Excursiuni in Dobrogea, 1900

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Februarie 2024
Timp de citire: 7 minute

ION P. LICHERDOPOL: PROFESOR LA ŞCOALA DE COMERȚ DIN BUCUREșTI, călătorește in Dobrogea.

Profesorul și cercetătorul pasionat de melci, "malacologul" (studiul melcilor și scoicilor) Ion Licherdopol hotăraște să-și petreacă vacanța de vară a lui 1900 pentru câteva săptămâni în Dobrogea, publicandu-și impresiile în volumul "Excursiuni în Dobrogea" apărut în același an.

Aparent intelectual citit, iubitor de literatură de călătorie britanică, citează din Lord Byron deja în introducerea lucrării, "We were a gallant company, Riding o'er land, and sailing o'er sea...." ca atare organizandu-și călătoria, britanic, militărește și înscenandu-se briliant, cel puțin în imaginea reprodusă și în articolul de față..

Acesta face o excursie cu barca prin Delta Dunării până la Sulina, coboară la Sf. Gheorghe și de acolo mai jos până la lacul Razelm pe care-l străbate până la Sarichioi. Scurtătura prin balți pe care voia s-o parcurgă pentru a ajunge înapoi la Tulcea dovedindu-se anevoioasa din cauza vântului puternic, este înlocuită de un parcurs terestru, încărcând barca pe o căruță prelungita, până la Tulcea.

În primul rând aflam despre starea drumurilor și lunga călătorie care trebuia făcută pentru a ajunge în Dobrogea:

"cuartierul mieu general mi-a fost orașul Tulcea, capitala județului. În acest oraș ajunge cine-va, care pleacă din Bucureşti, în timp de 16 ore, din cari 6 o. şi 40 m. le face cu trenul (accelerat, București-Galaţi) 5 și. 45 le petrece în Galaţi, și 3 și 35 le face cu vaporul (austriac, Galaţi: Tulcea). Din București am plecat î în noaptea zilei de 4 Iulie și am ajuns la Tulcea la 5 Iulie după prinz."

Profesorul Lichterdopol, un om aspru, ca un britanic plecat în safari, se poartă cu indigenii în cea mai vie manieră colonialistă, amenințând cu revolverul slugile neascultătoare.

"La 5%, a. m. am plecat pe Dunăre la vale in barca (duba sau lotca) lui: Dionisie Țiros, insoțit și de soldatul Nicolae din Satul-Nou din Letea, care prin „urmare ierea bun vislaș."

La observațiunea ce-i am făcut că iel ie de vină, căci adormise pe cînd... ierea la cîrmă și, în loc să ne ţinem în largul mării, iel lăsase barca să se apropie prea mult de țărm, unde „apa ierea mică și barca în pericol d'a'se răsturna, Țiros se înfurie, aruncă lopeţile și refuză d'a mai visli zicînd că sare în mare și mă lasă cu barca în voia valurilor.

Gestul însă ce am făcut ducînd mîna spre partea unde ştiia că ţiu revolverul și cuvintele «acum te trăsnesc» ce-i am adresat, stinseră numai decit flacărea de paie a Grecului, care sări în apă, însă nu pentru 'a mă părăsi, ci pentru a se înhăma la iedec. Operațiunea aceasta ierea foarte. dificilă, căci iel trebuia să meargă cufundat în apă pînă aproape de briu, necontenit fiind izbit de valuri."

Profesorul ne lasă câteva impresii personale, șovine despre bulgarii întâlniți într-un "sat absolut bulgăresc, satul Camber (Mihai Bravu astazi), cătun al comunei, Armutlia din plasa Babadag, ...
mulțimea venită și care ierea “adunată pe o poiană înnaltă afară din sat, unde se amuza jucind, bind limonadă găzoasă 'și rozind seminţe de floarea-soarelui.

"Gluma", "flirt", cum s'ar numi de high-life, nu există în adunările vesele ale Bulgarilor, de'și hora lor cea monotonă, jucată la sunetul răgușit al cimpoiului, nu ie constituită de cît de flăcăi și fete mari și de bărbați și neveste tinere.

Obiceiul d'a se serba ast-fel hramul sau soborul, după cum se zice acolo, ieste răspîndit în general în această regiune a Dobrogei: aşea că, la fie-care hram, lumea se transportă dintr- o parte într alta, ca să-și arate frumuseţea arabalei, iuțeala cailor, bogăția îmbrăcămintei femeilor, etc. etc.

Această serbare a fost pentru mine un spectacol foarte interesant, pentru că am putut vedea aci „unele din obiceiurile, 'costumele și: figurele “acestui popor fino-ugrian, care impreună cu' Cerchezii, formează pietrele murdare ale mozaicului de naționalități dobrogean.

Pot zice că n'au nimic frumos, nici ca figură, nici ca statură, nici ca costum; seamănă mai mult cu niște manechine rău făcute, execrabil costumate și cari se mișcă ca niște automate, fără de viață, fără de voință, ci numai împinse de un resort, resortul exhibițiunii.

În îmbrăcămintea cu totul: disgrațioâsă-a femeilor predomină culorile galben, verde. și roșu. Nici o femeie nu umblă cu capul gol: coifura lor difere numai după-cum purtătoarea iei ieste: măritată sau nemăritată. Salbele de monede. sint destul de dese. Mai toate femeile își văpsesc părul cu cîná (henna) într'un-fel de castaniu roșcat cu totul neplăcut, și fetele îl poartă mai des lăsat pe'spate despletit și creț, sau împletit în mai multe plete.

Mișcările lor sînt stingace și lipsite de or-ce graţie;încit privește vocea lor, aceasta pare tot-d'a-una răgușită și vorbele ies cu dificultate din gîtlejul acestor femele cari n'au decit numele de femei.

Cît despre bărbați, mă dispensează de or-ce descriere a lor figurile sinistre'ale grădinarilor zarzavagii, cari innundă Bucureștii de cu primăvară de timpuriu pînă tirziu toamna. Căciulele lor în formă de ceaun, înlocuite parțial cu pălării de paie în Dobrogea, acopera un cap urît, care termină un corp îndesat și chircit și care ie plin de irascibilitate, fățărnicie, cupiditate, nerecunoștință și viclenie grosolană. De alt-mintrelea sînt harnci, buni părinți de familie și ipocrit blajini, cind nu ie vorba de pungă, idolul lor.

“La Hagighiol (Agighiol astazi). Aci,. din cauza unei prelungiri a'Razelmului, ieste o staţiune balneară a Tulcenilor. La Hagighiol am poposit și, ca să am un suvenir despre modul mieu de călătorie: între Sarichioi și Tulcea; mi-am fotografiat și vehiculul, pe care l-am așezat lîngă o moară de vint.

Am stat la Hagighiol o jumătate de oră și, după o călătorie încă de 3 ore am ajuns'pe la 12 la Tulcea, implinind ast-fel un ocol de 'opt zile cu: barca."

Despre Dobrogea, confirmă relatările altor observatori despre funcționărimea coruptă ajunsă aici să se îmbogățească, despre lichele trimise aici că măsură disciplinară, care ajung să spolieze satele Dobrogei și pe locuitorii ei neștiutori și lipsiți de drepturi politice în primul rând.

"Păcat că această provincie ieste lăsată prada funcționarilor inferiori, lăcuste - permanente exotice, mai primejdioase decit „cele indigene, acestea devastind numai la intervale și numai locurile mai puţin populate, pe cînd acelea, permanent şi locurile 'cele mai. bogate! O persoană demnă de toată încrederea, cu care am conversat mult despre starea actuală a Dobrogei, ierea atit de indignată de ceea ce se petrece pe sub ascuns și fără de știrea autorităţii locale superioare încit, în culmea supărării sale, nu făcea decit să exclame: jaf! jaf! și iar jaf!...

În afara resentimentelor puternice exprimate față de bulgari, profesorul "melcolog" nu a reușit să ne redea o imagine prea captivantă a Dobrogei la 1900, meseria și rigiditatea profesiei spunandu-și cuvântul probabil.