Calul dobrogean de soiu tătăresc

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Noembrie 2022
Timp de citire: 4 minute

Vad ca in ultimul timp s-au tot adunat "pareri" care neaga existenta soiului de cal tataresc din Dobrogea numit de mine in cateva articole, parca voind in urmatorul pas sa nege si existenta tatarilor pe aceste meleaguri.

Noroc cu poetii nostri stravechi si cei care-i mai citesc, care au depus marturie in acest sens.

Despre calul dobrogean "de soiu tătăresc" iata ce ne transmite Vasile Alecsandri din negura timpului printr-o poezie "a romanilor" culeasa si publicata in urma cu mai bine devun veac si jumatate.

Explicatia pe care ne-o lasa privitor la "calul dobrogean", ca este de "soiu tataresc" ar trebui sa fie fara echivoc chiar si pentru cei care neaga existenta "calului tataresc" pe meleagurile dobrogene, orice motive ar avea ei.

BALAURUL

La mijlocul drumului,
La puţul porumbului
Vâzuiu floarea câmpului,
Dar nu-i floarea câmpului
Şi-i chiar ochiul şarpelui,
Şarpe lung cu solzii verzi,
Nici să-l vezi nici să-l visezi.
Cel Balaur din păcate înghiţise jumătate Trup cu 'arme ferecate,
Trupuşor de voinicel
Ce strigă mereu din el :
«Sai, bădiţă ortomane
Că m'ajunge la ciolane !
Sai, bădiţă, de mă scoate
Că m'apuc fiori de moarte !»

Iată "n lungul drumului.
La puţul porumbului
Că veniâ. mări, veniâ
Pe Balaur de 'ntâlniă
Un viteaz de Ortoman
Pe-un cal negru Dobrogean *
«Măi Balaur! striga el,
Lasă trupul tinerel
Că te curm pe jumătate
Să-mi răscumpăr din păcate
Şarpele se svârcoliâ
Şi cu şapte limbi grăia:

Ortomane Hoţomane !
Bateţi negrul
Pe de 'ntregul Şi te dii, şi fugi de mine
Că nu-i bine nici de tine
Şerpuliţă, Dinţi de criţă,
Am un paloş de oţel,
Lasă trupul tinerei.
Tae-mă, nu mă tăeâ,
Nu mă las de prada mea,
Ist copil chiar din pruncie
Maica sa mi Ta dat mie
Că ades îl blestema
Şi-i zicea când îl culca :
Cidcă-te, alină-te
Şearpele sugă- mi -te

Cel viteaz de Ortoman
Isbiâ negrul Dobrogean
Şi cu pala lui cea nouă
Pe Balaur tăia 'n două.
Apoi trupul înghiţit.
Plin de rane,' otrăvit.
El în cârcă 'l ridică.
Sus, la stână se urcă
Şi în lapte mi-l scălda,
De venin îl curăţă
Şi cu viaţă 'l dăruia.
Apoi, mări, cât trăia
Fraţi de cruce se prindea
Şi 'mpreună voinicea
Pe Balauri de stârpea !

*) Pe-un cal negru Dobrogean.

Caii din Dobrogea erau cunoscuţi pentru calitatea lor ca şi acei din Bugeac. Erau un soiu de cai sălbatici crescuţi în câmpiile pustii din Dobrogea. şi de soiu tătăresc.

Poezii populare ale romanilor, 1852

Vasile Alecsandri