Târziu în istorie, odată cu apariția luteranismului – inițial un protest împotriva practicilor abuzive ale capilor Bisericii, printre care și vânzarea de indulgențe pentru iertarea păcatelor –, a căderii Constantinopolului și a răspândirii tiparului lui Gutenberg, poporul român își (re)descoperă religia în propria limbă cu ajutorul grecilor.
Contextul este schițat mai jos, în 1890, de același Anton Lupu-Antonescu.
Citește mai multO istorie care a fost pe tăcute interzisă.
Ați dorit vreodată să aflați adevăratul motiv pentru care o națiune ca a noastră este, comparativ, atât de înapoiată în contextul european? O națiune care, documentat, este una dintre cele mai vechi din Europa — procesul de formare al Vlahilor în enclavele slave, după anul 600, din romanii latini ai vechiului Imperiu, fiind dovada uneia dintre cele mai timpurii etnogeneze europene.
Mai jos avem răspunsul: secole de-a rândul de dominație bulgară, în care boierii s-au aflat într-o continuă luptă, uneori chiar fratricidă, pentru înscăunarea domnitorilor și pentru obținerea de bunuri și bogății, partea adversă fiind anihilată fără urmă de empatie. Poporul — „rumânii”, deveniți mai târziu români — ajungea adesea, de bunăvoie, iobag, purtând greul și contribuind prin diverse taxe la finanțarea acestei lupte înverșunate pentru îmbogățirea clasei dominante.
În ceea ce privește limba elitelor din Evul Mediu timpuriu și până târziu, în anii 1860, istoriografia românească a strecurat în tăcere falsul numit „limba slavonă”, ca un înlocuitor acceptabil pentru adevăr: „limba bulgărească”.
° ° °
"Acéstă predominire slavonă, ține cugetarea românéscă încătuşată, presară țara cu mănăstiri în care se adăpostescŭ Bulgari, punŭ în gura Domnilorŭ limba slavonă și le deprindŭ condeiulŭ să represinte cu slove, cugetarea formulată în slavoneşte."
° ° °
Citește mai multEra o vreme la noi, o vreme de care-mi amintesc și eu de acasă, când nu se putea ca un musafir să-ți intre în casă și să nu accepte să fie "tratat" cu ceva, măcar cu un pahar de apă rece și o farfurioară cu dulceață. Vara se primeau musafirii la masa de afară, de sub bolta de viță de vie. Ioan Adam, în relatarea sa măiestrită despre Constanța, ne arată că obiceiul era demult împământenit aici. (ou sont les jours d'antan?)
Citește mai multCălătoarea prin Dobrogea Elena Sevastos ne încântă și cu una din cele 1001 de povești ale Dobrogei, relatând despre drept și uzuanţele din lumea otomană.
Citește mai multParadoxul lumii românești în raport cu propria limbă constă în respingerea influențelor slavone, deși este un adevăr de netăgăduit că un procent semnificativ din vocabularul limbii române este de origine slavă.
Citește mai multÎnvățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie
„Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” reprezintă o lucrare de referință în literatura medievală românească, combinând sfaturi morale, reflecții filosofice și principii de guvernare. Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești între 1512 și 1521, a fost un lider erudit și diplomat abil, care a promovat cultura și stabilitatea în timpul domniei sale.
Citește mai mult"In vremea turcului huzuream, ... Din cit dădea D-zeu de se făcea, una la zece era a turcului şi de se făcea mult, mult lua, iar de se fácea puţin, puţin lua. ... Turcul ii om cu dreptate ne lua după-cit ne dădea şi nouă D-zeu, iar nu ca stăpînirea de azi, care nu vra să te ştie de ai de n'ai, ci-ți ie și cenușa din vatrǎ de rămii că n'ai cu ce-ți hrăni copiii şi nevasta ..."
Citește mai multO mica istorie comparativă a istoriografiilor romanești și bulgare despre Dobrogea și cum a ajuns ea la România în 1878.
Articolul l-am alcătuit spontan în urma unei postări a "politicianului" fost și viitor(?!) Bogdan Bola, wannabe istoric al Dobrogei, care în ultimul articol siropos și fals despre această provincie , regretă insinuîndu-mă : "Din păcate, astăzi încă sunt unii care contestă existența românilor pe aceste meleaguri"
O mizerie, așa ceva nu am afirmat niciodată, ar fi și imposibil logic sau/și semantic, dânsul însă crează situații închipuit contrarii pentru a-și înșira perlele naționalist-eroice care sună bine la poporul de rând, votant.
Citește mai multHașdeu ne prezintă în Istoria Limbei Române din 1881 și concluziile surprizatoare ale lui Cihac în privința limbii latine vorbite de protoromani. Alexandru Cihac (n. 8 septembrie 1825, Iași – d. 29 iulie/10 august 1887, Mainz) a fost un filolog român, membru de onoare al Academiei Române.
Cercetătorul Cihac, analizând urmele latinești ale limbii romane noi, insinuează că aceasta este artificiala ("cineva este tentat să creadă că elementul latin nu intrase încă în carnea și sângele națiunii."), limbă suprapusă voit peste fondul slav. Probabil adevărul este undeva la mijloc.
Citește mai multScrisoarea a douăzeci-şi-patra, Dobrogea, 3 Septembrie.
Iubita mea Electra!
In Tulcea am vězut biserica bulgărească cea ca o cetate, cu trei uşi; pe cea din mijloc intră cucernicii părinţi, pe cea din dreapta barbaţii, iar femeile pe cea din stinga. Am fost la bazar s'au pazar (iarmaroc) ce-i făcut pe locul grădinei turceşti, şi care se'ntinde de dincoace de biserica bulgărească şi pănă in biserica rusească. Se spune că era foarte frumos loc de primblare, păzit de soldaţii turci, cari cum vedeau ceva indată hamgerile şi judecata-i gata.
Citește mai multIată că din negura timpului, o informație venită de la acea tânără cutezătoare despre care am scris mai nou, Elena Sevastos, călătoare curajoasă prin Dobrogea devenită românească, mi-am putut corecta o convingere falsă despre islam, precum că în tradiția islamică înmormântarea ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil după deces, de obicei în termen de 24 de ore.
Citește mai mult"Chioară a fi, şchioapă a fi, o primeşti ? — şi el zice că da. "
Autoarea scrisorilor din Dobrogea continuă cu povestea călătoriei aventuroase prin noua provincie românească, combinând suspansul unor tovarășii suspecte cu relatări despre obiceiurile locale ale populației turcești.
Citește mai multUn „jurnal de călătorie” prin Dobrogea recent intrată în componența României, prezentat sub forma unor scrisori trimise de o tânără învățătoare din Botoșani către prietena ei, ne oferă o perspectivă fascinantă asupra universului exotic al Dobrogei de început, cu puternice influențe otomane, înainte de procesul de românizare.
Elena Sevastos (1864-1929) a fost o folcloristă şi prozatoare română. În scrisorile adresate prietenei Elektra Mortzun adunate sub forma de volum, autoarea descrie călătoria pe care o face prin Țara Românească și Dobrogea în căutarea folclorului local. Călătoria făcută în căruță de-a lungul a doua luni, aventuroasă pentru aceea vreme, o face alaturi de tatăl ei.
Notele adunate de-a lungul acestei călătorii vor sta la baza lucrării "Nunta la Români", distinsă de Academia Română în anul următor cu premiul Ion Heliade Rădulescu.
Citește mai multExcursiunea de plăcere făcută de vaporul Regele Carol I, Dumineca, 13 August, la Constanța, în loc să dureze dela 3 la 6 d. a., cum se anunţase şi cum se încasase taxa dela numerosul public, care a participat, s'a scurtat cu un ceas. Știți de ce?
Citește mai multDespre caii vechi dobrogeni gasim o mică istorie interesantă in lucrarea lui Nicolae Filip, Caii din 1915 si chiar o menţionare a cailor arăbeşti de la Techirghiol.
Citește mai multO mărturie inedita despre un conflict între tătarii din Dobrogea și turci care și-ar avea originea de la primul război mondial, ni se prezintă de către Smara, o publicistă prea bine cunoscută la cumpăna secolelor trecute și des întâlnită și la Techirghiol.
Citește mai multDE LA TECHIR-GHIOL
Citește mai multÎnfăptuirile asociației culturale "Cartea sub Icoană"
Citește mai mult[...]
Vaporul cu sbaturi, in fața Hársovei, inaintea uriaşelor canarale, intre care in amfiteatru sclipesc casele albe şi tiglele ca de cupru, ale acoperişurilor , totul- in clipa aceasta- , aminteşte de sosirea unui vapor , intr'un port dintr'un afund de fiord norveg. stâncos şi ameninţător deasupra apei . Imi aminteşte, in fine de o scenă intr'un decor asemanator , din Victoria lui Knut Hamsun.
Citește mai multProcesul complex al etnogenezei românești, pe care încerc să-l conturez aici, bazându-mă atât pe puținele documente ale epocii cât și pe teoriile unor istorici români și străini ce susțin viziuni similare, reprezintă un fenomen unic în istorie. Acesta nu poate fi explicat printr-o simplă teorie a continuității daco-romane, societate izolată în munți timp de o mie de ani, proces urmat de apariția bruscă a unui popor român necunoscut până în secolul al XIII-lea.
Citește mai mult