Hidra, românii și ortodoxia

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Martie 2024
Timp de citire: 3 minute

"Hidra", sculptura semnată de Costin Ioniță și amplasată în Piața Voievozilor din Iași, reprezentarea plastică a clasei politice românești și a trandafirilor PSD-iști care nu se mai lasă "culeși", nu-i mai lasă pe oameni să doarmă. Deja un avocat trimite cazul în instanță pentru "relocarea" statuii "demonice".

Femei bătrâne, bărbați mai tineri, acuza că-i Satana și cer distrugerea ei.

Românii, mulți dintre ei, nu sunt pregătiți pentru epoca contemporană.

"Ortodoxia înseamnă înapoiere" insinua cândva Neagu Djuvara și probabil nici nu realiza câtă dreptate avea.

În secolul al X-lea Bizantul se confrunta cu o mișcare religioasă sectară, bogomilismul.  Bogomil (Cel iubit de Dumnezeu), preot de țară, propovăduia în spațiul bulgar sărăcia, umilința, pocăința și rugăciunea. Lumea rea în care trăim a fost creata de Satanail, care nu este decât fratele lui Hristos și fiu al lui Dumnezeu, spunea el.

Începând cu sec. al XII lea bogomilismul, răspândit printre bulgari și valahi, pătrunde în Europa de Vest unde esența sa poate fi rezumata astfel: lumea vizibila nu este creata de Dumnezeu; trăim înconjurați de materie impura; botezul, euharistia ( împărtășania) și mântuirea păcatelor sunt inutile. Bogomilii vor fi primii eretici arși pe rug în Franța (28.12.1022).

Numele bulgarilor, responsabili activi în răspândirea ereziei dualității bogomilice în Europa prin scrieri aparent catolice, a devenit sinonimul ereticului iar vlahii, slujitorii lor, românii de astăzi, au devenit asemenea un popor al cărui nume nu spunea nimic bun, niște eretici.

Slujitorii și iobagii slavilor de până mai ieri, convertiți cu sila de la religia lor latină la ortodoxie și la ereziile bulgarilor, nu au ajuns nici astăzi în prezent, căutându-și încă Dumnezeul și religia adevărată.

Cândva, mândri Romaioi, adevărații moștenitori ai Imperiului Roman din estul Europei, cei pe care religia de la Roma i-a ținut peste o mie de ani împreună, românii de azi se arată ca ultimii bigoți habotnici ai Europei, inchinandu-se în practici liturgice de factură slavă, care-i ajuta să-și păstreze o identitate etnică într-o tradiţie falsă, mimetică, fără aparent o credinţă adevărată.

Nici până astăzi nu a reușit nimeni să explice veridic, de ce sunt românii ortodocşi.

Dar dacă nu găsești nici o istorie a neamului tău vreme de o mie de ani, caută în istoria vecinilor!

Tema este cuprinsă tot în articolul anunțat de mine de ceva vreme, despre mitul Imperiului Româno-Bulgar și alte minciuni neputincioase ale istoriografiei românești.