Exproprierea evreilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Februarie 2024
Timp de citire: 2 minute

Prigoana comunistă (1945-1989) în ceea ce privește evreii, nu a făcut decât să continue oarecum politica antisemită desfășurată încă de la începutul anilor '40 în România.

Sub regele Carol al II-lea, la 9 iulie 1940 este promulgată legea prin care evreii sunt îndepărtați din toate funcțiile și serviciile publice și deposedaţi de proprietăţile rurale. Este acesta începutul unei politici antisemite ce va fi continuată pe parcursul următorilor patru ani. La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea este silit să abdice, conducerea statului fiind preluata de generalul Ion Antonescu, România fiind proclamată stat național-legionar opt zile mai târziu.

Pogromul de la București (21-23 ianuarie 1941) a fost punctul culminant al violenţei legionare îndreptate împotriva evreilor. Peste 125 de evrei şi-au pierdut viaţa, câteva mii au fost maltrataţi şi jefuiţi. 25 de temple şi sinagogi au fost devastate.

Antonescu nu face decât să continue politica inițiată deja de Carol al ÎI-lea și înființează în mai 1941, Centrul Național de Românizare, însărcinat cu administrarea și revânzarea bunurilor evreiești expropriate.

° ° °

Imobil evreesc trecut în patrimoniul C.N.R.-ului

D. Titus Dragoș, ministru subsecretar de stat al românizării și inventariului a semnat mai multe decizii prin care se trec în patrimoniul Centrului Național de Românizare. Intre aceste imobile este și imobilul, proprietate a comunității israelite de rit spaniol din Constanța, str. Tomis Nr. 7.

Dobrogea jună - 28 octombrie 1943

° ° °

În imagine sinagoga comunității israelite de rit spaniol din Constanța, demolată în anii '80 de către autoritățile comuniste.