Cartierul Românesc, Constanța 1894

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Februarie 2022
Timp de citire: 5 minute

Iată o adevărată mărturie istorică din secolul preluării Dobrogei de către România.

Avem aici iarăși un articol aparent banal care ține de fostul oraș Küstendje. În primul rând, ceea ce am afirmat și în alte articole, dar aici nu mai încape nici o îndoială, "Cartierul Românesc" nu a fost o inițiativă a lui Ion Bănescu, cel care în anii 1905 a devenit primar al Constanței pentru doi ani, așa după cum des se afirmă. În istorie, în general rămâi consemnat dacă te agiți și faci gura mare dând din coate. Cei care-și văd de treabă în liniște, de multe ori sunt trecuți cu vederea.

Ion Bănescu a fost un om căruia îi plăceau șprițurile și a și știut cu cine să le bea, tinând și discursuri frumoase. Vezi și referirile extrem de elogioase ale lui George Ranetti, un critic "aspru" al epocii sale, cel cu care a petrecut deseori în "vagonul restaurant" spre Mamaia, față de acest "harnic" primar.

In articol aflam ca , "Românii au făcut cerere pentru a obține pământ în Constanța?!?".

Numai după modul cum se pune problema, vă dați seama că și la chiar 15 ani de la preluarea ei de către România, Constanța era încä bine în "mana străină". După cum ați putut afla dintr-un articol anterior, la sosirea oficialităților romanești în Dobrogea, la 20 noiembrie 1878, în Constanța nu exista nici un român.

Noul cartier urma să fie imparțit, o treime pentru români și două treimi pentru străini?!

Prețul pentru aceste loturi de 1 leu /mp nu era nici decum unul ieftin, iar condițiile destul de împovărătoare pentru cei care aveau banii "numărați". Dar iată mai jos articolul original.

° ° °

CESTIUNEA LOCURILOR DE CASE

Reproducem aci un estract dupě conclusiunile din referatul comisiunei insarcinata de Consiliul comunal a face studiul si a-si da parerea în cestiunea cererii Romanilor de a li se vinde pament pentru înfiinţarea unui cuartier in acest oras.

Parcelele de dat sa fie clasificate în douä sau trei parti: O parte va servi pentru aşezarea Romanilor şi celelalte douě pentru cetatenii de alta nationalitate.

Locul, întinderea , numerul loturilor şi suprafata fiecarui lot, se va determina de administratia comunala , dupě un tabel ce se va forma, în proportiune cu numërul cererilor si pe basa petițiunilor date.

Intinderea fiecarui lot sa fie circa 400 m. p. dupě cum comportä situaţia careului, avînd facultatea administraţia comunala a subdiviza lotul tip in douě parti egale, precum şi-a da două loturi alaturea unei singure persone, după cum va fi numerul cererilor şi celor în drept a lua pament şi avendu- se în vedere starea sociala a petiţionarului.

Pretul locului se la 1 leu de m. p. ori -care ar fi întinderea și posițiunea locului , din care, drept garantie de stabilire și cladire, sa se respundă cu anticipație, inainte de tragerca sortilor, dupě tabelul format mai dinainte, 20 % din prețul total, iar restul în 8 rate trimestriale, exigibile la începutul fiecarui trimestru, cu clausa că cine nu va plati la timp, perde dreptul de proprietate şi ratele respunse mai inainte.

Distribuțiunea loturilor la cumparator să se faca prin sorți între diferiti membrii al fiecărui grup de loturi de 200, 400 si 800 m. p.

Termenul de cladire , se fixeazä la 3 ani, dupe espirarea caruia locul necladit, reintra in stapanirea comunei fara nici o despagubire catre cumparator.

Numai dupä complecta achitare, dupe cladire şi espirarea termenului de 3 ani, locul poté fi instreinat catre un alt cetatean cu aceleaşi drepturi ca şi vinzatorul şi numai cu aprobarea speciala a primarului oraşului , fara de care vinzarea nu e valabila.

La formarea tabelului de cei admişi a cumpara loturi pentru ambele cuartiere, så se prefere mai inteiu locuitorii majori, residenti in oras, familişti şi věduve cu copii, cari nu au proprietate în comună , și în urma locuitorii majori din Dobrogea, cari se vor stabili in mod real in aceste cuartire.

Aurora, 11 septembrie 1894

° ° °

În imagine "Cartierul Românesc" sau "orașul de sus" care începea de la Bulevardul Ferdinand, intinzandu-se între Bulevardul Regina Maria și mare, până spre Mamaia. Cândva s-a extins și de partea cealaltă a bulevardului, de-a lungul căruia se întindea și calea ferată spre noile băi de la Mamaia.