Bratianu, romanii si intoleranta nationala

Publicat de Aurel Băjenaru, 15 Iunie 2020
Timp de citire: 22 minute

Dand intamplator peste un discurs al lui Ion C. Bratianu din urma cu 150 de ani si avand si curiozitatea sa-l citesc pana la capat, am ramas uimit de fatisa etalare a intolerantei nationale si  antisemitismului aici, negate prin sofisme tantose dar ieftine, nedemne de un intelectual de calibrul  pe care istoria i-l atribuie lui Bratianu.

Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului român modern  si au de-a face in primul rand cu o xenofobie generala. O data cu ideea nationala a pasoptistilor, creste si teama ca strainii vor sa distruga natiunea romana.

In noul Regat al Romaniei, ideea nationala este dusa pana la extrem. Grec sau evreu, strainul din viata economica si sociala devenea o problema in ideologia politica romaneasca.

Despre "Greci", genericul sub care se grupau  Sarbi, Greci si Bulgari pe vremea principatelor, Bratianu, ministru de interne la aceea vreme, spune fara nici o jena ca au fost alungati din necesitate si nu din intoleranta etnica, fiind un "rau economic si social". Numai cei dintre ei care s-au lasat asimilati,au fost si acceptati in Regatul Romaniei.

Aceasta xenofobie pasoptista pe fondul mitului national, a marcat de fapt si politica urmarita in Dobrogea mai tarziu, prin romanizarea expresa a provinciei si amanarea acordarii de drepturi populatiei existente aici decenii de-a randul.

Numai cu "israelitii" nu era asa de simplu, acestia nu se lasau asimilati. Cand odata cu formarea statului roman unitar, se punea in discutie statutul evreilor, considerati pana atunci in totalitate ca straini,  puterile europene impun aceasta "discutie", recunoasterea europeana a fost conditionata de emanciparea evreilor.

In 1867, ca ministru de Interne, Bratianu a emis o serie de circulare catre prefecturile din tara in care ordona aplicarea unor masuri de excludere impotriva evreilor, prin care li se restrangea dreptul de a locui in zonele rurale, li se limitau anumite mijloace de trai si ii expuneau chiar expulzarii fizice din Romania. Protestele venite din afara, de la guvernele straine care cautau sa orienteze Romania spre dobandirea independentei, ca si cele din partea unor organizatii evreiesti, nu au facut decat sa intensifice retorica antisemita a lui Bratianu.

Iata aici integral discursul din Camera Deputatilor al lui Bratianu, cel care doi ani mai tarziu avea sa sintetizeze toata acesta tirada antisemita intr-o singura propozitie: "Evreii au ca scop, nu mai putin decat sa distruga existenta noastra nationala."

* * *

Romania.

Adunarea deputatiloru.

Siedinti'a de la 26 aprile v. (1868 n.r.)

D. Carpu face interpelarea anunciata de alaltăieri in caus'a ovreiloru, dice câ n'a voitu de felu a face o cestiune ministeriale.

In seclulu alu XIX se facu la noi acte de barbarie si trebue se vedemu asupra cui cade oprobriulu acestoru acte. Mai nainte de 11 fevruariu mesurile luate contra Israelitiloru se marginiau la mesure contra portului loru si altele de mica importantia. Dupa 11 fevruariu, partit'a diresă de d. Bratianu precum si cea din care face parte d-sa, au voitu a acorda dre cari drepturi Izraeliţiloru; nu s'au potutu pune inaplicare. In fine d. Bratianu a venitu la ministeriu. Pana atunci d. Bratianu si-a recrutatu partit'a sa, asiá-numita roşia, numai din Valachi'a; in Moldov'a inse d-sa n'avea înca partita; d'aceea se sili se si-o faca, si pentru acést'a a redicatu chestîunea Israelitiloru, aruncandu faimdsele d-sale circularie, punendu vrajba intre poporatiunea creştina si evreica d'aci esi  fracţiunea libera aceşti tauri selbatici. Partisani a voitu d. Bratianu, partisani a gasitu. (Protestări). D. Bratianu n'avea inca-o Camera si-si pregatiá terenulu. Alegerile se facura, si cum  se facura numai d-loru sciu, (protestări). Romanii au fostu totu deun'a ospitali, si daca o fracţiune a cutezatu a propune mesuri barbare, acusarile Europei nu potu cade asupra  întregului poporu romanu, daca este cine-va barbaru, apoi este d. Bratianu care a datu circulari de persecutare (sgomotu, protestări). Candu d. Brateanu a datu circularie contra Israelitiloru, d-sa  (d. Carp.), erá agînte la Paris, a atrasu atenţiunea d-lui ministru asupra furtunei la care supune pe Romani, câci adese gresielele celoru  cari guverna poporale cadu numai asupra poporeloru ce guverna. 

D. Carp dâ citire unei ordine a unui „pentrusub-prefectu" din ocolulu Bistriti'a pentru persecutarea unoru Israeliti de prin sate; si apoi conchide câ administratiunea a organisatu o persecutare sistematica. D. ministru aducea anarchia si punea anarchie in plebe (protestări: plebea nu face parte din naţiune?) Nu, naţiunea suntemu noi cari o represintâmu. De nu vom pune noi insine unu capetu acestoru acte de anarchie si barbare, străinii li vor pune ei capetu. (Scomotu: ii chiama pe străini.)' Nu prin o invasiune, ci prin alte mediloce (mijloace n.r.), lucrandu si Europ'a in privinti'a nostra cum lucrâmu si noi in privinti'a Evreiloru; dicendu-ne: „nu voiţi se intraţi in famili'a Europei civilisate? ei bine, ve vom scote din list'a poporaloru Europei."

D. Ionu Bratean u Ministru de Interne:

D-loru, sciu câ cestiunile ce le-au redicatu d. Carp, vor se fia relevate de mai mulţi, si judecate, si nu numai judecate ci osândite de Camera si de tiér'a intréga, (aplause).

D. Carp a disu câ nu vine se faca o cestiune ministeriale. N'avea nevoe sc spună fiindu-câ, desi ar avé dorintra, dar n'are putinti'a; din fericirea acestei camere si a tierii, n'are majoritate. Neptitandu dar face altu ceva, si-a datu o misiune mai nalta, de a revolta nu numai puterile cele mari ale Europei contra ndstra, dar chiaru opinîunea publica europeana. Acést'a a fostu misiunea d-lui, si constatu câ o urmaresce cu multa staruintia dar nu credu câ cu multu patriotismu (aplause).

Onor. d. Carpu a disu câ eu venindu la putere si ne-avendu si in partea de peste Milcovu o partita roşia, am voitu se-mi facu. D-loru, nu mi-am permisu, si nimene si-a permisu ca la tribun'a Camerii se . dee partiteJoru si guvernului calificări de acele, pe cari si le potu permite numai diariele, si mai cu osebire diariele cari se respecta fdrte pucinu, (aplause). Inse d-loru, am cautatu din tote puterile mele si voiu cautá catu voiu avé anca unu dramu de sufletu in mine, se unescu in giurulu tronului tote partitele, tote elemintele, totu ce traiesce in Romani'a. Nu m'am aretatu ostile,ve rogu pe d-v. toti ca sa declaraţi daca am fostu ostile vre unuia.

Unu regime nuou are multe dificultăţi de- a prinde radecini, nu numai intr'o naţiune mica, dar in chiar naţiunile cele puternice, régiméié noue au intimpinatu dificultăţi. Cu atatu mai multu este adeveratu acést'a in tiéra la noi, peste care au trecutu atate venturi ciumose, cari au lasatu in noi vitiuri ce nu le putemu stirpí asiá de lesne; fiindu-câ nu suntemu mai pre sus de alti semeni.

Am cautatu se intrunescu pe toti in lucrare pentru acel'a-si celu, tiér'a intréga si potu dice Europ'a chiar lu cunosce, (aplause) l'am indeplinitu, am triumfatu. Acü nu avemu de catu se urmâmu cu aceeaşi tăria pentru ca se se asecure pentru totu déuna.

Onor. D. Carp mi-a disu câ am facutu specula politica din cestiunea Israelitiloru, a adaosu câ naintea venirii mele laputere, cestiunea acést'a nu esistá in România. Numai acei ce nu traiescu cu anim'a si cu sufletulu in România, numai aceia potu dioe asemene cuvinte (aplause prelungite, bravo.)

N'asiu fi voitu se vorbescu astadi d'acésta cestiune, nu credu c'ar fi oportunu, dar a pus'o asiá in catu sum nevoitu a vorbi pentru câ nu voiescu ca efectulu ce si-a propusu d. Carp a face in Europ'a, se se producă. Se-mi permiteţi dar a analisá si eu cestiunea Israelitiloru.

Sciţi câ Romani'a a fostu tier'a cea mai toleranta chiar in secolii cei mai abscuri. Cu tote acestea mai deunadi unu strainu mi dicea:

„de ati fi puternici ne ati frige pe toti." I-am respunsu câ naţiunea romana n'a friptu nici unu omu si câ asiu dori ca si cele-l-alte naţiuni se pota dice totu astu-felu.

Da, naţiunea nostra a fostu toleranta chiar in aoele timpuri in cari, cum dicea ieri d. Lahovari, cuventulu strainu erá sinonimu cu inimicu.

La noi străinii au fostu primiţi cu bratiele deschise. Acést'a inse nu pote espune o naţiune a deveni préd'a unui sentiementu nationale. Caus'a este câ pana mai deunadi Romanii erau impartiti in clase: era clas'a privilegiatiloru adecă birocrati'a tierii si apoi clas'a birniciloru. Alta clasa nu mai esistá; totu omulu care nu erá boiaru, erá la discretiunea aceluia ce avea biciulu in mana; astu-felu negutiatorulu celu mai insemnatu putea se fia palmuitu de celu mai misielu fecioru de boiaru. Ei bine, cum putea dar tieranulu la noi, candu erá alipitu pamentului, chiaru de ar fi potutu scăpa de acele clesce ce-lu stringea, cum ar fi potutu se cuteze a se face negotiatoru candu soiá câ are se fia la discretiunea privilegiatiloru. De aci daru a resultatu câ nu mai românea pentru comerciu si industria de catu o singura clasa de omeni,adeca străinii cari erau protegiati, câci aveau patenta de suditi.

Aceste avantagie au facutu ca Romani'a se fie inundata de străini si de vagabundi, cari gasiau in tiér'a nostra unu comerciu si o industria asecurate ca monopolu in manele loru. Ei veniau mai alesu din acele tieri unde nu gasiau mediloce de speculatiune. Sciţi d-loru câ in Muntenia, mai cu séma in timpulu lui Mateiu Basarabu, s'a gasitu odată societatea Romana imbuldita de Greci, de Serbi, de Bulgari cari erau desemnaţi sub numele genericu de Greci si cari acoperisera totu comerciulu si industri'a tierii. Sciţi cari au fostu resultatele acelei îmbulziri, scenele ce s'au intemplatu. Societatea s'a revoltatu si i-a alungatu, nu din simtimentu de netolerantia ci câ erau unu reu economicu si sociale. Cu tote aceste erá destulu ca acei străini, fie Greci, Bulgari, Arnauti etc., si cari erau d'aceeasi religiune cu noi, se stea 20 de ani in tiéra pentru case se contopésca in naţiunea romana. Astfelu candu România s'a emancipatu si a intratu in drepturile sale, ei deveniseră Romani, se indentificasera cu noi, si s'au potutu bucura d'acelea-si drepturi ca si indigenii in tiér'a Romanésca. Forte pucini mai remasesera, cari păstrau inca urme de originea loru străina, In Moldov'a inse nu a fostu asiá, fiindu câ Moldov'a a avutu do vecini pe Poloni si Ruşi cari se aflau in acele-si conditiuni casi noi, adecă c'o clasa privilegiata si cu alt'a legata de gleba, de pamentu. Acolo străinii si mai alesu Evreii aveau acele-si avantagie in comerciu ca Grecii in Muntenia. Dar in Poloni'a ca si'nUngari'a ei erau espusi la persecutiune religiosa forte mare. Prin urmare Israelitii, gasindu in Moldova acele-si conditiuni de specula si o protectiune absoluta religidsa, acest'a a facutu ca eî se napadésca cu toţii in Moldov'a.

Eta dar caus'a invasiunii loru in partea de peste Milcovu. Prejudetiele timpiloru trecuţi totu esistau; se credea câ religiunea mosaica e inimica religiunei creştine, Israelitii d'accea n'au potutu se fie intre Romani in acele-si conditiuni in care au fostu Serbii, Bulgarii, Arnautii, n'au potutu a se contopi, si au remasu unu elementu separatu.

 Ce am facutu noi, d-loru? Am sustinutu totdeunu câ toleranti'a a fostu si trebue se fia unulu din principiele cele mari ale naţiunii Romane, câ asta-di nu numai câ e o virtute, dar e o necesitate acestu principiu. Netoleranti'a nu ar mai fi tolerata de niminea, lumea intréga s'ar redicá contra ei. Noi am sustinutu totu deuna c'ar trebui se inlaturâmu cu totulu cestiunea religiosa, si daca alta data asiu fi avutu norocirea se convingu pe tota lumea câ trebue deosebita cestiune religiosa de cea sociala, nu erá se fimu astadi aci, cestiunea nu erá s'ajunga o arma de sploatare.

Daca d-loru, se despartiá cestiunea religidsa de cea economia, puru economica, puru de ordine publica, puru sociala, atunci Europ'a nu mai avea nici unu cuventu d'a protesta. Ar fi trebuitu se taca, câci astadi ori ce naţiune, in faci'a unei suferintie economice, nu consulta părerile altei naţiuni ci se ocupa numai de interesele sale nationale; prin urmare daca ar fi fostu se ne ooupâmu numai de cestiunea economica, Europ'a n'ar fi avutu se ni dica nemica.

D. Carp a spusu câ naţiunea si-a facutu reservele sale, câ naţiunea nu imţartasiesce sentimintele de barbaria ale acelor'a cari au pusu cestiunea pe terenulu oconomicu, sociale, si vatemandu fracţiunea din acesta onor. Camera pe care d-lui a calificat'o de tauri, m'a luatu pe mine ca unulu cc am voitu se speculczu acesta cestiune ca se-mi, facu partisani. Daca eu dandu o circulara conformu legiloru tierei, am revoltat'o contra mea, cum acum'a prin duoe, trei  circulari am pututuse schimbu părerea ei? Daca tota tiér'a nu simtiá nimicu, nu voiá nimicu, cum am pututu eu ca printr'o ciculara, doue, se facu pe naţiune se tramita aici deputaţi dupa placulu. . . 

D. Carp. Nu naţiunea ti-a trimisu aci deputaţi, ci prefecţii d-tale!

D. Ministru: D-loru represintanti ai naţiunii, audiţii d-vdstra nu sunteţi represintantii naţiunii, sunteţi tramisi aici de prefecţii mei!

(Protestări energice. Scomotu in tribun'a dameloru, din partea a doue ddmne. Se suspinde siedinti'a. La redescidere d. Ministru urméza).

Onor. d. Carp care a calificata interpelarea d-lui ca unu actu de acusare, éra nu ca cestiune Ministeriala a adusu ca piesa justificatore de culpabilitatea mea, o circulara pentru arendaşi si crasmari si unu ordinu alu unui ajutoru de suprefectura.

Circularea aceea am dat'o dupa întrebarea care mi s'a facutu antaia data de dd. Prefecţi.

Intrebu inse cu ce intentiuni patriotice si nationale s'au dusu d-loru si au resfoitu, prin amicii dumuialoru, dosarele din Prefecture, au luatu nesce fapte isolate si le-au anuntiatu ca acte de persecutiune, nu in tiéra ci in Europ'a (aplause.)

A dou'a circulara a fostu asupra vagabondiloru. Si 'n acesta privintia, n'amfacutu decatu se me conformu regulaminteloru si dispositiuniloru predecesoriloru mei basate pe unu dreptu care este recunoscutu de tote societăţile Europene cele mai civilisate. In Franci'a nu pote se intre si se s'asiedie nici unu omu intr'o comuna pana candu nu probéza câ are mediloce de esistintia; in Francia casi in Angli'a vagabondulu se tramite la comun'a sa, fia afara, fia in lantru, fiindu câ fia-care comuna este detore se-si hranésca vagabondii sei éra nu se-i lase pe spinarea altor'a.

Faceţi celu pucinu ce facu Francesii, Englesii cari ataca unu guvernu, ilu dau in judecata, ilu trimitu chiar la gilotina, dar candu este vorb'a facia cu strainulu, ilu apera cu toţii, (aplause prelungite).

Ei, d-loru, ceea ce dicu pentru fie-care cetatianu romanu trebue se se aplice si mai multu agintelui directu la Paris. Onor. d. Carp vine se-si faca onore in purtarea sa candu erá la Paris. Guvernulu n'a voitu se califice faptele din acesta peridda nenorocita pentru România! (aplause).

Daca unu aginte gasesce câ guvernulu seu nu merge dupa principiele cele sanetose,  trebuia indata se-si dea demisiunea, se se intdrea in tiéra, éra nu se stea acolo, se se serve de  autoritatea ce i-o dá positiunoa sa oficiale in contra guvernului seu si se lovésca chiar naţiunea intréga. Eu, d-loru, nu voiu califica acea purtare, lasu ca alţii s'o califice (aplause).

D. Hurmuzachi: Este trădare.

Mai multe voci: da, da!

D. ministru Ionu Brateanu: Eta, dloru, ce am facutu eu, éta circularile mele. D. Carp trebuia mai anteiu se vina la minister u, se caute acele ordine cari sunt citate de ajutorulu sub prefectului Bistritia de jos. D-lui scie câ tote 'uşile ministerieloru sunt deschise tuturoru d-loru deputaţi, senatori si jurnalişti, la ori ce minutu ar voi, putea dar se vina se caute, si candu se va convinge, se scota copiivde pe acele ordinne.

S'a disu câ 500 familie Israelite sunt tabarite in campiele Bacâului gonite de la sate si comune si neprimite, respinse din Bacău, asupra cărora se esercita actele cele mai barbare si anca chiar infamii. —

D. Carp, acést'a acum o audu. 

D. ministru Ionu Brateanu : Anca unu subiectu pentru diariulu ce are ondrea se-lu redigeze. Am fostu in faci'a  locului si am ceruta se me duca si pe mine se mi-arete loculu — nu unde sunt, fiindu câ nimeni nu i-a gasitu — ci unde au fostu tabarite acele 500 de familie israelite. Vre o cate-va familie cari nu mai avea ocupatiunea in comunile rurale, erau in Bacâu forte bine primite si traindu in cea mai mare linisce. Aceşti Israéliti, naintea Prefectului si naintea agintelui Austriacu, care venise in capulu loru in plinu uniformu, au declarata singuri câ de si nu li se mai permite a luá cârciumile etc. dar câ nainie de administratiunea actuale, erau maltrataţi de mai multe ori de tineri din Bacâu, dar de candu e administratiunea de astadi, acele maltratări au incetatu. Singurulu faptu ce au citatu este ca unu amploiatu dre care alu căruia nume nu l'au

potutu spune ar fi luatu 2 gal. de la unu Israelitu ca se-lu lase la loculu seu se nu-lu isgonésca din comuna, unde autoritatea comunala nu-lu mai tolerá se siéda. S'a mai disu câ in ndptea de Pasci, mergendu la biserica s'ar fi slobozita doue pusci, si câ s'ar fi spartu, nu de guard'a orasianésca ci de alţii, cate-va ferestre.

Admitu câ s'au slobozita acele doue pusce, dar omoritu-s'a cine-va? Nu, apoi este ore acést'a  o persecutiune religiosa? Pana acum, d-loru, nu s'a impuscatu nici unu Ovreiu, dar creştini s'au impuscatu. (Aplause).

Este mai multu. Evrei chiar pentru delicte sunt mai pucini urmăriţi de catu alţii; Am ordonatu se se faca statistic'a de cati arestanti Israeliti sunt in puşcărie si cati Romani, si se vedeţi câ in proportiunea poporatiunii Evreii sunt mai pucini, si sciţi pentru ce? Nu pentru câ Evreii au mai multa moralitate de catu creştinii, celu pucinu in caşuri de fraude, dar pentru câ ori candu puni man'a pe unu Evreu tipa toti Israelitii nu numai din Tiér'a Romanésca dar si din strainetate.

Alu doile, pentru câ daca puni man'a pe unu Israelitu, prinsu in delictu, vine unu consulu si dice: este supusulu meu. Apoi va fi ori nu va fi supusu strainu, vine totu déuna unu consulu care dice câ este. Astfelu in faptu, in puscariele nostre sunt mulţii mai pucini arestanti Israeliti de catu de alte rituri. Óre ast'a dovedesce o persecutiune religiosa?

S'au spartu giamuri? Domniloru, eram se dieu câ si pe mine m'au opritu in drumu si puteau se-mi spargă giamurile trasurei; dar eu nu sunt vr'unu personagiu insemnatu, voiu vorbi dar de alţii. Au fostu primi-ministrii ai Engliterii, omeni cari lucraseră tota viéti'a lóra pentru binele poporului si-i aduseseră servicie însemnate si cu tdte acestea, poporulu li-a spartu geamurile (ferestrele).

Ei bine daca la Bacâu s'au spartu doue geamuri, este dre persecutiune religiosa? Ca Israelitii se ţipe, este forte naturalu, ast'a li face onore si asiu dori ca si d. Carp se aiba pentru poporulu romanu sentiemintele de solidaritate ce le au Evreii intre densii. Israelitii au stabilitu acea solidaritate, câci ei suferu persecutiunile de 1800 ani; acesta purtare ne vatema pe noi, daru trebue ce recundscemu câ le  face onore. Dar nu tipa numai Israelitii. Sciţi câ sunt părinţi, mame cari, candu vor se lovésca pe unu inemicu, si-iéu copilulu si lu lovescu cu densulu, si daca copilulu more, dieu câ i l'a omoritu acelu inemicu. Acestu obiceiu l'aveau la noi mai cu séma ţiganii.

Asiá facu adi si inemicii naţiunii ndstre, iéu pe Israelitii si lovescu cu ei in noi, fara sesi bata capulu daca ii ucidu pe ei inşii prin acésta lovire. D. Carp trebue se-si deschidă ochii ca se nu devină si d-lui unulu din acei copii cu cari inemicii caută se ne lovésca. (Aplause).

Domniloru, candu d. Carp dupa ce s'a suitu la tribuna a avutu antaiu grige se me asecure câ nu a venitu se faca o cestiune ministeriala, eu am surisu, ca ministru; sufletulu meu erá plinu de bucuria, fiindu câ de cate ori s'a suitu Carp la tribuna ca se me derime, n'a facutu de catu se me intarésca. Inse n'asiu vre ca guvernulu de adi se se intarésca prin cestiuni asiá de primejdidse, si speru câ naţiunea, noi cu toţii, ni vom dá man'a ca se prevenimu perioulele, eu nu voiu aşcepta ca străinii se vina la hotaru si s'avemu nevoia ca se ne scape d. Carp, ci toti Romanii si-vor dá marfa si vor protesta contra infamieloru ce se arunca in contra-le. (Aplause prelungite)."

D. Negura a auditu la Ploesci de interpelarea d. Carp, si i-a parutu pré reu de ceést'a câci scie câ d. Carp e totu deuna nefericitu in cestiunile ce alege pentru interpelări.

Propune o moţiune prin care se cere a se trece la ordinea dilei. Dupa ce cuventara mai mulţi.D. Hurmuzachi : D. Carp face a se perde timpulu asiá de preciosu pentru Camera, ce crediamentu pote avé acest'a care a inventata bandele bulgare, espulsiunea Poloniloru si altele; ce crediamentu pote avé acel'a ce in diariulu seu imprimata in limb'a francesa susţine contra constatării făcuta dc procurulu generale alu curţii de casatiune, contra marturisirei chiar a guvernului trecutu ca soldaţii sei a incatu pe evreii de la Galaţi, câ acesta fapta barbara s'a comisu de romani si de d. prefectu Lupascu.

Prin urmare tote sunt calomnii cate se atribuescu guvernului, atatu de catra opositiunea din lantru, catu si de „N. f. Presse," de Ia care se adapă diariulu „Tiér'a".

Se închide discusiunea si se pune la votu prin âpelu nomînalu propunerea urmatore subsemnata de d-nii Hurmuzachi, Platon si alţii.

„Camer'a consultandu interpelarea d-lui Carp si respunsulu datu de d. ministru de interne, respinge acusarile de persecutiune contra Israelitiloru ca ne'ntemeiate pe fapte, si aprobandu intru tote purtarea guvernului trece la ordinea dilei."

Resultatulu votului este urmatoriulu:

Votanţi 91

Pentru 47

Abţinuţi 43

Contra 1 /

 (Estrase din „Romanulu".) 

Albina 5 / 7 maiu 1968

* * *

Si inchei aici acest articol citand din Doina lui Eminescu cateva versuri, care se pare ca si lui Ceasusescu ii erau dragi si le-a citat la ocazie:

Cine-a îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia!

Versuri pe care si astazi, sau mai ales astazi multi romani le aplauda, romani, ei sau rudele lor, raspanditi prin toate colturile lumii unde peste tot dau de... straini.