Sunt oameni, adevărate sarcini nefolositoare pe scoarta Pamintului, cari caută cu ori-ce pret så se facă cunoscuti lumii.
Sunt oameni de bine, cari trebue făcuti cunoscuti. Dintre acestia , unul e si conorăşeanul nostru Bey-Aga.
De sigur, nu-l cunoaşte nimeni. Proprietarul unui modest atelier de stolerie (tamplarie /dulgherie n.m) in cuartierul industrial al oraşului nostru ; el e şi stăpân şi slugă.
Fiu al lui Hasan Paşa, care avea in stăpânire domenii intinse in partea de nord a judetulul nostru, incepând dela Caraharman , a dobindit prin naştere titlul de Bey şi a fost crescut ca un adevårat Aga. Sub aceste două nume dinsul e cunoscut in cercul sãu.
Imprejurările au vrut, ca omul acesta să fie desbrăcat de toată moştenirea - nu prezintă nici o importantă aceste detalii- aşa că astázi, foarte multumit in sufletul sãu, el işi vede de trebuşoară, din care işi scoate cu prisos existenta- o existenţă aşa cum o intelege moderatul şi indolentul oriental.
Cea mai mare nemultumire pentru Bey-Aga este să treacă un cunoscut pe lingä atelierul său, fără ca să se abată pe la dinsul. Ar fi in stare să-şi întrerupă "namazu" (rugaciunea) ca să iasă să te cheme, cind te zăreşte . Ori-cine ai fi, ori-cit n'ai avea poftă, trebue să iei , pe un taburel, "feligeanul" de cafea şi nici odată nu te va lăsa să pleci cu mina goală ; va trebui să primeşti bucuros, in dar, vre -un obiect din cele lucrate de dinsul.
Ceea ce face caracteristica acestui om e următorul lucru : Jumatate din ceea-ce ciştigă imparte la sáraci. Am controlat de aproape aceasta - mi se spuse şi mie de alții - şi m'am convins pe deplin că se tine cu cea mai stricta religiozitate de implinirea acestul percept. Şi ... fără ca să ştie dreapta ceea - ce face stinga !
Semne particulare : Un bătrin foarte simpatic, Ziuhtiup Bey - acesta e numele lui - apare ca o răsbunare contra greşitei credinte despre bunătatea sufletească a adevăratului Turc.
Saroglu
Dobrogea jună, 15 decembrie 1908