Drumuri dobrogene - pestera Keiris (pestera Limanu) - 2016

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Aprilie 2019
Timp de citire: 7 minute

Potrivit "Istoriei Romane" a lui Dio Cassius, Dapyx a fost rege al unui trib sau a unei uniuni de triburi getice situate in partile centrale ale Dobrogei, probabil in zona Capidava, Carsium, Ulmetum.

Dio Cassius îl aminteşte în legătură cu campaniile lui M. Licinus Crassus la Dunărea de Jos, îi dă titlul de rege şi situează stăpânirea acestuia undeva în partea centrala a Scythiei Minor. Intrând în conflict cu alt rege get, Rholes, client al Romei, este înfrânt în câmp deschis de trupele romane şi de cetele gete ale lui Rholes, Dapyx se refugiază în cetatea sa. Cetatea este cucerită cu ajutorul unui trădător grec şi regele se sinucide. Populaţia se refugiază în peştera Keiris cu tot cu bunuri si turme de animale. Crassus, comandantul armatei romane porunceşte să se zidească toate intrările în peşteră şi astfel sileşte pe cei adăpostiţi acolo să se predea.

Vasile Parvan situeaza pestera la Gurile Dobrogei care insa, vizitata si de noi, se dovedeste mult prea mica, ingusta, pentru a corespunde descrierilor lui Dio Cassius. Alti cercetatori insa au localizat-o la Limanu si se pare ca au dreptate, cel putin intr-o privinta, pestera este imensa si prezinta in multe sectoare galerii sapate si amenajate de mana omului.

Despre pestera de la Limanu am tot citit articole interesante de-a lungul timpului si chiar ne gandeam ca ar fi interesant de incercat sa o vizitam candva. Parea insa ca este permisibila numai specialistilor. Vara aceasta, dupa alte cercetari pe internet am gasit-o si chiar vizitat-o. Usa metalica de la intrare care o proteja, a luat  drumul fiarelor vechi fara stapan.

 

Pestera am gasit-o parcurgand satul Limanu, venind de la Mangalia, pe strada de centura. Iesind din localitate cam la 500 de metri pe partea dreapta, dincolo de o vale impunatoare, pe dealul de vis-a-vis se vad cateva stanci printre care se afla intrarea la pestera.

 

Pentru o vizita mai prelungita si oricum, recomand cel putin 2 surse de lumina / lanterne. Iesirea din pestera nu prea mai este posibila fara o sursa de lumina. Si incercati sa memorati foarte bine drumul parcurs, sau sa va luati un snur de marcaj de cateva sute de metri, pestera este intr-adevar ametitor de labirintica, pe o lungime totala de aprox. 4 km.

 

Primii 10-20 de metri sunt mai dificili, tavanul "atarna" foarte jos.

 

 

Noi am vizitat numai cateva sute de metri de la intrare, urmarind oarecum calea de acces cea mai larga, dupa care ne-am intors pentru a fi siguri ca inca gasim calea de intoarcere.

 

Probabil cel mai tanar hobby-speolog, Lisa doar ce a implinit 3 ani si a fost extrem de incantata de pestera.

 

Panta dealului este foarte abrupta.

 

Hotaram sa mergem si la Hagieni. Vechea denumire a așezării era Hagilar (turcă Hacılar) , sat populat inițial exclusiv cu tătari, mulți dintre ei "hagii" (credincioși musulmani care efectuaseră pelerinajul la Mecca). Ajungem insa la Ferma lui Lazar de unde cumparam oua de strut si ne intoarcem, crezand ca am gresit drumul.

 

Hotaram spontan sa mergem la marina (Life Harbour Marina) de la Limanu pentru masa de pranz. O locatie excelenta si foarte linistita (inca).

 

Legatura feroviara a Santierului Naval cu restul lumii. Locuri parca uitate de timp.

 

Din nou pe drum pentru a cauta, ... padurea Hagieni, sau... satul Hagieni, am mers pe drumurile acestea parca la nesfarsit, cam 4-5 km.

 

Ajungem la manastirea Hagieni care insa nu are nimic de-a face cu satul de tatari Hagieni care se pare ca se afla de cealalta parte a vaii la buza careia ne aflam. Asta presupune iarasi un ocol de probabil 10 km.

 

Hagieni- strai preotesc. A doua zi fiind sarbatoare (Sf. Ilie) se face curatenie mare.

 

Privelistea din spatele manastirii peste Podisul Dobrogei de Sud.