De la Eminovici la Eminescu, câteva considerațiuni la marginea subiectului

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Ianuarie 2023
Timp de citire: 6 minute

În 1774, Czernowitz/Cernăuți, ca de altfel întreaga Bucovină, a fost ocupat de Austria și, după negocieri cu partea otomană, a devenit oficial parte a monarhiei habsburgice, 1775 - 1918.

Majoritatea populației evreiești de Est venind din Galiția, se stabilise în Bucovina de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea și folosește din ce în ce mai mult limba germană în loc de idiș. Cultura de limbă germană din Czernowitz a fost susținută în principal de populația evreiască. În 1880, aproximativ 30 la sută din populația din Cernăuți erau evrei.

În acest context citesc într-una din primele biografii a lui Eminescu, daca nu prima de Ioan Scurtu rândurile de mai jos.

În paranteză, Ioan Scurtu (1877-1922) a fost un critic și istoric literar român. A studiat la Budapesta, Cluj și Leipzig, unde și-a luat doctoratul cu o teză despre viața și proza lui Mihai Eminescu, îndrumător științific fiindu-i profesorul Gustav Weigand. Publică în limba germană biografia lui M.Eminescu, "Mihail Eminescu's Leben und Prosaschriften" apărută la Leipzig în 1904.

"Familia Eminovici provine din Bucovina, Monarhia Habsburgică, din satul Călinești lângă Ițcani la granița cu România. Descendenții familiei locuiesc și astăzi în acest sat, sub numele Eminovici. Tatăl al poetului, Georg Eminovici, fiul de țăran născut în 1812 în Călinești; a urmat 4 clase elementare în Suceava. Apoi a intrat în serviciul Boierului loan lenacaki Cirstea în mun. Goștină lângă Suceava. Mai târziu s-a aflat ca administrator („vătaf de moșie”) în serviciul boierului Balș de Dumbräveni, unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni care deţinea mari moşii în Moldova, familia sa aparţine nobilimii naţionale româneşti. Georg Eminovici se căsătoreste în 1840 cu a 4-a fiică a Stolnicului Vasile lurașcu din loldești, Raluca, acesta aparținând unei vechi familii nobiliare din Moldova."

...

Deci cu supunere şi isteţime Georg Eminovici devine mâna dreaptă a boierului Costache Balş, care îl va propulsa în rândul boierilor. La 12 mai 1841 iși cumpără de la Principele Mihail Grigore Sturdza titlul nobiliar "Căminar" (George Călinescu). Deja înainte de asta iși cumparase și titlul nobiliar de Sluger, dar nu știm când i s-a acordat. După moartea lui Balș, Georg Eminovici, acum George, a cumpărat un bun la Ipotești, nu departe de orașul moldovean Botoșani, unde deținea o casă și stătea adesea săptămâni întregi cu familia sa. Din câștigurile moșiei sale, Eminovici își permite să-i trimită pe toți fiii săi la universități din străinătate."

Ați citit" Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon?! Vă amintiți de personajul Dinu Păturică?! După cum o arată biogafia sa, Georg Eminovici copilul de ţăran din Călineşti / Monarhia Hasburgică, a fost în continuă luptă şi alergătură după funcţii şi avere, pe care, prin slugărnicie şi isteţime le-a şi obtinut. Poate si de aceea era detestat de copiii săi.

Despre Eminovici, scrie paharnicul Consantin Sion in ”Arhondologia Moldovei” : «sîrb, pripăşit în ţară, după introducerea reglementului, şi ridicat la boierie de către Mihai Vodă»

Trebuie știut că evreii nu aveau nici o șansă să aibă drepturi politice, cetățenie sau să dețină pământuri în Țările Române / România , asta până în 1924. A fost Georg Eminovici unul care tacit dar prin sârguință și bani, de la statutul de țăran habsburgic, a devenit, administrator și apoi nobil și cetățean român cu drepturi depline?

° ° °

Din aceiași lucrare de doctorat mai obținem informațiile despre școala elementara a elevului Eminescu, 4 clase abolvite la Cernăuți, Austria și alte doua clase și jumătate la liceul german din Cernăuți/Czernowitz.

Contrar tuturor aluziilor sau afirmațiilor binevoitoare, Eminescu nu și-a continuat studiile în privat, sau a continuat privat să studieze, dar fară succes, nu a definitivat niciodată scoala, rămânând cu 6 clase absolvite.

Dar oare de ce fiul de țăran bucovinenan, austriac, Georg Eminovici, mutat cu munca în Moldova, își trimite fiul născut la Botoșani cu o "pământeancă", pe viitorul Eminescu, la o scoală germană din Austria?

Oare de ce i-a venit așa de ușor elevului Eminescu să învețe la liceu în limba germană?! Se vorbea și acasă (în casa Eminovici) în loc de idiș (dialect iudeo-german) sau de română, germana?!

Oricum ar fi, terminația "ovici" a numelui tine de onomastica evreiasca, chiar daca de influentă slava.

Acestea sunt numai câteva considerațiuni documentate apropo de calea și ajungerea tatălui Eminovici, de la țăran austriac la nobil moldovean, de școala urmată de Mihail Eminescu și o idee speculativă apropo de cunoștințele de limba germană, de acasă, a elevului Eminescu.

Strămoșii noștri ne-au lăsat o moștenire deosebit de grea în privința adevărului. Multe mistificări, denaturări, exagerări s-au împletit în procesul norocos de creare și recunoaștere a națiunii române, a istoriei și culturii ei, încât este greu să nu pui totul sub semnul întrebării.

Închei cu un fragment dintr-un eseu al lui Leon Volovici, istoric literar şi eseist, cercetător la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

"Ca în toată Europa, evreii din România îşi schimbau sau românizau numele nu numai de „teamă“, ci dintr-o dorinţă legitimă de integrare, şi prin schimbarea numelui, în cultura populaţiei majoritare. De altfel, numele evreiesc care urmează să fie adaptat sau înlocuit nu era, de regulă, un nume originar evreiesc, ci tot un nume adoptat după cultura ţării din care evreii au emigrat (Austria, Rusia ţaristă). De aici frecvenţa numelor evreieşti de origine germană sau austriacă, indicînd meserii (Schneider, Schuster) sau localitatea de origine: Berliner, Leipziger, Posen. În mediul polonez, tot după oraşul de origine, mulţi evrei au că nume Warszawski, Krakowski, Poznanski, iar în Rusia şi Ucraina ei au moştenit nume încheiate, cel mai frecvent, cu sufixul -ici (Moscovici, Leibovici... Volovici)."

În imagine Georg Eminovici.

° ° °