihnă decretată de împăratul Constantin capătă numele de "Dies Solis" și următoarele doua secole, până în anii 550 d-Hr., când oficial aceasta zi se va numi "Dies Dominica". Presupușii locuitori ai vechii Dacii retrași în munți din anii 270 d.Hr. după cum spun teoriile continuitații nord-dunărene, nu aveau cum să participe astfel la viața cultural-religioasă a imperiului pentru a lua parte la aceste schimbări.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Iunie 2025
Timp de citire: 11 minute

În articolul de mai jos, autorul Ion C. Fundescu ne dezvăluie un trăgător de sfori rus deja la 1890 – ambasadorul Rusiei la București , Mihail Hitrovo (ministru al Rusiei în România între anii 1886–1891) – într-o paralelă cu un alt spion și agitator rus activ în Germania, August von Kotzebue.

Ambasadorul rus Hitrovo a fost cel care, după spusele autorului a provocat și răscoalele din Romania din 1888. In Dobrogea revolta capata un caracter etnic, împotriva staului român. În același timp se arată cu degetul spre o Rusie care secole de-a rândul, a fost implicată în toate "evenimentele" Europei, intrigi, scandale, intimidare și război.

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Iunie 2025
Timp de citire: 8 minute

Despre cel care este văzut ca „binefăcătorul” ce a întemeiat stațiunea Eforie Sud de la zero, am mai scris. Am prezentat faptele care duc la concluzia că Ioan Movilă a fost, în realitate, doar un speculant de terenuri, care a vândut loturi de teren într-o stațiune inexistentă — una care, timp de decenii (după moartea sa), a existat doar pe hârtie: fără drumuri, fără canalizare, fără apă curentă.

Faptul că este prezentat ca „un boier moldovean, urmaș al marii familii boierești moldave a Movileștilor” pare, de asemenea, a fi un fals întreținut de lunatici obsedați de fabricarea de mituri și icoane naționale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Iunie 2025
Timp de citire: 4 minute

În perioada veacului al XVI-lea și până spre secolul al XIX-lea, scrierea limbii române nu era complet normată, și exista o diversitate de grafii influențată de limba slavonă, alfabetul chirilic și mai târziu de cel latin. În această perioadă de tranziție, unii cărturari și scribi au încercat să redea etimologia (originea) cuvintelor și diferențele fonetice subtile prin semne grafice speciale.

Iata mai jos un exemplu fascinant despre folosirea lui „ḍ” (d cu sedilă) pentru a marca un „z” provenit din „d” latin. E un exemplu de interferență între fonetică, etimologie și ortografie în istoria limbii române. A fost o strategie de a reda vizual diferențele de origine ale sunetelor, cu scop didactic și cultural, chiar dacă nu a fost adoptată la scară largă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Iunie 2025
Timp de citire: 13 minute

Dacă ne uităm la o definiție bisericească a ortodoxiei, aceasta este descrisă drept „dreapta credință” – religia creștină care pretinde că a păstrat nealterate învățăturile apostolilor și ale Bisericii primare. Cuvântul „ortodoxie” provine din grecescul orthodoxía și înseamnă „slăvire dreaptă” sau „credință corectă”.

Totuși, ne putem întreba: este ortodoxia românească cu adevărat această „credință dreaptă”, fidelă originilor apostolice? Analiza de mai jos sugerează contrariul – că ea s-a abătut semnificativ de la dogma inițială.

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Iunie 2025
Timp de citire: 8 minute

Târziu în istorie, odată cu apariția luteranismului – inițial un protest împotriva practicilor abuzive ale capilor Bisericii, printre care și vânzarea de indulgențe pentru iertarea păcatelor –, a căderii Constantinopolului și a răspândirii tiparului lui Gutenberg, poporul român își (re)descoperă religia în propria limbă cu ajutorul grecilor.

Contextul este schițat mai jos, în 1890, de același Anton Lupu-Antonescu.

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Iunie 2025
Timp de citire: 24 minute

O istorie care a fost pe tăcute interzisă.

Ați dorit vreodată să aflați adevăratul motiv pentru care o națiune ca a noastră este, comparativ, atât de înapoiată în contextul european? O națiune care, documentat, este una dintre cele mai vechi din Europa — procesul de formare al Vlahilor în enclavele slave, după anul 600, din romanii latini ai vechiului Imperiu, fiind dovada uneia dintre cele mai timpurii etnogeneze europene.

Mai jos avem răspunsul: secole de-a rândul de dominație bulgară, în care boierii s-au aflat într-o continuă luptă, uneori chiar fratricidă, pentru înscăunarea domnitorilor și pentru obținerea de bunuri și bogății, partea adversă fiind anihilată fără urmă de empatie. Poporul — „rumânii”, deveniți mai târziu români — ajungea adesea, de bunăvoie, iobag, purtând greul și contribuind prin diverse taxe la finanțarea acestei lupte înverșunate pentru îmbogățirea clasei dominante.

În ceea ce privește limba elitelor din Evul Mediu timpuriu și până târziu, în anii 1860, istoriografia românească a strecurat în tăcere falsul numit „limba slavonă”, ca un înlocuitor acceptabil pentru adevăr: „limba bulgărească”.

° ° °

"Acéstă predominire slavonă, ține cugetarea românéscă încătuşată, presară țara cu mănăstiri în care se adăpostescŭ Bulgari, punŭ în gura Domnilorŭ limba slavonă și le deprindŭ condeiulŭ să represinte cu slove, cugetarea formulată în slavoneşte."

° ° °

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Iunie 2025
Timp de citire: 10 minute

Era o vreme la noi, o vreme de care-mi amintesc și eu de acasă, când nu se putea ca un musafir să-ți intre în casă și să nu accepte să fie "tratat" cu ceva, măcar cu un pahar de apă rece și o farfurioară cu dulceață. Vara se primeau musafirii la masa de afară, de sub bolta de viță de vie. Ioan Adam, în relatarea sa măiestrită despre Constanța, ne arată că obiceiul era demult împământenit aici. (ou sont les jours d'antan?)

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Iunie 2025
Timp de citire: 5 minute

Călătoarea prin Dobrogea Elena Sevastos ne încântă și cu una din cele 1001 de povești ale Dobrogei, relatând despre drept și uzuanţele din lumea otomană.

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Iunie 2025
Timp de citire: 21 minute

Paradoxul limbii române în contextul influențelor slavone

Paradoxul lumii românești în raport cu propria limbă constă în respingerea influențelor slavone, deși este un adevăr de netăgăduit că un procent semnificativ din vocabularul limbii române este de origine slavă.

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Mai 2025
Timp de citire: 7 minute

Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie

„Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” reprezintă o lucrare de referință în literatura medievală românească, combinând sfaturi morale, reflecții filosofice și principii de guvernare. Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești între 1512 și 1521, a fost un lider erudit și diplomat abil, care a promovat cultura și stabilitatea în timpul domniei sale.

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Mai 2025
Timp de citire: 12 minute

"In vremea turcului huzuream, ... Din cit dădea D-zeu de se făcea, una la zece era a turcului şi de se făcea mult, mult lua, iar de se fácea puţin, puţin lua. ... Turcul ii om cu dreptate ne lua după-cit ne dădea şi nouă D-zeu, iar nu ca stăpînirea de azi, care nu vra să te ştie de ai de n'ai, ci-ți ie și cenușa din vatrǎ de rămii că n'ai cu ce-ți hrăni copiii şi nevasta ..."

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Mai 2025
Timp de citire: 13 minute

O mica istorie comparativă a istoriografiilor romanești și bulgare despre Dobrogea și cum a ajuns ea la România în 1878.

Articolul l-am alcătuit spontan în urma unei postări a "politicianului" fost și viitor(?!) Bogdan Bola, wannabe istoric al Dobrogei, care în ultimul articol siropos și fals despre această provincie , regretă insinuîndu-mă : "Din păcate, astăzi încă sunt unii care contestă existența românilor pe aceste meleaguri"

O mizerie, așa ceva nu am afirmat niciodată, ar fi și imposibil logic sau/și semantic, dânsul însă crează situații închipuit contrarii pentru a-și înșira perlele naționalist-eroice care sună bine la poporul de rând, votant.

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Mai 2025
Timp de citire: 8 minute

Hașdeu ne prezintă în Istoria Limbei Române din 1881 și concluziile surprizatoare ale lui Cihac în privința limbii latine vorbite de protoromani. Alexandru Cihac (n. 8 septembrie 1825, Iași – d. 29 iulie/10 august 1887, Mainz) a fost un filolog român, membru de onoare al Academiei Române.

Cercetătorul Cihac, analizând urmele latinești ale limbii romane noi, insinuează că aceasta este artificiala ("cineva este tentat să creadă că elementul latin nu intrase încă în carnea și sângele națiunii."), limbă suprapusă voit peste fondul slav. Probabil adevărul este undeva la mijloc.